Operatii de avort la ora de educatie sexuala

Operatii de avort la ora de educatie sexuala

In legatura cu articolul aparut in ziarul dvs. din 6 nov., a.c., semnat de Mihai Soica, va trimit scrisoarea deschisa pe care dna dr Christa Todea Gross a trimis-o in luna octombrie la Ministerul Educatiei si Cercetarii si care lamureste intr-o mare masura modul in care profesorii din scoli si licee ar trebui sa abordeze orele de educatie sexuala. Scrisoare deschisã adresatã ministrului Educatiei, Cercetãrii si Tineretului, dlui Alexandru Athanasiu

Domnule ministru,

Urmãresc cu mult interes si optimism dezvoltarea si aplicarea programului „Educatia pentru sãnãtate”. În calitate de medic si de coordonator al proiectului „Pentru Viatã”, desfãsurat în liceele din Cluj, mã simt obligatã sã vã aduc la cunostintã observatiile si concluziile la care am ajuns, dupã doi ani de predare a cursului „Educatia sexualã bazatã pe principiile moral-crestine”, în aceste licee. Vã voi prezenta, în final, propunerile organizatiei noastre, Asociatia filantropicã medical-crestinã „Christiana”, propuneri sprijinite si de alte organizatii pro-vita neguvernamentale din tarã, care promoveazã, ca si noi, valorile vietii.

1) Datele statistice obtinute în urma procedurilor de consiliere, efectuate la Clinica de Obstetricã-Ginecologie I, cu aprobarea binecunoscutului profesor universitar dr. Ioan V. Surcel, aratã faptul cã, în anul 2002, în Clinicile de Obstetricã si Ginecologie din Cluj-Napoca, s-a înregistrat un numãr mare de avorturi în rândul elevelor si studentelor. Un procent de 20% dintre acestea au fost efectuate „la cerere”. Dacã în anul 2001, elevele care solicitau un avort erau majoritatea din clasele a XI-a si a XII-a, în ultimul timp (în special, pe parcursul anului 2003), vârsta lor a scãzut foarte mult, majoritatea dintre solicitante fiind din clasele a X-a si a IX-a. Mai mult, au început sã solicite avort si eleve de clasa a VIII-a.
Din aceste considerente, am început sã predau cursul „Educatia sexualã bazatã pe principiile moral-crestine” în liceele din Cluj. Aceste cursuri sunt atasate prezentei scrisori. Mentionez cã predarea s-a fãcut cu aprobarea Inspectoratului scolar din Cluj-Napoca.
La finalul celor trei cursuri, am observat cã elevele si elevii, în special cei din clasele a IX-a si a X-a, care nu-si începuserã activitatea sexualã, ajungeau la concluzia cã metoda optimã de prevenire a avortului este abstinenta sexualã.
Recunosc cã elevii din clasele a XI-a si a XII-a erau mai reticenti la început. Dar, dupã o argumentare bazatã pe exemple concrete, materiale documentare etc., acesti tineri constientizau marele pericol pe care-l reprezintã avortul, contraceptia si bolile venerice.
La început, le-am arãtat tehnica ecograficã a avortului, respectiv filmul „Strigãtul mut” al renumitului medic Bernard Nathanson. De curând, mi se cere tot mai des, de cãtre elevi si profesori sã prezint filmul avortului chirurgical, adicã ce se întâmplã practic într-o procedurã de avort. Acesta este, as spune, socant, dar am constatat cã este o metodã eficientã de a preveni un avort, mai ales în cazul tinerelor care si-au început viata sexualã. Subliniez cã pentru toti elevii problema avortului devine un subiect serios si de luat în seamã. De aceea încerc sã le prezint pe scurt tehnica avortului. Am atras întotdeauna o atentie deosebitã asupra consecintelor grave ale avortului asupra sãnãtãtii fizice si psihice. Aceste consecinte sunt imediate (hemoragii, infectii, perforãri uterine, soldate frecvent cu extirparea uterului sau chiar cu moartea) si tardive (sterilitatea). Ca medic pediatru si de familie, sunt îngrijoratã foarte mult de faptul cã existã eleve cu douã sau trei avorturi în clasele a XI-a si a XII-a si cu patru avorturi în clasa XII-a. Si mai alarmant este faptul cã aceste tinere considerã acest lucru perfect normal, în pas cu moda.
As vrea sã mentionez aici cã una din urmãrile grave ale avortului este sindromul postavort, foarte putin cunoscut de cãtre mame si, practic, necunoscut de cãtre eleve. El se manifestã dupã un avort si apare la început ca o usoarã depresie nervoasã si/sau insomnie, care se accentueazã în timp. Acestea sunt, de obicei, urmãrile sentimentului de vinovãtie, reprimate de cãtre persoana în cauzã. Aceste simptome nu dispar niciodatã de la sine, motiv pentru care se ajunge frecvent la diferite tratamente, recomandate de medicul de familie. Deseori se ajunge însã la psiholog sau chiar la medicul psihiatru, atunci când deja simptomele s-au agravat. Astfel, stãrile depresive, psihozele sau chiar reactiile schizofrenice se întâlnesc frecvent în rândul acestor tinere care recurg la avort. Adolescentele, datoritã psihicului instabil, labil, specific vârstei, sunt mai predispuse la asemenea manifestãri, motiv pentru care, în rândul elevelor si studentelor, sunt posibile sinuciderile pe acest fond. Altele îsi nasc copiii în „anonimat”, abandonându-i ( în tomberoanele de gunoi sau în cel mai fericit caz în spitale) sau chiar recurg la uciderea acestora. Trauma care urmeazã este ireversibilã.
O altã consecintã gravã a avortului este sterilitatea. Tinerele nu sunt avertizate asupra acestui risc. Este deci necesarã o consiliere obligatorie înaintea unui avort „la cerere”. Am aflat cã, recent, la noi s-a înaintat un proiect de lege pentru a se impune consilierea obligatorie înainte de avort. Despre acest proiect nu s-a mai auzit nimic din martie 2003, când a fost înaintat. Din nefericire, consilierea care se face în prezent constã de cele mai multe ori din recomandarea contraceptiei pentru tinere, iar mamelor li se recomandã sterilizarea. Astfel se intrã într-un nou cerc vicios.
De asemenea, este important sã punctez cã orice copil, care se naste într-o familie, dupã unul sau mai multe avorturi, poartã stigmatul de „supravietuitor”. Din experienta mea de asistentã de obstetricã-ginecologie, de medic pediatru, de medic de familie si, acum, de coordonator al acestui proiect, pot sã afirm deschis si cu toatã rãspunderea cã o familie întreagã suferã dupã un avort, inclusiv tatãl, care s-a declarat de acord cu avortul. Nu mai putin suferã si cadrele medicale, asistenta si medicul. Un profesor de ginecologie a recunoscut cã dupã fiecare avort avea mustrãri de constiintã, dar mai ales simtea cã-si încarcã sufletul cu un mare pãcat. La ora actualã nu mai efectueazã avorturi.

2) Majoritatea elevelor, care si-au început viata sexualã, iau pilule contraceptive. De cele mai dese ori, acest „medicament” este luat fãrã ca cineva sã le explice ce înseamnã el cu adevãrat si, mai ales, ce consecinte grave are asupra sãnãtãtii lor, dupã un consum mai mult sau mai putin îndelungat. Cunostintele elevelor despre pilula contraceptivã sunt practic nule. Tot ce stiu este faptul cã aceasta previne o sarcinã nedoritã. Nu întotdeauna contraceptivele le sunt prescrise de cãtre un medic ginecolog sau medic de familie. De cele mai multe ori, tinerele le procurã din farmacii si le folosesc fie dupã prescriptie, fie dupã explicatiile date de mame, prietene, etc. În celelalte cazuri, sunt prescrise de cãtre medic, fie în scop contraceptiv, fie curativ, pentru diferite afectiuni. Nu mã voi opri asupra acestora din urmã fiindcã existã, într-adevãr, afectiuni care se trateazã cu contraceptive (tulburãri menstruale, chisturi ovariene, etc.). Mã voi referi doar la pilula folositã ca metodã contraceptivã.
De la început, as dori sã atrag atentia cã, de fapt, toate contraceptivele folosite în prezent sunt si abortive, pentru cã ele nu actioneazã doar prin anularea ovulatiei, prevenind astfel fecundarea. Acestea actioneazã la nivelul mucoasei uterine, provocând asemenea modificãri, încât oul fecundat (dupã un posibil esec al pilulei) sã nu se poatã nida. El este astfel eliminat si, deci, avortat. Este fals spus cã acesta ar fi un „avort spontan”. Pilula actioneazã de asemenea asupra mucusului cervical, secretat la nivelul colului uterin, modificându-i consistenta, pentru a împiedica ascensiunea spermatozoizilor. Rata de esec al contraceptivelor este destul de mare (2-4% dupã unii autori, dupã altii mai mult). În aceste cazuri, elevele pot rãmâne însãrcinate si vor recurge cu sigurantã la avort „la cerere”. Dupã ani si ani de „consum” de contraceptive, numãrul „avorturilor spontane” creste, deoarece mucoasa uterinã este mereu „bombardatã” de efectul distructiv („distrofic” în termeni medicali) al hormonilor contraceptivi si nu reuseste sã se regenereze în totalitate. Din acest motiv apar tulburãri menstruale, pe care noi le tratãm din nou folosind „pilula”. Iatã un cerc vicios cauzã-efect al acestui miraculos „medicament”.
Am aflat cu stupoare cã existã medici, care recomandã elevelor de 14-15 ani, cu mici tulburãri hormonale sau „dureri menstruale”, sã „consume” aceastã pilulã pânã vor naste primul copil, ceea ce înseamnã 10-15 ani sau chiar mai mult. Este o gresealã gravã.
În Occident, nu se prescriu pilule contraceptive tinerelor, pe o perioadã mai mare de maximum 8-12 luni, în astfel de afectiuni. Motivul este simplu. Modificãrile produse de pilulã în organism se fac observate deja dupã 1-2 ani si devin ireversibile. Aceste modificãri nu se observã doar la nivelul organelor genitale, ci la nivelul întregului organism.
În cursul alãturat, am amintit despre îmbolnãvirile care apar din cauza administrãrii îndelungate a pilulei (hipertensiune arterialã, tromboflebite, accidente vasculare cerebrale, obezitate, tumori benigne si maligne etc.). Cu astfel de afectiuni tinerele si foarte frecvent femeile mai în vârstã ajung la cabinetele medicilor de familie sau chiar la cele de psihiatrie.
În Occident, se vorbeste tot mai mult despre efectele negative si dezastruoase ale pilulei contraceptive. Existã cazuri în care adolescente, dupã doar câteva luni de administrare a pilulei, au prezentat accidente vasculare cerebrale cu pareze si paralizii. Aceasta se întâmplã deoarece medicamentul agraveazã sau chiar provoacã boli, la care unii oameni sunt predispusi, boli care altfel nu s-ar produce. Astfel, pilula agraveazã si boli cum ar fi hepatitele, infectiile urinare, litiaza biliarã, etc. Cel mai frecvente, însã, sunt tulburãrile de ciclu menstrual, urmate de avorturi „spontane” repetate, de nasteri premature, de morti subite dupã nastere si nu, în ultimul rând, de sterilitate.
În calitate de medic, consider cã este absolut necesar sã avertizãm elevele, tinerele asupra riscurilor mari la care se expun, riscuri bine cunoscute de cãtre toti medicii ginecologi. Este de datoria noastrã sã facem cunoscute aceste consecinte grave, altfel vom fi direct rãspunzãtori de traumele fizice si psihice, care se vor face simtite, atunci când aceste tinere vor încerca sã-si întemeieze o familie. Sunt cunoscute tot mai multe cazuri, în Occident, în care multe femei au dat în judecatã medici ginecologi si de familie, care nu le-au avertizat asupra acestor riscuri, în special, asupra riscului sterilitãtii.
Concluzionez cã rezultatul contraceptiei este un organism bolnav. Nu degeaba acest „medicament” a mai fost numit si „sinucidere lentã”. În Occident, se încearcã o eliminare a lui de pe piatã (dr. Rudolf Ehmann, medic ginecolog, si altii), din cauza pericolelor reale ale sale asupra sãnãtãtii femeilor. Desigur, a intervenit industria chimicã, principalul beneficiar al acestei „afaceri”.

3) Este bine stiut cã bolile cu transmitere sexualã (sifilisul, SIDA, gonoreea, tricomonaza, chlamidia, infectiile virale: papilomavirus, virusul herpetic, virusul hepatitei B etc.) sunt în continuã crestere în rândul tinerilor în România. Statisticile aratã cã, la sifilis, tara noastrã se situeazã pe locul I în Europa, fapt subliniat în repetate rânduri de mass-media.
Ca medic, mã simt obligatã sã avertizez adolescentii cã folosirea prezervativului nu împiedicã în totalitate transmiterea bolii SIDA. Prezervativul are un mare esec în ceea ce priveste prevenirea sarcinii (rata de esec este de 5-8%). Prin urmare, numãrul avorturilor de care vom fi rãspunzãtori va creste, dacã îi vom încuraja pe elevi sã foloseascã prezervativul.
Pilula favorizeazã aparitia unor boli cu transmitere sexualã, în special, a infectiei cu Chlamidia, care se cronicizeazã frecvent, ducând nu doar la sterilitate ci si la boli cronice grave. Iar având în vedere cã tinerii au în mod obisnuit mai multe partenere, riscul ca ei sã contacteze concomitent mai multe boli venerice creste. Din pãcate, acesti tineri ajung la medic în fazele tardive ale bolii, greu de vindecat. De mentionat aici cã sterilitatea la tinere se poate instala uneori si dupã o singurã infectie cu gonoreea.

CONCLUZII SI PROPUNERI :

1)Frecventa bolilor cu transmitere sexualã va creste în continuare, dacã nu vom oferi o educatie sexualã bazatã pe PREVENTIE, prin ABSTINENTA pânã la cãsãtorie. Consider cã aceasta este singura metodã corectã, sãnãtoasã, fãrã pericole si consecinte nefaste, atât fizice cât si psihice, asupra adolescentilor. Am constatat cu satisfactie cã foarte multi elevi au înteles acest lucru si l-au acceptat. Propun deci ca acest model de educatie sexualã sã fie luat în considerare. Suntem convinsi cã multi pãrinti acceptã acest model mai mult decât promovarea excesivã a contraceptivelor în scoli si licee, cum s-a fãcut pânã acum. Folosirea prezervativului nu va reduce numãrul de avorturi si al bolilor cu transmitere sexualã ci, dimpotrivã, va încuraja elevii si elevele sã înceapã o viatã sexualã de timpuriu, necunoscând riscurile la care se expun.

2) Pilula contraceptivã obisnuitã, cât si cea „de-a doua zi”, denumitã si „contraceptia de urgentã”, care sunt abortive, constituie adevãrate pericole pentru sãnãtatea elevelor, nemaivorbind de rata lor de esec. Cu exceptia cazurilor când sunt administrate ca medicament pentru diferite afectiuni ginecologice, contraceptivele contribuie la cresterea ratei avorturilor în rândul elevelor, la scãderea vârstei de începere a vietii sexuale, la cresterea sterilitãtii si a afectiunilor acute si cronice, atât ginecologice cât si ale altor organe. În final, ne vom trezi cu un tineret bolnav care nu ne va mai fi un sprijin la bãtrânete ci o mare povarã.

3) Propun ca materia Educatia pentru sãnãtate sã fie predatã de cãtre medicii din scoli, de medicii pediatri sau de medicii de familie, deoarece acestia cunosc cel mai bine toate aspectele ei. Întrebãrile pe care le pun elevii sunt de multe ori de naturã medicalã de specialitate, uneori inaccesibile unui profesor, poate cu exceptia profesorilor de biologie. De altfel, am observat cã acestia din urmã sunt cei mai interesati în predarea acestui subiect.

4) Propun ca programul de educatie pentru sãnãtate sã fie dezbãtut public si la dezbaterea lui sã participe atât organizaþii neguvernamentale, cum sunt organizatiile pro-vita, reprezentanti ai mass-media, cât si reprezentanti ai bisericilor (Ortodoxe, Catolice, alte confesiuni). Aceste probleme nu pot fi dezbãtute în afara reperelor moral-crestine.

5) Întelegem cã introducerea programului de educatie pentru sãnãtate în Scoli este necesarã. Fãcând referire la educatia sexualã, ca parte a educatiei pentru sãnãtate, mã declar împotriva introducerii în scoli si licee a unui model de educatie sexualã, bazat pe promovarea contraceptivelor si a prezervativelor. În acest fel, tinerii sunt încurajati sã foloseascã pilula sau prezervativul, adoptând un stil de viatã lipsit de responsabilitatea actului sexual. Cel mai îngrijorãtor este faptul cã acest model nu pune în evidentã decât falsele „beneficii” ale metodelor de contraceptie, încurajând intensificarea sexualitãtii. Astfel, va exista mereu o ratã de esec si vor exista sarcini nedorite, prin urmare, vor exista avorturi de care vom fi direct rãspunzãtori.
Trebuie sã avem grijã ca acest instrument de formare a tinerilor – educatia sexualã – sã nu se transforme în unul de deformare.

7) Propun ca, în elaborarea manualelor si predarea educatiei sexuale, ca subcapitol al educatiei pentru sãnãtate, sã se punã accentul pe promovarea abstinentei la elevii din scoli si licee. Fãrã reperele moral-crestine, care presupun disciplinarea sentimentelor, castitatea si respectul fatã de celãlalt, educatia sexualã se poate transforma usor în antieducatie.

Mentionez cã în SUA functioneazã deja de o bunã perioadã de timp programele educationale ce promoveazã abstinenta pânã la cãsãtorie, iar statul american cheltuie anual 50 de milioane de dolari pentru implementarea unor astfel de programe în scoli. Acestea au rezultate durabile, contribuie la scãderea numãrului de avorturi în rândul adolescentelor si le oferã tinerilor un mod de viatã cu adevãrat sãnãtos.

Cu stimã,

Dr. TODEA-GROSS CHRISTA: coordonatorul Proiectului „Pentru Viatã”, Cluj-Napoca

Anunțuri