Misiunea crestina in context religios ortodox

Misiunea creştină în context religios ortodox

Foarte mulţi creştini neoprotestanţi sunt implicaţi în lucrarea de misiune într-un cadru cultural religios ortodox. Simţim cu naţiunea în care ne-am născut sau de unde ne tragem. Motivaţia principală pentru care, ca şi neoprotestanţi evanghelizăm pe ortodocşi, este dorinţa ca şi ei sa fie mântuiţi, este dragostea de aproapele şi ascultarea de porunca Mântuitorului nostru Isus Cristos (Marcu 16:15-16). Creştinul este obligat să-şi evanghelizeze propria casă şi dacă ne gândim la biserică, orice biserică este chemată să faca evanghelizări, deoarece Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede (Romani 1:16). Lucrarea de misiune implică mai mult decât o simpla evanghelizare; şi în cadrul religios ortodox, necesită o cunoaştere a credinţei ortodoxe şi a cadrului religios ortodox. Repet înca odată: că motivaţia principală nu este alta decât mântuirea omului. În sensul acesta nu ne cheamă Dumnezeu la desfiinţarea religiilor din jurul nostru, ci ne cheamă la a fi martori ai Lui, lumini în lumea aceasta, astfel încât oamenii să-L cunoasca pe Isus şi astfel să primească mântuire, să aibe parte de viaţă veşnică.

Doresc ca în acest număr să privim la câteva motive pentru care Biserica Ortodoxă si enoriaşul ”de rând „, se împotrivesc vehement evanghelizării. Privind la aceste motive, doresc ca Duhul Sfânt se ne mişte inimile, să ne motiveze la acţiune, pentru mântuirea acestor oameni şi aducerea lor la valorile Scripturii.

  1. Biserica ortodoxă promovează prigoana, împotriva oricărui alt cult creştin

Pornind pe scară ierarhică, de sus în jos, fiecare ortodox este educat că orice alt creştin este sectant, pierdut şi zace în cel mai mare păcat. Încă din şcoala primară se încearcă marginalizarea celor de alte culte, în mod special neoprotestanţii.

Trecând la viaţa publică se încearcă intimidarea celor de alte culte, chiar dacă legile statului le protejează.

Doresc să spun, că în aces caz , trebuie înţeles enoriaşul de rând şi preotul de-asemenea, având în vedere hotărârile pline de intoleranţă luate în cadrul Sinodului Bisericii ortodoxe. Voi da în sensul acesta doar două exemple:

  1. a) Hotărârile din Sinodul Bisericii

„De asemenea ,Sfinţii apostoli şi dupa ei sfinţii părinţi până la noi, astăzi , au apărat pe credincioşi , bunurile lor şi sufletul lor de bântuirile lui Beliar , n-au făcut politica de partid ci au practicat poliţia , apărarea parohiei. Sfântul Sinod nu a interzis preoţilor să faca „poliţia”, adică misiune şi apărarea cetăţii….Preotul ortodox are datoria de a face cunoscute din timp numele „pastorilor” neautorizaţi sau conducătorii de secte şi grupări separatiste şi de a aduce la cunoştinţă , cu toată responsabilitatea ,în scris,corect şi periodic, protopopiatului din care face parte despre acţiunile prozelitiste , cu amănunte , propunând soluţii sau cerându-i concursul. În caz de acţiuni propagandiste organizate (căsătorii sectare, botezuri cu fast, înmormântări însoţite de acţiuni sfidătoare -fanfare,privegheri,predici îndelungate cu pastori şi vorbitori din afara localităţii sau străini-ceea ce constituie tulburarea liniştii publice), preotul paroh împreuna cu reprezentanţii Consiliului parohial pot cere intervenţia organelor locale. Dacă acestea cochetează-ceea ce se întâmpla adesea-cu sectanţii, se pot lua măsuri imediate (de urgentă), trăgându-se clopotul bisericii şi informându-se credincioşii despre pericolul ce-i asteaptă prin năvălirea celor de alte credinţe” ( preluat din „Pastoratie si misiune in Biserica Ortodoxa”-conform hotararii sfantului sinod nr 572/1998-pg 67)

Se cunosc multe exemple de misionari creştini bătuţi, pentru “îndrăzneala” de-aşi manifesta credinţa si de a explica Evanghelia oamenilor în localitaţi cu majoritate ortodoxă. Toate acestea datorita faptului că enoriaşii nu fac decât să asculte de mai marii lor, care la rândul lor sunt conduşi de niste hotărâri sinodale care nu au nimic de-a face cu dragostea lui Isus, care îndeamnă la iubire faţă de aproapele. (Luca 10:27)

Vreau să avertizez pe cititor că nu doar Scriptura nu sprijină asemenea acte de intoleranţă religioasă, ci şi legile statelor democrate. Exemplu, Constituţia României asigură garanţia libertăţii de exprimare a tuturor reprezentanţilor cultelor din România şi cere sprijinul şi protecţia organelor statului, conform Legii Nr.60/2000, care se referă la acţiuni publice,sociale şi cultural-religioase. De asemenea crearea acestei situaţii de inferioritate pe temă de religie, reprezintă îngrădirea unui drept care este tot o infracţiune şi se sancţionează penal conform Art.247 Cod Penal, fiind calificat ca abuz în serviciu. Deşi există un cadru legal, totuşi pentru partea ortodoxă nu se sinchiseşte nimeni să se autosesizeze.

Într-o astfel de situaţie cel ce misionează într-un astfel de cadru religios ortodox , trebuie să fie gata să plăteasca preţul, ştiind că într-o zi Dumnezeu îl va răsplati pentru lucrarea la care a fost chemat. (Matei 16:27). Deasemenea trebuie să ştim că întotdeauna cei ce vor să trăiască cu evlavie in Hristos vor fi prigoniţi (2 Timotei 3:12). Pe noi trebuie să ne motiveze la mărturie, dragostea lui Dumnezeu arătată faţă de noi, când Hristos Domnul S-a jertfit pentru păcatele noastre, pe când eram păcătoşi şi robi ai păcatului.(Romani 5:8)

  1. b) Declaraţiile unor prelaţi influenţi ai Bisericii ortodoxe

„Paziţi-vă de sectari, care dau broşuri prin trenuri, prin gări şi prin cutiile de poştă şi unde văd oameni, dau gratuit otrava lor. Când vei vedea o carte că nu are aprobarea Sfântului Sinod şi nu are cruce pe ea, dă-o pe foc, chiar Biblie daca este! Dacă-i sectară şi scrie să nu vă mai închinaţi la icoane, dă-o pe foc ! Nici un păcat nu ai ! Aceasta este otravă semănată de înaintemergătorii lui Antihrist. Toate sunt otravă. Să ţineţi credinţa pe care aţi supt-o de la piepturile maicilor voastre ! (Pãrintele Cleopa, www.sfaturiortodoxe.ro)

Cu astfel de atitudini de intolerantă şi învrăjbire la ură interreligioasă, cadrul ortodox devine ostil Evangheliei şi ostil oricărei încercări de liberă exprimare a altei credinţe, decât credinţa ortodoxă. Cu siguranţă că mărturia noastră ca şi creştini, trebuie să rămână aceeaşi, indiferent de circumstanţe şi totodată cred că conducerea altor culte creştine ar trebui să ia atitudine la astfel de declaraţii. Nu înseamnă că dacă suntem creştini, aparţinători altor culte, nu trebuie să beneficiem de protecţia statului în care ne aflăm, atât cât legea ne permite, avem ca exemplu pe apostolul Pavel care nu s-a dezis de cetăţenia romană, ci a făcut uz de ea la nevoie.(Fapte 22:25)

          2. Biserica ortodoxă are o doctrină neconformă Scripturii în multe aspecte

În majoritatea cazurilor când o anumită biserică respinge Adevărul Scripturii, o face datorită doctrinei acelei Biserici. Iudeii, L-au respins pe Isus si Adevărul Scripturii, datorită faptului că ajunseseră să aibe o învăţatură neconformă cu Scripturile (Matei 15:1-6). Biserica catolică, deşi avea Scriptura, a ajuns la atrocităţi inimaginabile (Inchiziţia), tocmai datorită faptului că doctrina ei era eronată.

Tot aşa în cazul Bisericii ortodoxe, un rol important în respingerea Evangheliei şi a mesagerilor ei, îl are o doctrină eronată şi deficitară. O sa dau doar un exemplu în acest sens:

Ce este Biserica?

Biserica ortodoxă : Prin Biserică se înţelege ierarhia superioară conducătoare în totalitatea ei,totalitatea tuturor drept credincioşilor care sunt botezaţi în Hristos , care cred şi sunt organizaţi după rânduielile date de Mântuitorul . Prin Biserică mai înţelegem locaşul de închinăciune şi de cult ( „Sfânta Scriptură, spun ortodocşii ,foloseste cuvântul biserică când în sensul de construcţie, când de oameni”). Biserica în gândirea ortodoxă nu poate exista fără ierarhie, aplicând următorul principiu: unde este episcopul acolo este biserica.. Biserica Ortodoxă susţine că toţi cei care au primit botezul creştin, sunt şi formeaza biserica. Biserica ortodoxă susţine că a fi născut din Dumnezeu, înseamnă a fi botezat cu botezul creştin. Orice botezat (copil mic in general) primeşte şi naşterea de sus , considerând botezul ca o baie care spală.. Biserica nu este sfântă prin membrii ei , că nu este nici un om fară păcat. Preotul este sfânt când se imbracă în haina sfinţită de la altar . O biserică nu poate fi sfântă prin membrii ei, ci prin ierarhia bisericii. Numai apostolii şi urmaşii lor au dreptul de-a lega şi dezlega sau de a ţine sau scoate pe cineva din Împaraţia lui Dumnezeu.

Biblia: Adevarata Biserică este cea compusă din oameni născuti din nou. Intrarea in Biserică prin naşterea din nou înseamnă intrarea în Împaraţia lui Dumnezeu . Uşa prin care intrii în Biserică (Isus), intrii şi în Împaraţia lui Dumnezeu (Ioan 3:1-5;Tit 3:5; 1Ioan 2:29; 1 Petru 1:3,23). Biserica este separată de lume şi nu cuprinde lumea toată (Ioan 17:9; Iacov 1:27;1Ioan 5:19). Biserica este, nu unde se aduna preoţii sau episcopii, ci unde sunt adunaţi doi sau trei credincioşi, adunaţi în Numele Lui (Matei 18:20) . În Noul Testament, Biserica locală formează o legatură cu celelalte Biserici şi nu este o Biserică care patronează celelalte Biserici . Biserica fiind un organism viu ,Trupul lui Cristos, poate fi compusă numai din mădulare vii. Noi nu suntem adăugaţi la Biserică numai prin botezul în apă, ci şi prin naşterea din nou ( Rom 12:4-5;Efes 5:30, 1 Petru 1:23, Tit 3:5). Închinăciunea Bisericii nu este legată de slujirea unui preot, ci de închinăciunea comună a membrilor care o compun (Faptele Ap. 2:42). Modelul adevărat pentru o Biserică este şi rămâne Biserica apostolică din Noul Testament (Fapte 2).

Odată ce am exclus Adevărul Scriptural şi nu mai am nevoie de Scriptură, ca şi punct de referinţă şi “turnesol” al credinţei şi doctrinei mele, pot să cred orice. Aşa a ajuns omul de rând să creadă că intră în Biserica Domnului prin botezul care i se face când este copil de către preotul ortodox, aşa că se crede bine cu Dumnezeu. Din necunoştinţă sau ignoranţă, ortodoxul este ţinut în întuneric, neştiind că în Biserică se intra prin credinţa în Evanghelie şi pocăinţă, printr-o viaţă trăită în sfinţenie şi ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Nu vreau să mă opresc la închinarea la moaşte (oase de morţi), sfânta tradiţie, închinarea la tablouri (icoane), închinarea la chipuri cioplite, parastase, pomeni (jertfe pentru morti) ectc, deoarece nu am în vedere prin acest material punerea doctrinei ortodoxe in Lumina Scripturii, ci înţelegerea atitudinii acestor oameni inaintea Adevărului Scripturii şi mărturisirii Evangheliei.

Să înţelegem dragii mei fraţi, că ei resping Evanghelia datorita faptului ca sunt ţinuţi în întuneric de o învăţatura falsă. Atitudinea noastră ar trebui să fie una de dragoste şi jertfă faţa de ei şi să urmărim cu tot dinadinsul să le facem de cunoscut Evanghelia, chiar cu preţul vieţii noastre. Astfel sunt multi preoţi care datorită mărturiei unor fraţi, s-au intors la Domnul, prin credinţa în Evanghelie şi pocăinţa, tot astfel călugări si enoriaşi ortodocşi au ieşit din întunericul în care zăceau.

  1. Moartea spirituală şi frica de superstiţii domina viata ortodoxului, a omului nenăscut din Dumnezeu

Moarte spirituală înseamna un om despărţit de Dumnezeu, un rob al păcatului, un rob al firii pământeşti şi ţin să subliniez aici, ce spune Biblia despre trăirea unor astfel de oameni, o trăire dominată de: preacurvie, curvie, necurăţie, desfrânare, închinare la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.(Galateni 5:19:21)

Astfel de oameni, diavolul vrea să-i ţină legaţi de păcate şi cu siguranţă că atitudinea lor este de respingere a Evangheliei şi o luare în derâdere a celor care sunt cu adevarat copii ai lui Dumnezeu, născuţi din Dumnezeu şi cu o viaţă noua trăită în sfinţenie, aşa cum dealtfel sublinează şi Scriptura: ” De aceea se miră ei că nu alergati împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu şi vă batjocoresc.” (1 Petru 4:4)

Pe lângă faptul că astfel de oameni batjocoresc Adevărul, ei sunt nefericiţi datorită păcatelor care-i robesc şi datorită golului din inima lor. Unde lipseşte Dumnezeu, se instalează frica, în mod special diavolul vine cu superstiţiile .

Făcând parte din aceasta lume ortodoxă pâna la 26 de ani, am ajuns să cunosc o mulţime de astfel de superstiţii : să nu te întorci înapoi din drum că n-o să-ţi meargă bine toată ziua, să nu păşeşti cu stângul afară din casă, că o să se întâmple ceva, să porţi anumite haine pe dos ca să nu se prindă blestemul de tine ectc. Toată această frică şi trăirea în păcat face pe om să respingă Adevărul lui Dumnezeu.

Vestea bună, este că pentru omul păcătos există şansa eliberării din păcat şi frică, prin credinţa în Isus ca Mântuitor (Evanghelie, Jertfa Lui) şi pocăinţă. Sfânta Scriptură ne spune că Domnul Isus “a venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1:11-13)

Deci vedeţi dragii mei, că intrarea în Biserică, eliberarea de păcat, salvarea noastră, nu se face printr-un botez al copilului mic, nici prin spălarea cu apă sfinţită, ci se face prin credinta care vine in urma auzirii Evagheliei, aşa cum ne învaţă Scriptura şi cum am experimentat cei mai mulţi în viaţa noastră : “Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut in El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit” (Efeseni 1:13)

Mântuirea noastră, este în exclusivitate darul lui Dumnezeu şi noi nu trebuie să facem altceva decât să-L acceptăm, atunci se produce miracolul naşterii din Dumnezeu, prin credinţa în Evanghelie şi prin Duhul Sfânt.(Ioan 3:5) Dintr-o dată suntem eliberaţi de povara păcatelor (Matei 11:28) şi devenim făpturi noi care trăim pentru Cer (2 Corinteni 5:17). Acest lucru poate avea loc doar în momentul când omul este responsabil de deciziile lui şi nu atunci când este un bebeluş. Dumnezeu nu ţine cont de vremurile de neştiinţă (când suntem bebeluşi), însă porunceşte omului responsabil de deciziile lui, să se pocăiască (Fapte 17:30).

Privind împreună la aceste trei motive, pentru care am observat că ochii oamenilor religioşi ortodocşi sunt orbiţi, noi trebuie să fim motivaţi la acţiune, la a le duce Evanghelia chiar cu preţul vieţii noastre. Dacă nu investim noi în mântuirea celor din naţiunea noastră, a celor din neamul nostru, atunci cine ? Dumnezeu ne cheamă să ne punem la dispoziţia Lui, în mod personal şi cu resursele noastre, cum răspundem în faţa acestei provocări? Ne stau înainte oportunităţi să lucrăm pentru extinderea Împarăţiei lui Dumnezeu, în cât mai multe inimi de români, ce facem cu aceste oportunităţi?

Sunt nişte întrebări la care Duhul Sfânt ne cheama să medităm şi să fim conştienţi, că fiecare vom fi traşi la răspundere în funcţie de talantul care ni s-a dat (Matei 25:20-30) şi lucrarea fiecăruia va fi testată in Ziua pregătită de Domnul şi Stăpânul nostru.(1 Corinteni 3:9-15).

Simion Ioanăş

Anunțuri