De vorba cu un misionar

De vorba cu un misionar

-Frate Omut Nicolae, ma simt onorat sa pot sa stau de vorba cu dumneavoastra, ne cunoastem de cativa ani si sunteti sprijinit in lucrarea de misiune si de Biserica Romana Baptista din Portland, asa ca m-am hotarat sa va cer ajutorul in intelegerea lucrarii de misiune a Bisericii. In primul rand doresc sa ne spuneti de cati ani lucrati ca misonar si ce v-a determinat sa alegeti viata de misionar?

Adevaratul sens al cuvantului “misiune” ,cand ne gandim la lucrarea de misiune a Bisericii,l-am inteles destul de tarziu dupa ce m-am intors la Domnul.Tin minte ca in 1978 am plecat “in misiune “pe Valea Teleajenului, care mai mult a fost o excursie, impreuna cu un grup de frati si surori din Biserica Baptista din Mihai Bravu din Bucuresti.Pentru ca am cantat in Biserica Manastirii Suzana eu am ramas cu acest gand ca am fost in misiune.M-a fascinat nespus de mult cat de frumos se auzea armonia cantarilor cu o rezonanta care pentru mine era ceva cu totul neobisnuit.

Ajuns in Timisoara si acolo mergand cu grupul de tineri in misiune , am fost la Jimbolia si al Vinga.Cu ocazia Craciunului intr-o iarna prin 1980, am mers cu colindul la Jimbolia, si pentru ca fratii care au venit la postul de control ca sa ne preia erau prea putini,o parte din grup au petrecut nopatea la arestul punctului de frontiera.O persoana din Jimbolia nu avea voie sa primeasca mai mult de 2 persoane in vizita.

Era in mine dorinata de a vorbi despre Dumnezeu si a spune si altora despre Domnul si Mantuitorul nostru Isus Hristos.In Dobrogea,in urma cu 24 de ani mergeam impreuna cu fratele Gicu Ene la cei 60 de ani ai dansului, in misiune ,30km cu trenul pana la Medgidia si de acolo schimbam trenul si mai mergeam vreo 15-20km cu o cursa motor pana la Cobadin.De acolo o luam pe jos ,cum e vorba in popor,”per pedes apostolorum”,cei 4km pana la Biserica Baptista dinViisoara.Acolo ne bucuram cu fratii avand partasie in rugaciune , Cuvant si cantare.

Cu 16 ani in urma am ales viata de misionar prin 1992 cand pastorul de atunci al Bisericii Baptiste Nr.2 de pe Str.Nehoiului nr.39,acum numindu-se Biserica Baptista “Golgota”,fratele Corneliu Boingeanu mi-a spus ca vrea sa ne puna la dispozitie o “unealta” de vestire a Evangheliei:filmul ISUS.

Am fost incantat de aceasta propunere si din cei 5 frati provocati sa participam la un interviu la Alianta Evanghelica ,am fost singurul care am spus :da vreau sa merg si o fac prin credinta chiar daca proiectul era pentru 18 luni.Ulterior aveam sa constat ca proiectul a durat 14 ani.

Ceea ce m-a motivate cel mai puternic a fost inima plina de pasiune a fratelui Corneliu Boingeanu care ardea pentru msiune.

Cu o masina de teren ARO cutreiera satele,comunele si micile orase dobrogene pentru a vesti Evanghelia Lui Hristos.

-Frate Nicu, stim ca lucrarea de misiune este una dificila insa frumoasa, doresc sa va intreb ce credeti ca ar trebui imbunatatit in misiunea Bisericii si cum ar trebui sa perceapa crestinul de rand lucrarea de misiune? Considerati ca lucrarea de misiune este o datorie doar a misionarilor sau revine fiecarui membru al Bisericii?

 Lucrarea de misiune pentru crestinul de rad incepe prin a sta de vorba cu oameni despre Dumnezeu.Poti incepe cu colegii,cu vecinii si cu oameni pe care ii cunosti sau cu cei pe care nu-i cunosti:in parc pe o banca,in tren,pe drum si in orice loc unde timpul iti permite.In momentul cand ai si o unealta de evanghelizare ,o brosura,un CD,o caseta audio sau video,acestea nu vor face dacat sa intareasca si mai mlt marturisirea ta despre Hristos.

Daca ti-ai insusit si o metoda de evanghelizare(cele 4 legi spirituale,podul,evanghelizarea masiva..etc) aceasta iti v-a intari si mai mult incredintarea ca in spatele a tot ceea ce faci cand Il vestesti pe Hristos este Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfant.

Daca pentru fiecare membru din Biserica MISIUNEA ar trebui sa fie un mod de viata ,pentru misionari si pastori ar trebui sa fie ceea ce este sapa si coasa pentru taran.Cu ele lucreaza pamantul si isi castiga existenta.Ar trebui”Sa scurme pamantul” pastorii si misionarii pentru ca Evanghelia sa ajunga la oameni;e inca putin spus fata de cat de mult ar trebui sa-i pasioneze aceasta divina ocupatie:salvarea sufletelor de la moarte vesnica

-Frate Nicu, cred ca ati avut si momente dificile in lucrarea de misiune si cu ce credeti ca va poate ajuta Biserica in asemenea momente? Considerati ca sunt deficiente in intelegerea misiunii, de catre Biserica si cum credeti ca pot fi acestea corectate?

 Dificultatea in lucrare nu este cea mai mare atunci cand apar piedici si impotrivire.Pentru ca,Domnul Isus Hristos le spune ucenicilor :”Duceti-va;iata va trimet ca pe niste miei in mijlocul lupilor”.Luca 10:3.De curand m-a muscat un caine si ma ingrozesc numai daca ma gandesc la o haita de lupi.

“In lume veti avea necazuri.Indrazniti,Eu am biruit lumea”…ne spune Mantuitorul.

“Ferice va fi de voi cand din pricina Mea oamenii va vor ocari ,va vor prigoni si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra. Bucurati-va si veseliti-va pentru ca rasplata voatra este mare in ceruri;caci tot asa au prigonit pe proorocii car au fost inainte de voi.”Matei 5:11-12.

Apostolul Pavel le spune coritenilor:”…omul firesc nu primeste lucrurile Duhului Lui Dumnezeu,caci pentru el sunt o nebunie;si nu le poate intelege….”.Nu ne putem astepta la elogii si laude din partea celor din jur.Altfel nu s-ar mai implini Cuvantul Lui Dumnezeu.

Numai lucrarea in echipa garanteaza succesul in misiune.Ucenicii asculta de Domnul si experimenteaza rezultatul ascultarii:”….Doamne,chiar si dracii ne sunt supusi in NumeleTau”,spun ucenicii intorcandu-se plini de bucurie. Luca 10:17

Domnul Isus in rugaciunea Sa din Ioan 17:21 ne spune:”Ma rog Tata ca toti sa fie una cum Tu, Tata esti in Mine si Eu in Tine…”

Cand apare spiritul de competitie s-a stricat totul.Si daca nu pot fi repuse lucrurile impreuna pentru lucrul in echipa o sansa mai este sa fie doua fronturi de lucru diferite urmand ca sa vedem implinirea Cuvantului prin care vom putea vedea daca lucrarea este de la Dumnezeu:

“..daca incercarea sau lucrarea este de la oameni se va nimici dar daca este de la Dumnezeu n-o veti putea nimici…”Fapte 5:38-39.

De multe ori misiunea ajunge un festivism religios cu activitati care izbesc privirea,actiuni publice dar fara continuitate.Asemenea situatii pot fi corectate ,privind in primul rand la Biserica primara si-apoi invitand pastori si lucratori care pot sa impartaseasca din experienta bisericii lor privind succesul in lucrarea de misiune.

-Frate Nicu, va stiu dorinta din inima de a marturisi Evanghelia la oricine si in orice imprejurari, cred ca aceasta dorinta izvoraste din iertarea Domnului Isus. Cum va explicati „confortul” unor crestini din zilele noastre si cum ar putea fi schimbat acest „confort”? In acelasi timp ati putea sa ne sugerati niste idei practice in a face misiune?

 Da e un adevarat confort pentru ca uitam de noi insine, “nu ne uitam in oglinda”, si nu mai privim in urma.Cand ma voi vedea pe mine in vecinul meu care aproape zilnic merge la butique si “scoate aierul din sticla”(cum zice el !) si o aduce plina cu bere,atunci nu voi putea ramane insensibil la starea lui.Durerea din inima mea pentru el ma face sa actionez,sa nu raman pasiv.

Cand ma voi vedea in tanarul de 17 ani trecand pe langa mine, facandu-si rodajul la trotineta cu motor, ca si eu eram acelasi acum 35 de ani,”fara Dumnezeu si fara nadejde”,nu voi putea sa nu vorbesc despre Isus.Ascultarea marturiilor “Vieti transformate”realizate de frt.Ioana Ciobota de la RVE-Timisoara au un impact neasteptat de puternic.

Primul lucru care ma poate motiva la misiune este sa privesc la viata mea:cum m-am intors la Domnul,de unde m-a scos Dumnezeu ,ce-as putea sa fiu astazi?

Marturia mea rezumata la 2-3 minute, in trei idei despre cum a fost viata mea inainte ,momentul intoarcerii mele si cum a schimbat Dumnezeu viata mea dupa ce L-am cunoscut pe Hristos,este o ocazie de a vorbi cu un om cand ii dai o brosura.

Deunazi,intr-o duminica eram pe strada ,langa Biserica Baptista.Dupa ce m-am dat jos din masina ,doi tineri trec pe langa mine tinandu-se de mana.Nu aveam brosura la indemana sa le-o dau.Le gasesc in buzunar apoi si gandul ca trebuie sa le spun despre Hristos ma preseaza si…fac cativa pasi mai accelerat si ii ajung din urma.Dupa ce imi cer scuze pentru modul de abordare, incep sa le spun ca asa eram si eu acum 30 de ani si Dumnezeu mi-a schimbat viata.Intr-un minut le-am spus cum m-am intors la Domnul,le-am oferit cate o brosura cu “Cele 4 legi spirituale”la fiecare ,le-au acceptat si le-am facut invitatia de a veni la Biserica Baptista “Sfanta Treime” care este pe strada alturata.

Trebuie tinut cel mai simplu curs de initiere in prezentarea Evangheliei,cu cele 4 legi spirituale sau oricare altul,la care sa fie prezentate marturii concrete ale fratilor si surorilor care sa poata spune ce a insemnat acest curs, sau cat de mult a insemnat pentru ei un curs de pregatire in evanghelizare.

Aceste marturii ii vor motive ca sa ia initiative de a-L prezenta pe Hristos si altora.

Provocarea la misiune pentru cat mai multi din Biserica poate fi facuta punandu-le la dispozitie in timpul pregatirii toate resursele pe care le are Biserica:brosuri,carti,casete audio si casete video,reviste,CD-uri si DVD-uri,site-uri crestine,programe TV si Radio,canale TV crestine…etc.

Pe deasupra tuturor acestora trebuie sa avem deplina incredere in puterea Cuvantului Lui Dunezeu,care ,asa cum mi-a schimbat mie viata poate sa o schimbe si pe a aceluia pe care Dumnezeu mi-l scoate in cale.Sunt 16 ani de cand imi suna meru in inima o definitie a succesului in misiune,deplin inspirata din Cuvantul Lui Dumnezeu:succes in prezentarea Evangheliei inseamna sa iei initiative de a-L prezenta pe Hristos,prin puterea Duhului Sfant,lasand rezultatele in seama Lui Dumnezeu.(“Eu am sadit ,Apolo a udat dar Dumnezeu a facut sa creasca”-1 Corinteni 3:6).

-Frate Nicu, stiu ca lucrati in mod special intr-un mediu ortodox, doresc sa va intreb daca cunoasterea mediului cultural are importanta in lucrarea de misiune? Deasemenea noi aici in America avem un mediu cultural foarte divers, cum credeti ca ne-am descurca intr-un astfel de mediu?

 Cunoasterea convingerilor lor si a culturii vor face ca sa nu apara reactii artificiale atunci cand dorim sa-L prezentam pe Isus Hristos si altora..Pornind de la lucruri care ne sunt commune si unele oarecum asemanatoare privind credinta si religia intr-un sens mai larg,vor face ca puntile de legatura sa se realizeze mai usor si sa spulberam prejudecatile care pot sa apara de ambele parti.Imi aduc aminte ca intr-o localitate spunandu-le ca noi credem in Isus Fiul, Dumnezeu Tatal si Duhul Sfant,oamenii au vazut imediat o asemanare si ne-au acceptat.

Nu a fost insa asa in locurile in care am fost etichetati ca satanisti care” am mers sa le darmam biserica ortodoxa”.Reactia de aparare a Bisericii care este “atacata”,devenise pentru ei aproape un act reflex la care lipsea doar “scanteia” pentru a aprinde focul conflictului.(vezi cazul Niculitel din 2001 )

Cat despre America,se prea poate sa fie confortul o pricina care face ca la multi sa nu le pese de mantuirea altora.Mai degraba,cred ca lipsa dragostei de Dumnezeu,a dragostei dintai,ne face sa fim reci fata de semenul nostru.Poti sa vestesti Evanghelia din doua motive, fie ca pe o cerinta prezentata de pastor sau sa fie rodul compasiunii tale pentru cel pacatos care stii ca v-a ajunge-n iad daca nu-L cunoaste pe Hristos.

Cateva idei practice ce putem face,daca exista in noi intrebarea ce sa facem?

1.Rugaciune;rugati-va ca Dumnezeu sa scoata lucratori la secerisul Sau(Luca10:2)

2.Incarca-ti inima cu puterea credintei prin ascultarea de marturii(“Vieti trnsformate “)

3.Initiere in prezentarea Evangheliei-un curs de pregatire in Evanghelizare

4.Actiune practica de prezentare a Evangheliei ;incepe chiar de azi cand te-ai pregatit.

5.Evalueaza si impartaseste experienta pe care ai avut-o in prezentarea Evangheliei.

Eu cred ca pornind la lucru prin credinta va veti bucura de rezultate.

Necredinta este un motiv de acuzare din partea Lui Dumnezeu si Domnul Isus ii acuza pe locuitorii Capernaumului din cauza necredintei lor in urma minunilor pe care le-a facut acolo.

(Matei 11:20-24 ).

Domnul Isus ne asigura in mod expres, ca atunci cand “ne ducem si vestim Evanghelia”,”…si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele ,pana la sfarsitul veacului.Amin.”(Matei 28:20)

Aceasta promisiune si asigurare trebuie sa ne dea indrazneala ,curaj si pasiune in vestirea Evanghliei.

-Frate Nicu, stim ca ne aflam in pragul revenirii Domnului Isus, ce credeti ca ar fi prioritar pentru Biserica secolului XXI ? Stiind ca lucrati de atatia ani in campul de misiune, credeti ca exista o diferenta dintre perceperea misiunii de catre Biserica de acum, fata de Biserica de acum 30 de ani? Ce ar trebui sa schimbam in modul nostru de a trai viata crestina, pentru a implini lucrarea de misiune ceruta de Domnul, fiecaruia dintre noi?

Cu privire la sec.XXI,ceea ce avem de facut este de fapt ce ne spune Cuvantul Lui Dumnezeu:

“.Rascumparati vremea caci zilele sunt rele”(Efeseni 5:16).

Ocaziile si oportunitatile de azi nu se stie daca le vom avea si maine.Sanatatea de azi nu stii daca o vei avea si maine.Libertatea s-ar putea ca maine sa nu mai fie o oportunitate de care sa te poti bucura.De aceea Domnul Isus ne spune:”..Astazi daca auziti glasul Lui ,nu va impietriti inimile…”(Evrei 3:7-8).

Prioritar pentru acest secol ar fi sa actualizam „Marea trimitere” din Matei 28:18 ,FACETI UCENICI, pe care asa sintetiza-o  pentru Biserica de azi astfel:lucratori cu pasiune pentru Hristos.Spun aceasta pentru ca as vrea  sa ne gandim pentru cateva momente,fiecare la noi insine cum actionam atunci cand suntem pasionati de ceva?Pe mine nu ma pasioneaza fotbalul si drept dovada nici nu stiu de cand nu am mai vazut un meci de fotbal la Tv,dar si acela intamplator.Pe stadion n-am fost niciodata la un meci.E lesne de inteles despre ce  ne-ar putea vorbi un microbist:meciuri ,galerie,echipa preferata,campionate…etc.Imi amintesc ca in 1978-1980 cand eram in Timisoara,in Piata Operei era un loc in care se adunau in fiecare seara microbistii si nu vorbeau despre nimic altceva decat despre fotbal.Vorbim noi ,rascumpartii Domnului cu orice ocazie despre El?

Diferenta dintre misiunea Bisericii de acum 30 de ani si cea de acum este ca atunci aveam pasiune,dragoste si dorinta dar n-aveam cu ce sa mergem in misiune iar acum avem cu ce dar n-avem cu cine.Multi sunt care nu mai au dorinta ,dragoste si pasiune de a vesti Evanghelia.Nu pot sa nu privesc in urma ,cum erau crestinii in vremea  aceea cand Evanghelia Lui Hristos a ajuns pentru prima data pe taramurile Dobrogei.

In 1865 ,cand fratii nostri de origine germana au fost expulzati din Rusia tarista,din Ucraina,s-au asezat in Dobrogea la Cataloi,un sat situat la 6km de Tulcea.Pe vremea aceea cand ienicerii si spahiii  erau in voia lor in Dobrogea,pe atunci tinutul dintre Dunare si Marea Neagra era un pasalac turcesc.In 2-3 ani de zile Cataloiul devine crestin aproape 80% pentru ca oamenii aceea vorbeau despre Isus atat de mult incat s-a dus vestea in imprejurimi ca ” nu cumva sa treci prin Cataloi ,ca devii ca ei !”

O dragoste fierbinte ,inflacarata pentru Dumnezeu i-a facut sa duca Evanghelia pina la Atmagea,Cogealia,Mamuslia,denumiri turcesti de altadata ale unor localitati dobrogene,pana la Cogealac,Cobadin si pana la Mangalia la o departare de 150km.n-aveau atunci masina ,n-aveau tren si nici bicicleta,dar aveau un foc fierbinte in inima pentru Hristos care nu-i lasa sa stea nepasatori fata de semenii lor.Acesti oameni ,fratii nostri de altadata,scriu Societatii Misionare Britanice,ii  scriu lui Charles Hedon Spurgeon,sa se tipareasca Biblii in limba germana,limba romana si limba rusa pentru lipovenii dobrogeni.

Daca am face poate o lista a prioritatilor noastre de ficare zi,fiecare luna si an,ne-am speria de noi insine vazand neconcordanta intre ceea ce suntem si ceea  ce spunem ca suntem.Poate ca astfel ne-ma trezi la realitate.Poetul crestin Ioan Alexandru marturiseste ca atunci cand era in Austria si cineva la dus cu masina pana la aeroport,la coborare din masina persoana respectiva  a refuzat sa primesaca bani pentru acest lucru.Aceasta crestina a exclamat cu bucurie:” De dimineata m-am rugat Lui Dumnezeu,ce bine as putea face astazi pentru Tine Doamne ?/…si Dumnezeu mi-a ascultat rugaciunea scotandu-va pe dvs .,in calea mea.”

Marturiile din Biserica ii vor motiva  pe multi sa-L puna pe Dumnezeu la incercare.Nu poti aduna trei sau patru fractii fara sa le aduci la numitorul comun.Unitatea intre lucratori,pastori misionari si toti cei care doresc sa  vesteasca Evanghelia ,numai aceasta va face sa mearga inainte carul MISIUNII.

-Frate Nicu, noi aici in America ne concentram mai mult pe misiunea intre romani sau din Romania. Avand experienta in lucrarea de misiune indraznesc sa va intreb de unde trebuie sa inceapa misiunea, din familie, din Biserica, de pe strada mea, din orasul meu? De fapt unde este campul de misiune si cum ar trebui sa percepem acest camp de misiune?

 A dezvolta raspunsul la aceasta intrebare este nu unul greu ci foarte greu.Prima data ,misiunea trebuie sa inceapa in inima mea.

Sa ma rog ca Dumnezeu sa puna in mine dorinta aprinsa de-a vorbi despre Hristos.

E o cantare frumoasa care evoca care trebuie sa fie nazuinta din inima aceluia care vrea sa faca misiune:

„Cum pot rasplati eu iubirea-Ti imensa,

Cand Tu Ti-ai dat viata pentru -n pacatos”.

Trebuie sa evaluezi pretul care s-a platit pentru tine.

Ca sa poti face  misiune familia trebuie sa fie de acord cu aceasta si Biserica mea sa accepte chemarea mea de la Dumnezeu de a vesti Evanghelia.

In Fapte 1:8 Cuvantul ne spune:”…si-Mi veti fi martori in Ierusalim,in toata Iudeea in Samaria   si pana la marginile pamantului..”,exprima niste locatii concrete si principii de vestire a Evangheliei:in cetate apoi afara.Daca in Biserica mea nu fac misiune pentru noii veniti ca sa sa pot vedea ca si in Biserica primara ca ” Domnul adauga in fiecare zi la numarul lor pe cei ce erau mantuiti „..(Fapte 2:.47,),ma indoiesc ca voi lua initiativa fata de omul de pe strada.Pe cel din biserica il am in fata mea,el a venit sa auda Evanghelia,are o nevoie a sufletului,o framantare ,o durere ,un necaz.Eu trebuie sa-i spun ca solutia,”panaceul „pentru orice problema este Hristos.Chiar si acela care a venit poate dintr-un alt motiv,in Biserica ,Duhul Sfant care este la lucru il va coplesi si-ii va deschide inima pentru Hristos.

Camp de misiune este orice loc in care Dumnezeu ti-a scos in cale un om:la dispensar cand m-am dus sa fac o injectie dupa ce m-a muscat un caine,un om in parcare la care nu-i porneste masina si Il injura pe Dumnezeu,doua doctorite care stau cu tigara-n mana in curtea spitalului la o pauza de tigara.

Un alt raspuns la „cum ar trebui sa incepem acest camp de misiune?”este ca misionarii trebuie sa inceapa intr-un spatiu geografic limitat :blocul meu care are 5 scari cu 80 de apartamente,strada mea care 100 de case,cartierul meu care are 30 de strazi si 3ooo de locuitori sau satul Dropia care  de fapt este un catun cu 100 de case in care n-am pus piciorul niciodata.In functie de acest  camp de misiunema ma voi ruga pentru viziune si imi voi stabili o strategie de lucru.

-As dori sa va pun o ultima intrebare, frate Nicu cum ar putea fi impulsionati tinerii din Bisericile de astazi la a fi misionari dedicati? Ce rol are Biserica in a da acest impuls generatiei tinere?

 Tinerii sunt o resursa inimaginabila  pentru a deveni lucratorii de maine din Biserica.

Coalizarea tuturor resurselor pentru lucrarea de misiune:tineri,pastori,lucratori din Biserica,misionari este un scop in urma caruia pot fi impartasite experiente si motivatii in dedicare pentru lucrarea de misiune.In primul rand fiecare crestin care este un copil al Lui Dumnezeu,trebuie sa constientizeze ca  vestirea Evangheliei nu este ceva facultativ ci este o porunca ,”Duceti-va !”(Matei 28:19,Marcu 16:15).

Apoi sa privim la roade: care sunt persoanele cele mai aproapiate de noi din Biserica,care s-au intors la Domnul, pentru ca cineva din Biserica le-a vestit  Evanghelia ?.

Rolul Bisericii in a impulsiona generatia tanara poate fi privit din doua unghiuri diferite.Ca si trup al Lui Hristos,are rolul  de a o sustine cu rugaciune si post.De asemenea si material Biserica trebuie sa fie alturi ,sa fie pentru lucrarea de misiune.Iar ca si bord de conducere sa-si puna „stampila” pentru ca aceasta lucrarea sa fie autorizata ca o lucrare a Bisericii pe deplin acceptata si sustinuta.

Va multumesc pentru acest interviu si doresc ca Dumnezeu sa va binecuvinteze in lucrarea ce-o faceti pentru El, pentru extinderea Imparatiei lui Dumnezeu.                                  

Simion Ioanas

Anunțuri