Doamne, la cine să ne ducem? (Ioan 6:61-69)



Doamne, la cine să ne ducem? (Ioan 6:61-69)

Ioan 6:61. Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? 62. Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?… 63. Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă. 64. Dar sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă. 65. Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.” 66. Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. 67. Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” 68. „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. 69. Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”

Trecând Marea Galileii, Isus se afla pe munte făcând minunea cu înmulțirea pâinilor și a peștilor, iar Cuvântul spune că mulți L-au recunoscut ca Prorocul, ucenicii trec pe mare înapoi în Capernaum și-l văd pe Domnul umblând pe ape. Mulți din Tiberiada au trecut Marea și negăsindu-L pe munte s-au dus la Capernaum în sinagogă, iar acolo Domnul le spune că-L caută pentru minunile cu pâinea cu care s-au săturat și nu pentru semnele pe care le-a făcut Domnul.
La cererea lor de-a face un semn, Domnul le descoperă celor prezenți faptul că înțelegerea spirituală și duhovnicească contează, iar El este Pâinea care satură pentru totdeauna, Apa care satură pentru totdeauna, El este Învierea și Viața, iar în contextual acesta Domnul afirmă că ”Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.”, acesta fiind motivul pentru care mulți Îl părăsesc pe Domnul.

Aș dori să privim împreună la câteva motive ale părăsirii Domnului și cum să rămânem loiali Lui:

1. Prioritatea lucrurilor materiale îndepărtează pe oameni de Dumnezeu, prioritatea cu valoare veșnică este Hristos și împacă pe om cu Dumnezeu

Ioan 6: 26. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat. 27. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”

a) Mulți oameni nu-L acceptă pe Domnul deoarece le este inima lipită de bani (lucruri materiale)
Marcu 10:20. El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.” 21. Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.” 22. Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii. 23. Isus S-a uitat împrejurul Lui şi a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!”
b) Mulți oameni care-L acceptă pe Domnul, Îl părărsesc deoarece le este lipită inima de bani sau lucruri materiale
1 Timotei 6:7. Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. 8. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. 9. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. 10. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.
c) Dacă prioritatea omului devine Isus Hristos, Împărăția lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu va purta de grijă din punct de vedere material putând să trăim în credință șI fără grijă
Versetele din Luca sunt puse în contextual omului bogat care se gândea să mărească hamabarele, însă Dumnezeu îl numește nebun, asta deoarece toate rămân pe pământ și când Dumnezeu îi va cere sufletul cu ce mai rămâne?
Luca 12: 25. Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui? 26. Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte? 27. Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei. 28. Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor? 29. Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu vă frământaţi mintea. 30. Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele. 31. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

2. Religiozitatea oamenilor fără Hristos îndepărtează pe oameni de Dumnezeu, însă credința în Hristos are valoare veșnică și împacă pe om cu Dumnezeu
Ioan 6:30. „Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? 31. Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.” 32. Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer; 33. căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.” 34. „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.” 35. Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată. 36. Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.

a) Religiozitatea celor din lume fără Hristos îndepărtează pe oameni de Dumnezeu
Fapte 17: 22. Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi. 23. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu. ….  29. Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului. 30. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; 31. pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”

b) Religiozitatea celui din biserică fără credința trăită în Hristos îndepărtează pe oameni de Dumnezeu
Iacov 1:23. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă, 24. şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. 25. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. 26. Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. 27. Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.

c) Religiozitatea oamenilor care caută mântuirea prin fapte îndepărtează oamenii de Dumnezeu
Ioan 6:37. Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară: 38. căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. 39. Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. 40. Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
Efeseni 2:8. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. 9. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.10. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

3. Neascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu îndepărtează pe oameni de Dumnezeu, însă acceptarea Cuvântului ca Normă de viața împacă pe om cu Dumnezeu
Ioan 6:51. Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.” 52. La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?” 53. Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.
Ioan 6:67. Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” 68. „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. 69. Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”

a) Cuvântul lui Dumnezeu aduce viață din Dumnezeu în om și respingerea Lui aduce despărțire de Dumnezeu
Ioan 6:60. Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” 61. Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? 62. Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…63. Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.

b) Cuvântul lui Dumnezeu prin Duhul, ne curățește sufletele, ne-a născut din nou și este Hrana fiecăruia din noi

1 Petru 1: 20. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi 21. care prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu. 22. Deci ca unii care prin ascultarea de adevăr v-aţi curăţat sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima; 23. fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac. 24. Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă, şi floarea cade jos, 25. dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.
 
Trăim vremuri grele, vremuri în care predomină iubirea de bani și lucruri materiale, religiozitatea, respingerea și neascultarea de Cuvânt, vremuri în care mulți se leapădă de credință, resping pe Domnul vieții, însă pentru noi trebuie să rămână ca ancoră și prioritate în viață Hristos Domnul, ținând cont de îndemnurile învățate astăzi:

– Prioritatea pentru noi trebuie să rămână lucrurile spirituale, Hristos Domnul și Împărăția de Sus, să respingem iubirea de bani, materialismul acestei lumi, dorind bogăția Cerului

Religiozitatea celui din biserică fără credința trăită în Hristos îndepărtează pe oameni de Dumnezeu
– La religiozitatea acestei lumi noi trebuie să-l prezentăm pe Hristos: Unica Cale de Mântuire, atât prin mărturisirea cu gura, cât șI cu fapte
– Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să rămână pentru noi Normă de viață, să ne Hrănim cu El, să ascultăm de El șI sș-l propovăduim celor din jur


Simion Ioanăș