Mărturia unui ateu despre ortodoxia din Israel

Mărturia unui ateu despre ortodoxia din Israel

„Fără a da prea multe amănunte, am să descriu pe scurt vizita făcută în „Țara Sfântă”. Anunț de la început, că nu intenționez a ofensa vreun credincios, în ciuda convingerilor mele nereligioase. Aprilie, cer senin, și nu foarte cald, mă aflu la Ierusalim. Pe niște străduțe foarte mici îmi croiesc drum pe jos către Biserica Sf. Mormânt.
Odată ajuns în orașul vechi, multi copii, rezidenți locali, te îndreaptă către locul cautat. În schimbul unei mici atenții, se pun pe poziția de ghid.
Condus pe „Via Dolorosa” de un puștan isteț, am aflat toate opririle lui Isus, aici a căzut, acolo i s-a dat apă sa bea etc.
În trecere la o dugheană văd scris în românește: „Toți românii cumpără la Nicolae”. Om în vârstă , Nicolae vinde lumânări, aflu că e descendent roman la a treia generație. Nu mai știe românește, ceva a reușit să învețe din motive comerciale. Cumpăr ceva lumânări.
Buna tradiție și respectul, cere asta. Iată-mă la intrarea Bisericii. Plătesc ceva pustiului care m-a însoțit, el pleacă mulțumit, eu intru în curtea Bisericii.
De cum intri în Biserica, te afli în preajma pelerinilor de peste tot. În holul de la intrare, la loc de cinste, e un bloc imens de piatră, lustruită de săruturi și mângâieri.
Aflu că această piatră a folosit la spălarea trupului decedat al lui Isus. La vremea respectivă, piatra a fost folosită pentru spălarea oricărui decedat. După spălarea lui Isus, piatra a fost cumpărată de un om avut, recent convertit, il chema Iosif. Piatra n-a mai fost folosită, ci păstrată ca relicvă sfântă. Legenda spune că a fost ascunsă aproape 300 de ani.
Elena, mama lui Constantin cel Mare, a pus piatra la loc de cinste, in ctitoria care a fost construită în acel loc. Biserica de atunci, nu mai exista, dar s-a păstrat foarte bine mozaicul foarte frumos al pardoselii. O altă biserică a fost construita mai târziu, ocrotind cumva ce mai rămăsese din cea veche. Deasupra pietrei de spălare atârnau mai multe candele uriașe reprezentând mai multe biserici: ortodoxă, catolică , etiopiană , armeană etc.
Cum biserica acoperă ceea ce se numea cândva „Golgota”, urc pe niște scări la locul în care se spune a fost „Crucea”. O figură geometrica din metal în formă de stea, înconjoară un orificiu marcând „Locul”. Deasupra un fel de altar, aici stupoare! Încuiate cu grijă într-o cușcă de sticlă sunt expuse tot felul de donații.
Aur, diamante, un întreg tezaur, care pentru lipsa de spațiu e golit din când în când. Mă gândesc că dacă Isus ar învia cumva și vede asta, precis „moare de inima rea”! Cum se potrivește asta cu legământul de sărăcie? Dacă îmi aduc aminte cineva cândva spuse: „Mai ușor intră cămila prin urechea acului, decât bogatul în rai!”
De aici încolo, dragi cititori, începe jecmăneala. Multe ctitorii din întreaga lume donează bani la Sf. Mormânt, nu se zbat în griji financiare ca alte lăcașuri. Peste tot se cer bani cu nerușinare. Sfântul Mormânt se afla într-o capela de marmura, de dimensiuni foarte mici. Intrarea e foarte joasă, se intră aproape în genunchi. Construită așa cu scopul de-a se intra umil. Nu pot intra mai mult de 2-3 persoane. Pe partea dreaptă se află piatra de mormânt. Se aprind lumânările aduse, din care una este luată acasă ca amintire. Un călugăr grec ortodox (ei au „monopolul”), stă acolo și se asigură că toată lumea contribuie.
Nu mă deranjează câțiva dolari donați, dar modul comercial de extorcare imi repugna! Ies din capelă și vizitez în continuare Biserica care e de interes istoric. Nu m-am îndepărtat prea mult de capelă, un călugăr etiopian mă ia de mână și arată un loc în zid, de cealaltă parte se afla „Piatra”! Știu, el insistă spune câteva „cuvinte sfinte” după care-mi cere bani pentru biserica ce o reprezintă!
Vezi mata, grecii au partea cea mai bună a afacerii, cum rămâne cu ceilalți?
Nu cred în Dumnezeu, dacă dracul ar exista, ar locui prin preajmă! Se fac acolo slujbe pe bani grei, unor pelerini veniți de te miri unde, nimic nu e gratis, are tarif, nu-ți dă nimeni chitanță, e drept, nimeni nu cere. Nu știu să se fi făcut careva bine de vreo boală, dar vin acolo, se roagă și donează!
Cui se donează? Bani veniți din toată lumea, averi. La urma urmelor ce-i trebuie unui călugăr bani, „ochiul dracului”! Am vrut să aflu ce caritate se are în grija, că de, mila creștinească e mare, domniile lor nu sunt chiar sărace! Oftez și plec, n-am aflat ce caritate beneficiază, probabil nici una. Mă interesez de un „lăcaș românesc”, îl aflu, e în grija unor maici.
Biserica n-are o importanță istorică prea mare, maica stareță mirosea a țuică de te îmbătai respirând prin jur. Complet dezamăgit întorc spatele și plec spre nedumerirea maicii. Decât să spun ceva neplăcut, am preferat să tac.
Ajunge pentru azi, mi-am zis, a doua zi urma să vizitez Capernaum (Kfar Naom). Începând de la Ierusalim făceam o călătorie inversă cu desfășurarea evenimentelor. Am sa încerc într-un alt mesaj pe care-l voi posta aici, a descrie ce a mai urmat.
În încheiere, cer scuze tuturor celor ce au citit, de eventualele greșeli ortografice, care mai pot apare. Sunt plecat în „Lumea Nouă” cam de vreo 20 de ani. De asemeni cer scuze oricărui credincios care se simte cumva ofensat, în acest caz , a fost fără intenție și-mi cer scuzele de rigoare. Ramses ”

Aici este răspunsul la discuția avută cu el:

„Stimate Simion Ioanăș, am răspuns mesajului dvs., nu cred însă că va parveni, e probabil prea târziu. Vă mai spun cu aceasta ocazie că am o Biblie pe care am citit-o și din când în când mai studiez.
Probabil vă dezamăgesc spunând că nu am reușit să mă „vindec” de ateism. Incă mai aștept de la Dumnezeu, care poate face orice, o dovadă a existenței Sale. Citatele din Biblie nu mă satisfac.
Trebuie spus că apreciez la cel mai înalt respect sinceritatea credinței dvs. Eu de fapt vă admir, am ceva cuvinte împotriva tuturor prefăcuților. Se întâmplă că avem vederi diferite, amintesc că eu nu am spus niciodată ca nu exista Dumnezeu.
Cine sunt eu să fac o asemenea afirmație generală? Eu spun: Eu nu cred ca exista Dumnezeu, eu am aceasta părere. Încă mai aștept o dovadă, care probabil nu o să sosească în veci! Mă rog, părere personală. Cât despre afișarea mesajului meu, n-am nimic împotrivă, afișați-l oriunde găsiți că e necesar. Cât privește adresa mea reală sau numele, le țin deoparte. Zelul unor credincioși mi-ar putea face viața imposibilă.
Cum nu cred că merit asta , prefer să rămân anonim, cer scuze. Eu nu mă refer la dvs. care sunt sigur, sunteți cinstit. Nu toată lumea gândește la fel, unii se erijează în unealta lui Dumnezeu și îmi vor face viața amară. Cu deosebit respect, Ramses.”

Cuvânt de încheiere din partea mea

Mă rog Doamne, trezește Ortodoxia și întoarce-o la Evanghelia Ta, la Sfânta Scriptură. Te rog Doamne, trezește Biserica aceasta moartă, la viață. Te rog Isuse, fiindcă tu mai scos din idolatria în care mă aflam, din alcool, din curvie, din necredință și ateism, din păcat într-un cuvânt. Îți mulțumesc Doamne pentru mântuirea care mi-ai dat-o și te rog, schimbă Tu Ortodoxia, dă-i viață, scoal-o din morți și fa-o o Biserică vie. Scoate Doamne oamenii aceștia din idolatria în care se scaldă, scoate blestemele din preoții ortodocși, îndepărtează vrăjitoria și homosexualitatea din mănăstirile României, adu Tu trezire în această Biserică moartă și adu-o la viață.
Mulțumesc Tăticul meu scump, te-am rugat în Numele Domnului Isus și prin Duhul Sfânt. Amin
Vă iubesc pe toți și nădăjduiesc ca într-o zi ne vom întâlni în Cer, cu Dumnezeul nostru minunat, toți cei care-l iubim și facem voia Lui.
Simion Ioanăș

Reclame