Biserica de azi între Ahab și Mica sau prigonirea celor ce spun Adevărul

Biserica de azi între Ahab și Mica sau prigonirea celor ce spun Adevărul

Trăim în vremuri tulburi de compromis, vremuri în care comportamentul celor care se numesc creștini este cel descris de Dumnezeu în 2 Timotei 3, unde El spune astfel: “Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.”
Ce este bine să știm, este cum funcționează o asemenea biserică și în sensul acesta am luat ca exemplu perioada din Israel când era împărat Ahab, foarte asemănătoare cu perioada descrisă în epistola lui Pavel către Timotei. E bine să știm că în astfel de perioade viața religioasă sau spirituală funcționează și totul pare că merge bine în aparență, însă în realitate nu este așa.
Vreau să privim împreună la câteva particularițăți ale vremii lui Ahab și să vedem cum le găsim în contextul vremurilor din urmă care se potrivește perfect contextului actual al zilelor noastre:

1. Ahab sau conducătorii din poporul Domnului trăiesc în păcat și suprimă pe cei care vorbesc în Numele Domnului
Ca societatea sau oamenii să ajungă la un apogeu al răutății și păcatului, trebuie ca idolatria, hoția, crima, nedreptatea, corupția să fie la cote maxime, totul sub îngăduința celor care ar trebui să fie lucrătoriilui Dumnezeu în poporul lui Dumnezeu.
Așa s-a întâmplat cu Ahab, cel care ar fi trebuit din poziția lui să-L asculte și să reprezinte pe Domnul, însă el nu numai că n-o face, ci cade în idolatrie, se închină idolilor, jefuiește proprietatea lui Nabot într-un chip josnic cu ajutorul Izabelei.
Însă oare nu așa este și astăzi? Oare nu aleargă astăzi o majoritate după proprietăți cu prețul înșelăciunii și hoțiilor. Oare nu aleargă astăzi conducători religioși alături de oamenii din biserici după aceleași himere, în timp ce întunericul și păcatul pune stăpânire tot mai mult pe oameni?
Cu siguranță că da, chiar Domnul în Apocalipsa unei biserici  îi spune: “Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic”, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol,…” (Apoc.3:17)
2. Cei care vorbesc în Numele Domnului sunt proroci falși și vorbesc din duh de minciună
În lupta care o avea de dus poporul cu cei răi, reprezentanții și cei care trebuiau să slujească Domnului se înconjoară de proroci falși, care spun poporului minciuni.
Prorocii falși îi spun la Ahab și poporului să meargă la luptă că totul o să fie în regulă și că Dumnezeu este cu ei, în timp ce lucrurile de fapt stau altfel, tocmai pe dos.
Exact la fel se întâmplă și în vremurile din urmă, își dau învățători și învățături după pofta lor și după placul lor, însă Dumnezeu nu este prezent cu ei. Așa spune și Pavel lui Timotei, prin Duhul Domnului și nouă astăzi: “Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători dupa poftele lor.” (2Tim.4:3)
Exact la fel se întâmplă și astăzi la conducerea (nu slujirea) Bisericilor vin oameni care își adună în jurul lor lucrători compromiși, cu scopul unui trai bun, având ca mobil banii și bogăția, faima etc. Astfel bisericile au ajuns ca niște locuri unde se fac spectacole, totul este bine și Domnul este cu noi, mesajele trebuie să satisfacă nevoile tuturor să-i asigure că totul este perfect, dar în realitate este dezastru, păcatul, divorțurile, lăcomia de bani, hoția etc deja sunt parte din caracterul credincioșilor, chiar lor le convine astfel de mesaje care să-i asigure că sunt pe calea bună.

3. Adevărații mesageri ai lui Dumnezeu sunt puțini, izolați și prigoniți
Iosafat, împăratul lui Iuda, întreabă pe Ahab împăratul lui Israel, dacă mai are vreun proroc care să le vorbească în Numele Domnului, iar Ahab dă răspunsul corect referitor la adevărații lucrători ai Domnului în vremuri ca acestea, identice cu cele din urmă.

a) Lucrătorii adevărați spun adevărul și arată oamenilor păcatul, așa ca Mica
Ahab spune despre Mica următorul lucru:  „Mai este un om prin care am putea sa intrebam pe Domnul; dar il urasc, caci nu-mi proroceste nimic bun, nu proroceste decat rau: este Mica, fiul lui Imla.”
Și astăzi trăim vremuri în care cei care spun adevărul și vorbesc despre păcat, nu sunt acceptați și sunt izolați.
Bisericile neoprotestante au împrumutat anumite învățături false printre care pozitivismul, un curent filozofic păgân și ateu, introdus în omenire prin Auguste Comte (1798-1857), dar cosmetizat și promovat în mediul evanghelic prin  Robert Harold Schuller (1926- 2015), pastorul renumitei Catedrale de Cristal.
Robert Schuller “a evitat în mod deliberat să condamne oamenii pentru păcat, crezând că Isus „a îndeplinit nevoile înainte de a face credințe”. Odată aflat într-o relație cu Dumnezeu, a subliniat Schuller, cineva care seamănă credință pozitivă în inima și acțiunile sale va descoperi că produsul secundar este o reducere a păcatului. El era cunoscut spunând: „Păcatul este o condiție înainte de a fi o acțiune”. Schuller i-a încurajat pe creștini și non-creștini să realizeze lucruri mari prin Dumnezeu și să creadă în visele lor. El a scris: „Dacă poți să o visezi, poți să o faci!”  (en.wikipedia.org/wiki/Robert_Schuller)
Așa că având acest pozitivism în sânul său, biserica de astăzi evită să condamne păcatul. Au ajuns la concluzia că spunând unui om că are păcate și condamnând păcatul omul devine complexat și îi ucizi self esteem-ul (stima de sine).
Creștinismul începe de la „să se lepede de sine”, deci prin filozofia pozitivismului este lovită Evanghelia chiar la baza ei.

b) Lucrătorii adevărați sunt prigoniți și izolați
Asta a făcut Ahab, aflat la conducerea Israelului, atât cu Ilie cât și cu Mica. Prorocii adevărați, care vorbeau Adevărul, au fost prigoniți, desconsiderați și izolați.
Cam asta se întâmplă și astăzi, Doamne ferește să predici de păcat și să arați starea omului, să-l chemi la pocăință, s-ar putea să aibe sechele, zic cei călăuziți de pozitivism. Așa că ei fiind majoritari, în biserici cei care condamnă păcatul și propovăduiesc Adevărul așa cum este El, sunt izolați și ridiculizați, chiar eliminați dacă devin prea insistenți. Totul de dragul păcii și dragostei, în aparență, deoarece adevăratul motiv este trăirea în păcat și compromisul, așa ca în cazul lui Ahab și a celor din vremurile din urmă.

c) Lucrătorii adevărați, chiar dacă în aparență sunt ridiculizați, la sfârșit Dumnezeu va demonstra tuturor că împlinirea Cuvântului Său este iminentă.
Așa s-a întâmplat și în cazul lui Ahab, Cuvântul lui Dumnezeu S-a împlinit și oricine a putut vedea că Ilie și Mica au vorbit de la Dumnezeu.
Ahab a avut un sfârșit tragic și profeții mincinoși au rămas de rușine, însă Cuvântul lui Dumnezeu transmis prin Ilie și Mica S-a împlinit întocmai: „Când au spălat carul în iazul Samariei, câinii au lins sângele lui Ahab, şi curvele s-au scăldat în el, după cuvântul pe care-l spusese Domnul.” (1 Împărați 22:28]
Tot așa, Dumnezeu își va duce la îndeplinire Cuvântul și Judecata, atât la nivelul Bisericii, cât și a întregii omeniri.

Ce rămâne de fapt în astfel de circumstanțe pe care le trăim? Biserici conduse de oameni lumești, biserici unde scopul este materialismul, banii, unde păcatul, sfințirea, integritatea etc rămân subiecte greu de atins, aceasta este perioada zilelor din urmă. Într-un astfel de context actual, Dumnezeu ne cheamă să fim un Ilie, un Mica, să rămânem în integritatea Cuvântului lui Dumnezeu, să trăim în sfințenie, știind că Dumnezeu își împlinește de grabă Cuvântul Său și Ziua Judecății este aproape.
În mijlocul curentelor și filozofiilor păgâne, în mijlocul îndepărtării de Dumnezeu a oamenilor din biserici, în mijlocul unei lumi nepăsătoare, ești chemat și sunt chemat să rămânem de partea Adevărului, plătim prețul prigoanei, prețul izolării, prețul eliminării de multe ori, însă știind că la sfârșit Dumnezeu va da cununa neprihănirii tuturor celor care au iubit Adevărul, Venirea Lui și Sfințenia lui Dumnezeu.
”De acum mă asteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. (2Tim.4:8)

Simion Ioanăș

14 gânduri despre „Biserica de azi între Ahab și Mica sau prigonirea celor ce spun Adevărul”

    1. A observa și a identifica o problemă din Biserici nu înseamnă judecată. Ce bine ar fi însă să judecăm noi lucrurile din interiorul bisericii ca să nu ajungem să fim judecați de Domnul, e datoria noastră.

      Apreciază

    2. s-a spus un adevar iar ceea ce s-a spus Doina este biblic , Cuvanul ne invata ca fiecare trebuie sa spuna aproapelui sau Doina adevarul ce te-a suparat asa de tare adevarul ?

      Apreciază

  1. Ilie a spus adevarul, însă mai este un aspect :
    În aceste zile de apostazie și culminare a păcatului, a fi un Ilie mai implică (la fel ca intotdeauna) delimitarea de sistemele lumești organizate ca biserici.
    Nu numai de cele oficiale, fără viață în însăși doctrina lor, ci și cele care traiesc, dar sint moarte.
    Cite biserici de astăzi mai au acea comuniune de la inceput?
    Cite biserici mai sînt atente la îndemnul Duhului Sfînt în pregătirea mesajului și împlinirea lui?
    Astfel că avem ca rezultat biserici de alt tip, decît biblic:
    -adunate ca să extragă beneficii pentru o minoritate cu autoritate și posibilitate de manipulare
    -adunate pe criterii de statut social
    -adunate pe criterii de rudenie
    -adunate prin stimularea fanatismului relogios
    -adunate ca să promoveze unicitatea doctrinelor proprii
    -adunate pentru adormirea constiintei
    -adunate pentru prestigiu comunitar
    Etc.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Ok, frate Nelu Ionesi, cum s-a ajuns aici și care-i soluția, că mă gândesc că dacă le spui să se pocăiască se lipește ca nuca de perete. Pe de altă parte unii chiar dacă-și dau seama se gândesc unde să plece, să se izoleze singuri se gândesc că iar nu-i bine, nici pentru ei, nici pentru familia lor. Deci?

    Apreciat de 2 persoane

  3. Răspunsul este tot în Scriptură:
    Filimon 1:1-2 VDC1924
    „1 Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, şi fratele Timotei, către prea iubitul Filimon, tovarăşul nostru de lucru,
    2 către sora Apfia şi către Arhip, tovarăşul nostru de luptă, şi către Biserica din casa ta:

    Bineînțeles că nu poate fi o regulă general valabila adunarea în case, dar era ceva comun în acele timpuri.
    Nu stăm să dezbatem de ce și cum ar trebui să funcționeze acestea…
    Cred că ne lipsește persecutia, nu doctrina corectă sau biserica perfecta.
    Atunci se va alege grîul de neghina (făcînd o aplicație a parabolei în cauza).
    Și mai cred că dacă greșim în modul cum organizăm o adunare, greșim fundamental și nu va fi urmată de o creștere sănătoasă biblica prin care apoi să devină adevarata lumină de pe stîncă pentru pacatosi.
    Desigur că exista foarte mulți înlocuitori ai adunării și ai mesajului biblic, dar spune Solomon că:

    Pro 2:6-9 VDC1924
    6 Căci Domnul dă înţelepciune;din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. 7 El dă izbîndă celor fără prihană,dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie. 8 Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui. 9 Atunci vei înţelege dreptatea, judecata,nepărtinirea, toate căile cari duc la bine.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da, biserica în case, ea ar trebui să existe și dacă ar începe din case, ar fi spre vindecarea bisericilor locale existente, pe lângă alte soluții bineînțeles.
      Partea cu persecuția o găsesc foarte plauzibilă, însă la momentul de față persecuția este din partea creștinilor de formă. Când însă o să fie o persecuție din partea societății, atunci o să fie de fapt adevărata cernere, mă gândesc că și atunci creștinii formali se vor alia cu persecutorii, indiferent care vor fi ei. Cred că românii neoprotestanți au avut experiența asta în vremea regimului comunist. Culmea nesimțirii însă, că unii persecutori creștini de formă chiar după căderea comunismului, deconspirați fiind, și-au continuat activitatea nestingheriți, cu o nesimțire crasă.
      Cred că trăim vremuri în care relația personală cu Domnul ne ține în picioare și faptul că suntem și rămânem în El ne dă biruință. Atât, Hristos, plus sau minus nimic.

      Apreciază

    1. Mulțumim, frate George Danciu.
      Cred că trăim vremuri grele și mă bucur că în vremuri ca acestea mai sunt oameni care doresc sfințirea și integritatea noastră ca și creștini.
      Eu aș sublinia primul și cel mai important punct al creștinilor neoprotestanți, evanghelici, relația personală cu Domnul. Aici suntem deficitari cu toți și de aici pleacă toate problemele trăirii noastre.
      Am întâlnit cazuri în care membrii din biserici n-au citit nici măcar odată Scriptura în viața lor, ce să ai pretenția de citire zilnică.
      După relația personală cu Domnul pe primul loc văd ca o nevoie unitatea în biserici, unitatea este creată de Duhul Sfânt, prin lepădarea de sine a fiecăruia și luarea crucii prin mărturia Evangheliei subliniată de dumneavoastră, umblarea după roada Duhului și pocăința sinceră.
      Al treilea lucru important este renunțarea la nepotisme și clanuri formate în comitetele bisericilor, trebuie să primeze Cuvântul, Hristos Păstorul și pe urmă slujirea așa cum Dumnezeu a dat daruri Bisericii locale. Prea mulți au ajuns să fie lideri fără chemare și dar și mai puțin slujitori chemați și împuterniciți de Domnul.
      Noi românii avem o vorbă care spune că peștele de la cap se împute. Dacă-i o problemă în Biserica de azi și creștinii pendulează între Ahab și Mica, o mare problemă o au conducerile, care bineînțeles că au lua o linie ierarhică, uitând că fiecare suntem mădulare în Hristos, fiecare având valoare în ochii Domnului și funcționăm ca un Trup având nevoie unii de alții. Iar cei care vor să fie mari, ei trebuie să fie slujitorii tuturor, asta spunea Domnul.
      Bineînțeles că soluții teoretice se pot găsi multe, însă practica e grea fraților, iar o vorbă din popor spune teoria ca teoria, practica ne omoară.
      Vorbeați de timpul lui Ceaușescu și compromisuri, mare adevăr. Însă Ceaușescu s-a dus și mulți din cei compromiși au rămas la conduceri, promovați și sprijiniți de nepotisme și corupție, aici e o mare tragedie.
      Exact pe același principiu se merge și astăzi în multe cazuri, de aceea sunt de părere că Autoritatea Bisericii trebuie să rămână Hristos Cuvântul, Adunarea Generală și slujitorii din Biserică. De fapt ceea ce și dumneavoastră ați subliniat frate scump.
      Multă binecuvântare!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s