Cu puterea-n branca sau cu branca-n putere

Cu puterea-n branca sau cu branca-n putere

Pentru cei care nu stiti, branca este regionalism specific ardealului. Tin minte una din strabunicile mele care foloseau acest cuvant care definea mana. Inca un inteles al acestui cuvant esteboală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin apariția unor pete vinete, umflarea gâtului și lipsa poftei de mâncare” (conf DEX). Am considerat ca folosirea acestui regionalism pentru a inlocui mana, este binevenit, pentru a nu ma acuza nimeni ca as fi partinitor in privinta  dialectelor sau a fi acuzat (Doamne fereste) de rasism, nici pe departe sa fiu caracterizat de aceasta. Pentru a intelege mai bine ce doresc sa spun, vreau sa va duc inapoi cu cativa ani la un tablou din viata mea.

Era doar dupa cativa ani dupa revolutie, lucram la o primarie din judetul Arad, fiind platit din bugetul de stat. Avand un salar destul de mic m-am gandit si eu sa-mi completez putin venitul facand acel “business” la sarbi, asa cum il stim noi cei din vestul Romaniei. Zis si facut, mergeam cu marfa cumparata din Romania si-o vindeam pe piata la Subotita (Subotica, Serbia), fosta Iugoslavie. Pe langa oboseala care o trageam in mijloacele de transport, aveam deaface si cu vama, atat romana cat si sarba, deasemenea cu depozitarea marfii la Subotita, unde eram taxati de gazdele sarbe, cat si “usurati” de marfa cateodata. Intr-o astfel de seara ma intorceam obosit pe un tren din Iugoslavia, venind cu un accelerat. Deoarece am stat deja cateva zile la vanzari, incepuse sa ploua si pe urma sa ninga, urcandu-ma in tren am adormit bustean. Avand pe mine o manta groasa, adusa special pentru piata din Subotita, dupa vama cu Romania am adormit bustean. Nici nu am bagat de seama cand am trecut de Timisoara si m-am trezit prea tarziu undeva aproape de Caransebes. Binenteles ca am coborat la Caransebes si m-am interesat de vreun tren inapoi, spre supararea mea, aveam unul doar dimineata pe la ora 5. Fiind in jur de ora 12 noaptea, m-am dus in gara si m-am asezat pe o banca intins, incercand sa adorm. Fiind si alti oameni acolo, era putina caldura si somnul m-a luat repede.  In jur la doua noaptea, m-am trezit brusc din somn de o lovitura de bocanc in spate si m-am ridicat repede de pe acea banca de lemn. In fata mea stateau doi politisti romani, imbracati in uniforma, unul dintre ei luand cuvantul:
– Ci faci uai aici ? imi zicea un barbat destul de tanar care se afla inaintea mea
– In primul rand cred ca era frumos sa nu fiu lovit cu bocancul si sa mi se spuna buna dimineata macar, am replicat eu
– Uai baiatuli, tu esti si smechier, vezi ca ti iau acus la post si-ti pun si vreo doua bastoani pi spati, a replicat politistul dinaintea mea
Am incercat sa le explic politistilor faptul ca vin din Iugoslavia si toata povestea care mi s-a intamplat, insa cred ca nu mai avea rost, deja m-au pus sa pun mainile pe perete, sa-mi departez picioarele si deja imi scotoceau prin buzunare. Aveam cativa dinari sarbesti, ceva dolari si ceva bani romanesti, pasaportul si biletul de tren. Politistul guraliv din spatele meu imi replica:
– Uai tu iesti smecher, doar banii istia ii ai?
Am incercat sa-i explic ca doar asta am si faptul ca nu are nici un drept sa se comporte asa, deoarece nu am incalcat nici o lege si consider ca este abuz ceea ce mi se intampla si faptul ca ma voi adresa superiorilor lor cu privire la acest comportament. La care replica vlajganului a fost parca si mai dura, luandu-ma de guler imi replica:
– Uai baiatuli, daca vreau muschii mei, ti duc la post si-ti trag o mama di bataie buna
In momentul acela am simtit ca mi se intoarce stomacul pe dos si daca nu ar fi terminat repede sa plece, simteam ca vomit direct pe uniforma  statului, pe care o dezonora cel dinaintea mea. In momentul acela mi-a venit in gand zilele revolutiei, cand fiind pe strazile Timisorii strigam impotriva regimului communist si alaturi de mine au fost tineri care si-au dat viata pentru libertatea poporului roman. Nu-i mai auzeam pe cei doi ce vorbesc, nici cand s-au indepartat, fiindca un sentiment de greata, amestecat cu scarba imi cuprindea intreaga fiinta. Dupa ce s-auindepartat , cativa oameni de pe banci chicoteau in legatura cu atitudinea celor doi politisti. Ma gandeam de unul singur acolo, cine l-o fi facut pe omul acesta sergent major la “apelul bocancilor”, si-n acelasi timp m-am linistit stiind ca gara din Timisoara in zilele revolutiei era plina de astfel de specimene, venite din zona Iasului, imbracati in uniforme patriotice, cu bate din lemn confectioate in mod special pentru tabacit spatele “agenturilor straine si golanilor” din Timisoara. Asa ca saracul, o fi ramas in Banat si procomunistii lui Iliescu i-au gasit o slujba buna.
Mi-a venit in minte acest episod din viata mea dragii mei cititori, avand in vedere evenimentele actuale din tara. Ganditi-va ca aceasta intamplare de la nivel de indivizi, s-a multiplicat enorm si stam fata-n fata cu astfel de specimene emancipate. Cu banii luati ca mita si cu slugarnicia specifica, astfel de oameni au devenit ofiteri ai politiei romane si oameni de stat. Pai nu mai conteaza aici diplomele. Plagiatul a devenit un sport national, pana si prim ministrul Romaniei a ajuns sa aibe un computer si sub indrumarea unui alt fost prim ministru, au invatat impreuna cum se face copy-paste. Asa ca militianul de ieri, securistul de ieri, s-au emancipat, s-au integrat timpului, insa ramane tot un necioplit, un om lipsit de  caracter, lipsit de orice sistem de valori. Pentru acest tip de oameni, e ceva legal sa incalce Constitutia Romaniei, deoarece ei fac legea si-o desfac. Ca si politistul respectiv, parasutat in inima Banatului de prin vreun birt din Iasi, asa si acesti politicieni de azi, au puterea in branca si au si branca in putere, asa ca nimeni nu-i poate opri sa-ti altoiasca spatele pana oboseste, sa se dea in “stamba” fara pic de scrupule si sa fie lipsiti de cele mai elementare notiuni de bune maniere, ca sa nu mai vorbim de profesionalism, integritate si civilizatie. Asa am ajuns dragii mei la o clasa politica emancipata, o democratie originala “a la Iliescu”, o clasa politica de tipul lui Mazare, o tara unde manelele sunt la ele acasa si un Gigi Becali sta pe tron.
Pe cine-l mai intereseaza ca omul de rand moare de foame, pe cine-l mai intereseaza ca primului om al Constantei i se aduce de ziua lui un camion plin cu fete sumar imbracate, doar el pozeaza deja cu minore prin baruri si cu copiii de gradinita, intrebandu-i daca se “calaresc” (parca asta-i era expresia) unii pe altii. De fapt ce mai conteaza cand multitudinea de canale TV din Romania, promoveaza si ridica la loc de cinste indecenta, infidelitatea si promiscuitatea.  Asta-i democratia originala vruta de procomunistul Iliescu si acum nu mai avem o conducere cu patru clase, ci procomunistii de azi au diplome platite, plagiate si fabricate pe banda rulanta. Fostii securisti de ieri astazi sunt oamenii de afacere ai Romaniei, deoarece au stiut cum sa fie nesimtiti, au stiut cum sa te fure in fata, au stiut cum sa bata fata intelectualilor din Romania, chemand minerii, au stiut cum sa doboare oameni competenti, dand o tuica poporului sa iasa in strada.
Da, comunistii de ieri s-au emancipat, sunt cu totii crestini, ii vezi facand matanii prin biserici, alaturi de preotii securisti blocati in slujba lor de decenii. Aici nu mai conteaza nimeni si nimic, nu mai conteaza ca primul om al Constantei este “neonazistul noii drepte” , ramura extremist ortodoxa. Ca doar avem oameni renumiti ai ortodoxiei in acest sens, unii chiar au dat foc la sinagogile evreilor din tara. Nu mai conteaza nici ca Gigi Becali cu marea cruce pe piept, scoate de zor cate o injuratura in direct, din moment ce arunca banii in toate partile si si-a facut tablou in Biserica, se zvoneste ca l-ar fi comparat si pe Dumnezeu(sac).
Scriind aceste randuri, departe de casa, am simtit aceeasi stare de voma, de scarba. Cel mai bun lucru ar fi sa nu-mi mai pese, insa atunci m-as pune in situatia acestor anesteziati de prostie si coruptie. Cred ca mai pot face ceva, sa-mi exprim liber opinia si sa ma rog ca Dumnezeu sa aibe mila de poporul roman. Gandurile astea nu au vrut sa fie un atac la adresa fratilor mei moldoveni, nici a ortodocsilor din tara, ci un atac la prostie, o chemare la trezirea constiintei, o chemare sa fim si noi oameni integri, sa promovam cu adevarat valori crestine si sa ne scuturam odata de “tarana” care ne umple hainele.
Ar mai fi un inteles al cuvantului “branca”, pe care nu l-am atins, acela de boala. Puterea actuala este bolnava si cel mai grav este ca nu-si dau seama cei mai multi. Unii care-si dau seama se fac ca se sinucid, doar, doar scapa de tratament, nestiind ca fara tratament tot bolnavi raman. Ce-i mai rau este ca boala-i contagioasa. Se ia de la unul la altul. Deja s-a imbolnavit generatia tanara, de la generatia Iliescu si ne intrebam: cand mai scapa poporul nostru si oare cine-l mai poate scapa?

Simion Ioanas

Anunțuri