Trump si Halloweenul

Trump si Halloweenul

La Casa Alba, Donald Trump, imparte bomboane de Halloween copiilor, totul impodobit in panza de paianjen si lilieci.
Vreau sa spun tuturor care si-au pus toata nadejdea in Trump, ca el nu este Dumnezeu, poate doar unii au facut un dumnezeu din el.
Sarbatoarea aceasta are de-a face cu moartea, demonii, crima, vampiri si intuneric. Este o sfidare la adresa Domnului care a invins moartea, a Inviat si a biruit pe cel rau, pe satana.
Multi imi vor spune ca a fost obligat de protocol ca sa faca aceste lucruri. Pot spune ca nu-i adevarat. Daca a platit atat de mult sa tina partea crestinilor si biblica in probleme de minoritati, in probleme de avort, in probleme legate de Israel si multe altele, cu siguranta ca putea sa stea drept si in acest caz.
Trump, am vazut de la inceput ca nu-i omul perfect, ca are probleme de caracter si e imprevizibil, insa altul mai bun nu era care sa fie ales.
Problema o sa apara la cei care si-au pus nadejdea in oameni si si-o pun, avem datoria sa ne rugam pentru acest presedinte, insa sa nu facem prostia sa-l credem un dumnezeu pe pamant si sa ne punem nadejdea in el. Este om, are natura pacatoasa in el si poate dezamagi cand ne simtim mai in siguranta.
Sa ne incredem in Domnul insa, Cel care niciodata nu va privi lucrurile sau le va rezolva dupa standarde corupte si pacatoase, ci intotdeauna o sa lucreze dupa Dreptatea Lui, prin Standardul Sfinteniei Lui si avand in vedere Jertfa minunata pe care a platit-o pentru noi pacatosii la Golgota.
Simion Ioanas

Photo by Carlos Barria/Reuters:

Anunțuri

Legământul cel nou pentru un creștin

Legământul cel nou pentru un creștin

Dumnezeu a făcut cu oamenii câteva legăminte în decursul istoriei. Unele din ele erau sub formă de angajamente din ambele părți (Dumnezeu si om, popor), altele au fost unilaterale, doar din partea lui Dumnezeu. Apogeul Legămintelor lui Dumnezeu făcute cu omul au fost un îndrumător, un deget arătător, spre Legământul cel nou, de la sfârșitul veacurilor, în care Dumnezeu în mod unilateral pecetluiește acest legământ cu Sângele Său. Domnul Isus, înainte de patimile Sale, a proclamat acest Legământ nou, pecetluindu-L prin Jertfa de pe cruce, cu Sângele Său Sfânt.
Dacă vreți, acest legământ este parafat prin Jertfă și cuprinde promisiunile lui Dumnezeu necondiționate.
Pentru intrarea în Legământul Cel Nou, a făcut Dumnezeu totul, Mielul lui Dumnezeu a fost Jertfit pe cruce, Duhul Sfânt care deschide mintea omului să priceapă Evanghelia și naște din nou, Cel care schimbă din slavă în slavă omul nou din noi, ca să semănăm cât mai mult cu Hristos Domnul.
Astfel că, Mântuirea noastră este un act al lui Dumnezeu, Singurul care are putere sa mântuiască pe om și să-l facă o mlădiță în Viță, care este Hristos Domnul.
Cei care vin astăzi si înceacă să pună sarcini pe spatele oamenilor, sugerând că, cumva prin anumite reguli sau angajamente personale, omul și-ar putea asigura un loc în Cer sau să se facă mai sfânt, aceștia nu sunt mai buni decât vechii farisei. Farisei care nu urmăreau nimic altceva decât profit și putere, apelând pentru împlinirea acestor scopuri la sarcini grele și prin care, chiar astăzi, încearcă să subjuge pe oameni.
Atât în cultele creștine istorice, cât și în alte culte protestante sau neoprotestante, oamenii inventează și astăzi, reguli și sarcini, prin care să-i angajeze pe oameni la anumite poveri, care până la urmă să le aducă tot lor beneficii.
Să nu ne lăsăm înșelati, Dumnezeul nostru ne-a dat Mântuirea în dar și ne promite că odată ce suntem în El, noi de fapt suntem în “cetatea de scăpare”, astfel că nimeni și nimic nu ne poate despărți de Dragostea Lui, noi doar să rămânem în El și să ne încredem în El.

Să privim împreună la câteva promisiuni ale Domnului, în acest angajament făcut și pecetluit de Dumnezeu, anume Noul Legământ:

1. Promisiunea de-a fi siguri de siguranța mântuirii și-a Harului Său
Odată intrați în Noul Legământ, nimic nu ne poate smulge din Mâna lui Dumnezeu
Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.” „V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. Eu şi Tatăl una suntem.” (Ioan 10:24-30)
Aflăm din acest pasaj că omul are parte de Noul Legământ, prin credința în Cuvântul Domnului, care este darul lui Dumnezeu dat omului și trăirea în ascultare de Dumnezeu, să nu uităm pocăința poruncită în alte texte din Scriptură, pe care binențeles că tot Dumnezeu le dă omului în dar.
Trăirea aceasta aflăm tot din Scriptura ca vine tot din partea lui Dumnezeu, care ne dă atât voința, cât și înfăptuirea, să putem umbla în faptele pregătite mai dinainte.
Căci Dumnezeu este Acela care lucreaza în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea. (Filip.2:13)
Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. (Efes.2:10)

2. Promisiunea de-a avea parte de sfințirea noastră în Hristos Isus
Creșterea și maturizarea noastră, în Noul Legământ, o face Dumnezeu, prin Duhul Sfânt
Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.. (2Cor.3:18)
Sigur că un bebeluș născut pentru a crește trebuie să se hrănească, așa-i și la nașterea din nou, la omul nou născut din Dumnezeu, trebuie să trăiască în viața nouă, hrănindu-se și trăind în Hristos, în Cuvânt, iar creșterea și maturizarea este Harul lui Dumnezeu, cresterea făcută de Duhul Sfânt, dupa Chipul Domnului.
Ne hrănim în fiecare zi din Cuvânt, ne rugăm Domnului, mărturisim Cuvântul Său, datorită faptului că suntem în Hristos, Duhul Sfânt e în noi, astfel că în mod “natural” creștem , asta-i făptura nouă care suntem și astfel trăim pentru Cer.
Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. (2Cor.5:17)

3. Promisiunea pazei și prezenței Lui în viața noastră în fiecare zi
Dumnezeu ne asigură, în Noul Legământ, că nu ne va părăsi cu nici un chip
în toată umblarea noastră pe pământ
Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evr.13:5)
Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin. (Mat.28:20)
Rămânând în Hristos, indiferent de circumstanțele vieții noastre, Domnul nu ne va părăsi cu nici un chip.
Astfel Ștefan chiar ucis pentru Numele Domnului poate să-L vadă pe Domnul care-L aștepta în Împărăția Lui, este o mângâiere pentru fiecare din noi că Dumnezeu e cu noi în fiecare clipă a vieții noastre.
” Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;  şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”  (Fapte 7:55-56)

4. Promisiunea de-a ne da puterea de care avem nevoie, ca să fim martori ai Lui
Dumnezeu ne dă puterea de care avem nevoie, în Noul Legământ, ca să putem să fim martori ai Lui

Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului. (Fapt.1:8)
Ne gândim de multe ori că în lucrarea de mărturie ne simțim slabi, prigoniți, marginalizați, însă noi ar trebui să avem în vedere faptul că Dumnezeu ne-a promis și ne dă puterea prin Duhul Sfânt să-i facem lucrarea. Așa cum Duhul Sfânt aduce roada în noi, așa Duhul Sfânt ne dă puterea necesară pentru a fi martori ai Lui pe întreg pământul.

5. Promisiunea de-a ne asigura viitorul în prezența Lui și Împărăția Lui veșnică
Dumnezeu ne asigura viitorul, în Noul Legământ, în Împărăția Lui veșnică, o nădejde de care să ne ancorăm viitorul nostru.

Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.. (Ioan.14:3)
Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. (Ioan.17:24)

Este cea mai minunată asigurare prin care ne este asigurată biruința asupra morții și viitorul nostru veșnic.
Odata intrați în Legământul Cel Nou, fiecare dintre noi ca și creștini născuți din Dumnezeu și cu o viață nouă, trebuie ca în continuare să ne bazăm pe Mântuirea Lui.
La Mântuirea Domnului noi nu mai putem adăuga nimic, decât să avem parte din belșug de Ea, să avem parte de-o viață din belșug, umblând pe Calea Domnului descoperita in Învatatura apostolilor, in Cuvantul Scripturii.
Noi avem totul pe deplin în Hristos Domnul, doar să rămânem în El și în Noul Legământ, Dumnezeu semnează aceste promisiuni. Legământul Cel Nou ne face parte de apogeul promisiunilor lui Dumnezeu, date datorită Neprihanirii Lui, El care a luat păcatele noastre asupra Lui, plătind cu viața și ne-a dat nouă Neprihănirea Lui, ca să avem intrare în Împărăția lui Dumnezeu.
Simion Ioanăș

 

Să asculți 2880 de predici și să se prindă ca nuca de perete! Imaturitatea noastră și goana după vânt!

Să asculți 2880 de predici și să se prindă ca nuca de perete! Imaturitatea noastră și goana după vânt!

Calculul este unul simplu făcut la ascultarea a câte doua predici pe Duminică si încă una în cursul săptămânii, pe o perioadă de 20 de ani, din viața unui om.
Ne gândim că mulți dintre noi avem deja 20 de ani sau mai mulți de când ascultăm predici în Biserică și “maturitatea” noastră întârzie să se vadă sau “se vede” doar în niște lupte interne fraticide, lupte pentru a pune mâna pe “leadership”, fiindcă la slujirea cerută de Biblie, prea puțini se mai înghesuie astăzi.
M-am uitat la câteva motive care au dus la starea noastră actuală și la starea de căldicei, care ne caracterizeaza în mare parte, că vrem sau că nu vrem să recunoastem. O să amintesc câteva în materialul de față:

1. Ne-am întors la vechile păcate, la “valorile” acestei lumi
Deși Scriptura ne-a tras multe semnale de alarmă referitor la veghere și la sfințire, noi am lăsat ca vechile păcate să ne robească din nou, așa că privind astăzi în biserici la divorțuri, lăcomia de bani și avere, scopul vieții celor mai mulți dintre noi, la înfățișarea noastră, ne potrivim perfect chipului veacului acestuia, în loc ca în noi să se vadă Chipul lui Hristos.

” În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”.” (2Petru 2:20-22)
” Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2Timotei 3:1-5)

Oare n-ați auzit vorba: “păi pocaiții sunt mai răi ca noi, de ce să venim la biserica voastră”?
Întradevăr este adevărat că din bisericile noastre mulți au ajuns mai răi și mai “abili” decât cei din lume când e vorba de păcat. Însă cei din lume nu știu, deoarece nu cunosc Scripturile, că de fapt Dumnezeu ne atenționa în Cuvântul Său de acest pericol iminent. Un om când nu rămâne pe calea neprihănirii și nu rămâne în Hristos, devine mai rău decât înainte de-a veni la Hristos. De ce? Fiindcă Duhul Sfânt părăsește un astfel de om și în loc vine pofta și întunericul, păcatul, care fac ca omul să fie și mai încătușat decât era înainte de-a veni la Hristos.
Una din marile plăgi ale omenirii astăzi este materialismul, iubirea de bani și aceasta a cuprins și pe cei din Biserici, ceea ce a dus la o despărțire a multora de Hristos, pentru “un blid de linte”.
Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. (1Tim.6:10)

2. Am început să facem “leadership”, uitând să facem ucenici ai Domnului, așa cum am primit porunca divină.
A face ucenici este o mare responsabilitate încredințată bisericii, însă cu părere de rău, astăzi am uitat complet de ea.
Le predicăm Evanghelia oamenilor, le facem caticheza, îi botezăm și după aceea Dumnezeu cu mila, rămân la îndemâna predicilor de Duminica.
Dacă ne uităm la anumite meserii, așa cum se făceau odinioară meseriași, ucenicii erau preluați de un maistru și erau școlați, ajutați, supravegheați și educați, pentru ca să iasă din ei maiștri, capabili să muncească și să facă și ei la rândul lor meseriași.
Cam așa era și-n Biserică la început, Pavel lucra la plantarea de Biserici, însa nu-i lăsa de capul lor pe cei mântuiți și adăugați la Biserică, ci se interesa, a lăsat slujitori să se ocupe de ei și-i îndemna la pocaință, veghea asupra creșterii lor spirituale.
Ca să nu mai vorbim de faptul că îndemnul este să ne ocupăm fiecare din noi de cei din jur. Am ajuns că acel paște oile, oițele și mielușeii, spus lui Petru, să pară valabil doar pentru Petru, însă nu pentru noi. Așa că, ne-am obișnuit ca în biserici, ca și părinți, să sperăm ca un pastor de tineret sau o școală duminicală va uceniciza pe copiii noștri în vreun fel.
Greșit dragă părinte! Copilul este datoria ta și a mea, ca părinte, să-i ucenizizăm, nu este o responsabilitate care să o pasăm unui om pentru doua ore pe săptămână.
Trebuie să înțelegem dragii mei, că ucenicul lui Hristos trebuie motivat să calce pe urmele Domnului, încurajat, ajutat, pus bază pe relația cu Hristos Domnul.
Astăzi însă, observ că oamenii devin ucenicii unor anumiți predicatori și “vedete”, care de cele mai multe ori nu caută slava Domnului, ci propria slavă, interese. La asemenea mesaje oamenii sunt ca într-un fel de transă, în care li se spune glume, ce le gâdilă urechile, plecând de acolo cu sentimentul că au fost la un spectacol bun.
Cuvântul Evangheliei însă nu are rolul de-a face spectacol, nici de-a gâdila urechile, are rolul de-a mântui, este puterea de mântuire a lui Dumnezeu, de salvare a omului. Când însă dintr-o predica mai mult de 70% sunt povești, oratorie, celălalt procent de 30 % este un text rupt din context sau interpretat greșit, atunci poți auzi mii de predici spuse-n vânt. Domnul de fapt nu e cu astfel de predicatori și fără Duhul Sfânt nu au nici un efect, poate unul de ai face să moțăie pe cei care ascultă.
Pe de altă parte oricât ar fi de bun un predicator, dacă eu și tu nu luăm acasă Scriptura s-o studiem, asta înseamnă prea puțin pentru a putea crește spiritual și a ne maturiza. A ne baza pe predicile de duminică înseamnă imaturitate și lipsa unei relații strânse cu Mântuitorul nostru.

3. Am ajuns fără discernământ, mulți învațători și profeți mincinoși având acces la amvon cu “otrăvurile” lor.
Nici asta nu-i o noutate, Biblia ne-a avertizat privitor la vremurile din urmă, la înmulțirea învațătorilor mincinoși și a profeților mincinoși. Noi însă am ajuns să credem că suntem “năpăditi de prezența Domnului” mai mult ca niciodată.
” Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.” (Marc.13:22)
” În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică..” (2Pet.2:1)
Lipsa de discernământ apare tot pe baza imaturității spirituale și a lipsei plinătații Duhului Sfânt, chiar a lipsei Duhului Sfânt având în vedere că mulți nu mai sunt născuți din nou cu adevărat.
Ar trebui ca cei care vin la amvoane să fie bine cercetați, învățătura care-o dau, de către Biserică. Omul să ia Cuvântul, să testeze să vadă dacă ce le spune predicatorul este sau nu corect interpretat și conform revelației lui Dumnezeu. Astăzi însă, mulțumirea este că predică cineva, că spune ceva, că se simt bine la ceea ce spune respectivul, indiferent ce spune cel care predică. Așa în adunări azi, evanghelia prosperitătii, misticismul, ecumenismul, învățătura emergentă și alte aberații de acest fel, au devenit otrava împrăștiată și acceptată în multe biserici.
La fel, cel ce predică, este tentat s-o facă să mulțumească pe cei care-l plătesc, să adune cât mai multi enoriași care plătesc bine și care-i asigură un leadership, dacă este posibil pe viață. Chiar din cei bine intenționați, care doresc să slujească Domnului, când începi să superi prin Cuvânt pe mulți în Biserică și ți se atrage atenția s-o lași mai încet, ești tentat s-o faci, de dragul menținerii “meseriei”. Asa că în sute de ani s-au format abilități, o clasă ierarhică, care de multe ori nu mai are de-a face cu Evanghelia, ci cu meseria, cu plata. Bine a zis Domnul:
” Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de o.” (Ioan.10:12-13)

4. Am ajuns ca închinarea noastră să fie o urâciune înaintea Domnului
Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh si în adevăr.” (Ioan.4:24)
Încet, încet, omenirea s-a dezvoltat economic și strategia de a face o afacere prosperă s-a diversificat. Și cei din biserică au cam văzut ce atrage pe piață, strategiile care atrag oamenii cel mai mult și care atrag beneficii.
Așa că unii și-au zis că-i o idee bună să fie împrumutate astfel de strategii în biserică. Așa că o închinare în stil rock “creștin” astăzi este o obișnuință, fară a ține cont că muzica aceasta a fost închinată altuia și nu lui Dumnezeu. “Frate, așa putem ține tinerii în biserică”, spun unii. Însă nimeni nu-și mai pune întrebarea cât s-a plătit pentru astfel de compromisuri. Asta, deoarece scopul bineînțeles că nu mai este o închinare plăcută lui Dumnezeu, ci una plăcută oamenilor. Imaginați-vă că și apostolul Pavel putea aduce muzica din locurile destrăbălate ale Atenei, doar ca să atragă oamenii vremii la Evanghelie, ar fi considerat o blasfemie s-o facă, bineînteles.
De asemenea în închinare, revelațiile și misticismul a ajuns ca o baza a închinării. Întâlniri miraculoase, îngeri, extaz, dansuri, răsuri “sfinte”, “bucurii extraordinare”, zici că te-ai întors în zonele păgâne ale Africii, atât la propriu cât și la figurat. În închinare, ori că-i în unele adunări ca la discotecă, ori că în altele e ordine desăvârșită, se are în vedere în inchinare omul și ce poate el, nu Dumnezeu și slava Lui.
Am ajuns să condamnăm la începutul bisericilor noastre misticismul și idolatria din bisericile istorice (catolică, ortodoxă) ca în zilele de astăzi să cădem și noi la aceleași examene.
Centrul închinării, scopul închinarii și motivația închinării bisericii, trebuie să fie Domnul și numai El. Diavolul, întotdeauna a vrut să câștige războiul în a schimba închinarea adevarată cu una falsă, adusă în final lui. Dacă a încercat satana cu Domnul Hristos, oare ce ne-ar face să credem că noi astăzi am putea fi scutiți?
„Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești.” (Mat.4:10)
5. Am ajuns să ne “măcinăm” înâuntru, în loc să “măcinăm” în afară
Am auzit această expresie nu am inventat-o, însă e foarte adevărată. Astăzi luptele pentru a domina un grup sau altul într-o biserică sunt mari. În cazul în care nu se reușește se ajunge la rupturi, răni adânci și chiar moartea spirituală a multora.
Bineînțeles că luptele acestea au ca scop leadership-ul, conducerea, fondurile ectc. Am pierdut din vedere faptul că lupta noastră trebuie nu să fie unii cu alții, ci una cu întunericul, dusă prin post și rugăciune.
Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. (Efes.6:12)
Slujirea adevarată în Biserică înseamnă ceea ce și este, anume slujire, nicidecum conducerea sau șefia peste oameni. Asa ne învață și Scriptura:
” Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită: păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţire, ci făcându-vă pilde turmei..” (1 Petru 5:1-3)

Dacă noi am accepta slujirea, fiecare mădular din Trupul lui Hristos (Biserica), atunci n-ar mai fi lupte pentru conducere, ci ar fi dorința de slujire, armonie și unitate. Dupa o astfel de slujire credincioșii dintr-o asemenea Biserică ar urmări în fiecare zi să ducă Evanghelia celor nemântuiți. O asemenea biserică ar avea în vedere trimiterea de misionari și lucrraea de-a duce Evanghelia până la marginile pământului.
Cumva astăzi bisericile noastre încearcă să fie mulțumite cu ideea că-i bine în comunitatea lor izolată, merg Duminica fac un program acolo, se macină ani de zile care să ajungă în față și cât putem nu ne complicăm cu “a măcina în afară”, asta ar însemna consum, iți pui viața în pericol, iți pui slujba în pericol și confortul familiei.
Așa că evanghelizarea, misiunea, apologetica cam toate le aducem la pragul de zero, asta pentru comfortul și linistea noastră. Așa că vedem tot mai anemică rugăciunea personală și rugăciunea în Biserică, în schimb luptele care ne macină înăuntru se întețesc precum focul.

Ne întrebăm dacă este vreo soluție la o asemenea stare a Bisericii, la o asemenea stare personală? Soluția este una singură, cea care-a fost ceruta și anumitor Biserici pe care Domnul le-a mustrat, în cartea Apocalipsa, anume pocăința și întoarcerea la Adevăr.
Tragedia este că Duhul Sfânt s-a îndepărtat de la noi, fără El nu avem putere să ne pocăim, fără El nu avem putere să mărturisim starea noastra și nici Adevărul.
Mă rog ca Dumnezeu să aibe milă de mine, de noi toți, să ne “sfâșiem hainele, să ne presărăm cenușă” și să așteptăm Îndurarea Lui peste noi și Adunările noastre.
Ne lipsesc lacrimile pocăinței, nu le mai avem, asta deoarece inimile noastre sunt pline de îmbuibare și îngâmfare, mă rog ca Dumnezeu să ne străpungă din nou inimile, să ne vedem ticăloșia și din ochii noștri să curgă din nou lacrimile pocăinței.

Simion Ioanăș

 

Statele Unite, crima unui nebun si viitorul societatilor democrate

Statele Unite, crima unui nebun si viitorul societatilor democrate

Nebunul, a carui nume nici nu merita pomenit, cel care a ucis 59 de persoane si a ranit peste 500, este fara cazier, divortat de doua ori si ii placea sa joace jocuri de noroc.
Multi americani au mers cu gandul la problema armelor, a permisibilitatii legii cu privire la achizitionarea si folosirea armelor, in urma acestei crime oribile.
Sunt de acord cu o reglementare mai viguroasa a regimului armelor, insa ele au si rol de aparare. Intr-un fel abia asteapta unii sa fim lipsiti de aparare.
Cred ca totul pleaca din inima si minte! Arma in sine e buna la aparare, insa cand cade pe mana unor nebuni e dezastru. Deci ar cam trebui controlati unii la cap inainte de-a le da arme si ar trebui lucrat la educatia inimii, care tine de spiritualitate si de valorile care le dai copiilor si tinerilor, incepand din familie si pana la scolile publice.
Cred insa ca problema in societatea noastra, in acelasi timp in toate societatile occidentale este mai adanca decat se vede la suprafata.
Realitatea se pare ca pleaca din inima si mintea unora, cand aceasta realitate este distorsionata e dezastru. Si problema este in mare parte deformarea inimilor si mintilor copiilor nostri crescuti in scoli in care moralitatea lipseste si imoralitatea este promovata la rang de valori. Menirea scolii printre altele este si de-a forma caractere, caractere formate printr-o moralitate sanatoasa. Moralitatea sanatoasa o da Scriptura, este revelata de la Cel care ne-a creat, Creatorul nostru. Oare cine ar putea sa stie mai bine cum functionam daca nu Cel care ne-a creat?
Moralitatea astazi in scolile americane este deplorabila, copiii nostri sunt „formati” de o invatatura anticrestina si imorala, antibiblica.
Exact in perioada adolescentei acestui om, criminalul de la Las Vegas, a avut loc scoaterea Bibliei din scoli si curentul hippy a luat amploare, deci exact ce spuneam eu mai sus. Curentul hippy a fost o razvratire a tineretului americam impotriva lui Dumnezeu in primul rand.
Si acum vedem pe tot pamantul tot un fel de „hipism” la nivel mondial, consecintele sunt devastatoare si peste cativa ani probabil vom vedea amploarea dezastrului.
Razvratirea impotriva normei moralitatii crestine, duce la disperare si nebunie, vedem in arta lucrul acesta, in muzica, in multe alte domenii si la urma in societatile noastre.
Oamenii exclud din start ca ar exista un Hristos inviat, cred doar in crestinism ca un fel de gluma.
Daca oamenii ar pune mana pe Biblie si ar adopta de acolo caracterului lui Hristos si L-ar gasi pe Cel Inviat, cu siguranta ca lumea aceasta ar fi schimbata si transformata. Cand insa pentru multi Hristos devine doar o gluma, asta duce la intoarcerea omenirii la paganism, de fapt la radacinile ei rele si amare, la razvratirea ei fata de Dumnezeu si tot ce a creat El.
Statele Unite sunt cladite pe „piloni” crestini si cei care-au venit aici trebuie sa inteleaga asta! Evreii, musulmanii, budistii ectc pot sa-si invete acasa copiii cum doresc ei, insa ca si popor american dorim ca moralitatea biblica, crestina, sa ne formeze copiii.
Deocamdata insa au ajuns sa ne formeze copiii in scoli ateii si anticrictii, asa ca suportam consecintele si durerea cu totii!
Societatile noastre sunt indragostite de socialism, de acest sistem diabolic si anticristic, sistem care lupta impotriva lui Dumnezeu si a Scripturii, la fel ca si curentul hippy de acum circa 50 de ani in America.
Cred ca ati vazut comedia cu Stan si Bran pe nume „Utopia”. Asa gandesc unii si astazi in Statele Unite, ca ar putea exista o utopie din asta bazata pe iubirea socialista multilateral dezvoltata. Fals, noi romanii stim mai bine ce inseamna socialismul, „utopia” trambitata de ei este spoiala si prostie.
Unii vor ca Europa, America, Australia ectc, sa se intoarca la paganism. Oamenii au uitat ca de fapt moralitatea care-a dus la dezvoltarea omenirii si la disparitia paganismului, a fost cea crestina.
Crestinii care se bazeaza astazi pe Sfanta Scriptura si pe Hristos inviat sunt blamati si invitati la exersarea mintii. Exersarea mintii insa, se face in baza unui Sistem de valori. Pana si nebunii din Statul islamic isi exerseaza mintea, in baza unui „sistem de valori” diabolic bineinteles. Iti trebuie doar discernamat ca sa poti compara Sistemul Adevarat, de falsuri promovate de mincinosi, de unul care la 51 de ani a ajuns sa se culce cu o fetita de noua ani, fata de Sistemul Adevarat promovat de Hristos Domnul, Cel care este Dumnezeu si Creator.
Caracterul lui Hristos e Unic, il poti gasi in Scriptura si nu interpretat de altii in mii de feluri. Logica de interpretare promovata de unii arata cam asa: „Daca sute de oameni il interpreteaza pe Hristos in multe feluri atunci eu il resping categoric ca si Sistem de valori pentru mine personal”!
Gresit!
Hristos Domnul este viu, descoperirea Lui in Scriptura e palpabila! Deci e la indemana fiecaruia din noi, ia si citeste-o si vezi daca merita sa te raportezi la un astfel de Sistem. Aceasta este credinta:
Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. (Evr.11:1)
Problema noastra actuala este ca ne-am pierdut Tinta, ne-am pierdut scopul, am ajuns niste societati de disperati, toate deoarece respingem credinta in Hristos Domnul, respingem Sfanta Scriptura, respingem Norma care ne poate aduce fericire, pace si intelegere. Noi, L-am invitat afara pe Domnul din vietile, familiile, bisericile si societatile noastre, crezand ca ne descurcam singuri. Acum am ajuns ca Dumnezeu sa ne lase dupa mintea noastra, ca astfel semeni de-ai nostri sa ajunga sa comita astfel de atrocitati.
Biserica crestina a decazut, insa Dumnezeu si Scriptura au ramas la fel. Dupa cum dorim sa ne ghidam viata, asa va fi mersul pe pamant. Daca biserica s-a indepartat, asta nu inseamna ca noi ca indivizi nu avem libertatea ca din punct de vedere personal sa-i ramanem credinciosi lui Dumnezeu. Si Biserica de pretudinteni ar trebui sa se pocaiasca, sa se intoarca la Hristos Cel Inviat, la Sfanta Scriptura, Cuvantul Lui si astfel sa fie in lumea aceasta lumina si sare.
Dumnezeu sa mangaie familiile indoliate, sa mangaie durerea Americii, durerea Europei si durerea omenirii si sa ne trezeasca la Viata, la Hristos, la Mantuirea care-o poate da doar El, doar Cel Inviat!
Tot mai multi oameni si-au intors fata de la Dumnezeu si se incred in sistemul occidental, in tehnologia de azi, ca si aparatorul si dumnezeul lor! Fals, acesti oameni nu au putere, sunt legati in fata raului si-a diavolului cu propriile „sfori”!
In cine sa ne incredem daca nu in Dumnezeu, la cine sa alergam, daca nu la Cel care este vesnic, Viu si Atotputernic?
Cei ce cunosc Numele Tau se incred in Tine, caci Tu nu parasesti pe cei ce Te cauta, Doamne! (Ps.9:10)
Pazeste-ma, Dumnezeule, caci in Tine ma incred. (Ps.16:1)
Eu ma voi lauda cu Dumnezeu, cu cuvantul Lui. Ma incred in Dumnezeu si nu ma tem de nimic: ce pot sa-mi faca niste oameni? (Ps.56:4)
Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena. (Mat.10:28)

Simion Ioanas

Se intampla “de dragul pacii” in adunarile neoprotestante

Se intampla “de dragul pacii” in adunari neoprotestante

Mesajul acesta este inspirat din discutia avuta cu un frate, cred ca lucrator intr-o Biserica neoprotestanta, la intrigarea mea ca o ditamai crucea a fost pusa intr-o Biserica. El imi spunea ca de dragul pacii ar trebui sa tac, deoarece protestul meu ar putea aduce o consumare a bisericii inutila si in detrimentul unitatii unei biserici.
L-am asigurat pe acest frate sa fie pe pace, ca nu ma duc sa dau crucile jos de niciunde. Ma-ntreb insa de ce oare de dragul pacii n-ar fi capabili unii sa renunte la crucea aia? Sa zica: „mai oamnei buni, sunt fratii nostri veniti de la ortodocsi, daca se simt jigniti hai s-o dam jos”. Ori pacea in „directia asta” nu-i buna, mai repede lucreaza sa le „scoatem bateriile”, la cei care indraznesc sa comenteze, ca sa nu se mai consume nici pe ei si nici pe altii. Probabil ca “scoaterea bateriilor” ar insemna la unii: excluderea sau disciplina! 
La capitolul acesta au gresit si cei din Israel, au ajuns la un moment dat sa se inchine la o prajina (simbolul Jertfei lui Hristos), tocmai pentru ca nu L-au recunoscut pe Domnul in inaltarea acelui sarpe in pustie. De asemenea daca venea vreun profet al Domnului sa-i atentioneze, ii ucideau fara nici un pic de mila.
La fel istoria ne spune despre niste lupte ale iconoclastilor, dupa sute de ani de la inaltarea Domnului, unde au fost ucisi oameni, tot pentru idolatriile astea de cruci si tablouri, asta fiindca unii n-au inteles ca Hristos este viu si ca El si Cuvantul Sau trebuie sa ramana in centrul existentei noastre.
Asta a costat crestinismul ani de intuneric si teroare, ani in care Biblia a fost pusa deoparte si a primat teroarea, inchizitia, intunericul, materialismul si imbogatirea unor ierarhi, care se credeau alesi si imputerniciti de Dumnezeu, de fapt cei mai mari criminali din istoria crestinismului.

De aceea am gasit cu cale sa spun cateva lucruri legate “de dragul pacii”, lucruri care ajung sa ne distruga marturia si starea care-ar vrea Domnul s-o avem in biserici, pana la urma sa distruga bisericile.

1. In unele adunari neoprotestante, „de dragul pacii” s-a renuntat la acoperitoarea femeii casatorite in adunare, chiar daca aceasta practica este un respect fata de autoritatea lasata de Dumnezeu in Biserica Lui.

2. In unele adunari neoprotestante, „de dragul pacii” s-a ajuns la o muzica lumeasca, „rock crestin” si alte genuri de muzica lumeasca. Asta cu toate ca Dumnezeu n-are nevoie de chipul veacului ca sa fie slavit in adunarile bisericii si nici ca sa fie propovaduit.

3. In unele adunari neoprotestante, „de dragul pacii” s-a ajuns la o tinuta care seamana cu chipul si moda acestui veac, ne asemanam cu lumea si nu cu viziunea biblica a crestinului care trebuie sa se sfinteasca: trup, suflet si duh.

4. In unele adunari neoprotestante, „de dragul pacii” s-a ajuns la propovaduirea altor evanghelii, a prosperitatii, a ecumenismului, a misticimului carismatic,emergente, neocalvinista si alte inventii scornite de te miri ce „vedete evanghelice”, asta stiind ca Norma noastra ramane Hristos Domnul si Cuvantul Sau.

5. In unele adunari s-a ajuns la abuzuri si excluderi, „de dragul pacii”, unora li „s-a scos bateriile” ca sa nu se consume pe degeaba si sa nu-i mai deranjeze pe unii care vor sa impuna lucruri bisericii, de care de altfel poate sa fie scutita si protejata.

6. In unele adunari s-a ajuns la o traire ca in lume, „de dragul pacii”, asa ca nu mai faci diferenta azi intre pocait si nepocait, vorbesc la fel, traiesc la fel, nu le pasa la fel ca lumii, au ca scop materialismul, bogatia, placerile acestei lumi ectc. Ca pe vremea lui Noe, cam asa sunt vremurile din urma, asa ne invata si Scriptura.

Deci, dragul meu, neoprotestant frustrat “de dragul pacii”, sa stii ca acest verset este valabil in legatura cu subiectul dezvoltat aici:
Prindeti-ne vulpile, vulpile cele mici care strica viile; caci viile noastre sunt in floare. (Cint.2:15)
Traim vremuri in care daca nu veghem, in foarte scurt timp, cateva generatii, o sa aratam ca lumea si nu o sa mai fie nici o diferenta intre noi si ei.
Traim vremuri in care minoritatea care mai doreste inca sa ramana langa Scriptura este ironizata si anihilata, daca se poate.
Traim vremuri din urma, in care unii invoca „de dragul pacii” ca sa auda mesaje care sa le gadile urechile:
Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatori dupa poftele lor. (2Tim.4:3)

Simion Ioanas

Limba română, diaspora și viitorul bisericilor etnice românești

Limba română, diaspora și viitorul bisericilor etnice românești

Am citit cu interes un articolul referitor la limba română, de fapt una din bogățiile încredințate nouă de Dumnezeu, prin venirea pe lume într-o familie de români, indiferent că această familie este în România sau oriunde într-o altă țară pe acest pământ.
Referitor la faptul că noi romănii am constituit comunități de biserici de limbă română și viabilitatea acestor biserici etnice, ține într-un anumit sens și de limba care le definește drept biserici etnice, este doar unul din motivele păstrării acestor biserici etnice.
Acum, referitor la păstrarea limbii române într-o țară străină, aici am găsit câteva modalități care au ținut la mine și familia mea, de asemenea pentru o buna bucată de vreme la biserica din care fac parte, de asemenea am și niște sugestii pe care le voi enumera mai jos:

1. Responsabilitatea principală în păstrarea unei limbi materne îi revine părintelui
Atunci când părinții se ocupă de învățarea limbii române, cu siguranță și comunitatea română, dintr-o țară alta decât România, își va păstra limba maternă.
De exemplu, pentru fetele mele eu le-am predat limba română de mici, am făcut rost de material didactic și le-am predat începând de la abecedar și până la gramatica limbii romane, le-am făcut rost de cărți în limba română, le-am încurajat să citească literatură română. Rezultatul este satisfăcător si ele se bucură mult de faptul că stapanesc foarte bine limba română.

2. O responsabilitate secundară, în promovarea limbii române, îi revine bisericii etnice dintr-o altă țară decât România
E foarte puțin timp în opt ore (să spunem) de biserică, într-o săptămână, să poți învăța pe un copil limba română. Cel mai probabil ei nu te vor înțelege la slujbele din Biserică deloc, eventual ar asimila puțină limbă română la serviciile de studiu biblic, începând de la stadiul de grădiniță și până la cei din clasele de tineret, însă asta înseamnă o muncă titanică din partea învățătorilor în pregătirea materialului didactic și în prezentarea lecțiilor. De obicei depinde de biserici, iar unde procentul din părinții care nu-i mai intereseaza atat de mult limba romana este majoritar, acolo și învățătorii de școală duminicală o să fie dezinteresați să prezinte lecțiile în limba română. Într-o astfel de biserică în câteva generații biserica română o să fie doar o firmă, acolo vrei, nu vrei, la un moment dat limba o să devina limba țării unde ne-am stabilit.

3. O responsabilitate, de asemenea secundară, însă cu un rol determinant, revine altor organizații sau grupuri constituite, de limba română
Cel mai eficient mod de-a ne păstra limba română si de-a putea avea un scop ca și comunitate în acest sens, este constituirea de școli de limba română. În unele comunități deja sunt școli generale sau licee constituite și acreditate, unde se preda în limba română.
În felul acesta cu siguranță că limba română o să fie păstrată pentru generații și școala o să aibe un rol determinant în comunitațile noastre. Un rol determinant l-ar putea avea în înființarea de școli Ambasadele Romaniei din strainatate.
În asemenea comunități, cu siguranță că mai putem avea în vedere anumite activități organizate: spectacole, cluburi sau tabere cu specific românesc, însă șansa ca copiii noștri să învețe sau să păstreze limba întâlnindu-se foarte rar, este minimă.

Cam aceste posibilități le văd eu drept viabile cât de cât, mai pot să fie și altele, pentru păstrarea limbii române în comunitațile noastre din diaspora. Rolul primordial și determinant însă, cred că-l constituie părinții. Dacă acasă îl înveți pe copil, comunici cu el în limba română și te străduiești să știe copiii tăi limba, atunci și comunitățile și bisericile romănești vor putea să fie de viitor, altfel încet, încet vom fi asimilați de țările în care am emigrat și în câteva generații o să avem doar “firma” de biserici românești sau nu vom mai exista deloc.
Simion Ioanăș

Cine iti promite daca i te inchini lui bogatie pe pamant si sanatate tun?

Cine iti promite daca i te inchini lui bogatie pe pamant si sanatate tun?

Satana ar dori sa-i faca pe oameni sa creada ca prin bogatie si bani pot sa aibe si aici un loc caldicel si dincolo de moarte. Unii au invatat si mai invata si astazi, ca prin bani poti sa-ti cumperi un loc bun in Cer, numai ca tranzactia o face Biserica unora de pe pamant. Astfel ca saracul fara bani, el e oropsit si aici si dincolo, ca n-are bani!

Matei 4:8. Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte inalt, I-a aratat toate imparatiile lumii si stralucirea lor si I-a zis: 9. „Toate aceste lucruri Ti le voi da Tie, daca Te vei arunca cu fata la pamant si Te vei inchina mie.” 10. „Pleaca, Satano”, i-a raspuns Isus. „Caci este scris: „Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui sa-I slujesti.” Matei 8:19. Atunci s-a apropiat de El un carturar si I-a zis: „Invatatorule, vreau sa Te urmez oriunde vei merge.” 20. Isus i-a raspuns: „Vulpile au vizuini, si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Si odihni capul.”
Matei 19:27. Atunci Petru a luat cuvantul si I-a zis: „Iata ca noi am lasat tot si Te-am urmat; ce rasplata vom avea?” 28. Isus le-a raspuns: „Adevarat va spun ca atunci cand va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al maririi Sale, la innoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-ati urmat, veti sedea si voi pe douasprezece scaune de domnie si veti judeca pe cele douasprezece semintii ale lui Israel. 29. Si oricine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi insutit si va mosteni viata vesnica.

Invatatura prosperitatii poseda astazi din ce in ce mai multi crestini! Atentie!

Am intalnit zilele trecute un „om sincer” (naiv de sincer), care spunea ca daca esti a lui Dumnezeu nu poti sa fi bolnav si nu poti sa fi sarac.
I-am spus sincer ca ce-mi spune el este de la satana si imi pare rau dar un astfel de mesaj nu vine de la Dumnezeu. Mesajul este o invatatura demonica care decimeaza suflete si se numeste teologia prosperitatii.
1. Nu sustin ca un crestin nu poate sa aibe bogatie sau sanatate, insa contest ca doar cei care au bogatie si sanatate ar fi in voia lui Dumnezeu sau crestini.
– Insusi Domnul Hristos nu a umblat pe pamant dupa posesiuni materiale
– Apostolii nu au avut ca prioritate bogatia pe pamant, ci predicarea Evangheliei si a Imparatiei lui Dumnezeu.
– Domnul ne-a spus ca pe saraci ii vom avea intotdeauna cu noi, deci n-a promis ca daca o sa venim la El saracia o sa fie eradicata din mijlocul nostru
Pe saraci ii aveti totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna.” (Ioan.12:8)
– Intre oamenii lui Dumnezeu au fost multi bolnavi, prin asta ideea ca omul lui Dumnezeu trebuie sa aibe sanatate tun este falsa si neavenita. Avem ca marturie pe multi printre care amintesc: Iov, Ezechia, Timotei, Trofim ectc.

2. De fapt prioritatea noastra pe pamant nu ar trebui sa fie materialismul, bogatia, sanatatea, ci Imparatia lui Dumnezeu si Neprihanirea.
Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Mat.6:33)
Cine schimba astazi ca proritatea omului sa fie bogatia si materialismul este satana. Stie ca prin aceasta prioritate poate s atina lumea in intuneric si intr-o directie gresita.

3. Boala este ingaduita de Dumnezeu pentru binele nostru si in functie de voia Lui El poate sa se foloseasca de boala sau s-o vindece, totul spre binele nostru.
De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau. (Rom.8:28)
Cel care ne desparte de Cer este pacatul si nu boala. Sunt boli din pricina pacatului, insa nu boala, ci pacatul ne desparte, boala poate fi doar o consecinta a pacatului.
Pe de alta parte pe un crestin boala nu-l desparte de Cer, ci il apropie de partasia cu Domnul si cu fratii. Este o aberatie sa spui ca fiecare crestin bolnav este despartit de Cer. Pavel avea un tepus in trup, probabil o boala, il despartea acea boala de Cer ? Cand el s-a intalnit cu Domnul, Domnul l-a lovit cu orbire si nu a rupt comuniunea cu El, ci dimpotriva, Domnul a facut din Saul, apostolul Neamurilor. Sa nu mai vorbim de Timotei si altii, care prin boala nu au avut rupta comuniunea cu Dumnezeu.

4. Si astazi Cel care vindeca boala este Dumnezeu, insa cum vrea El. El nu lucreaza la comanda unor inselatori, vindecatori de astazi si nu pretinde bani sau alte favoruri.
Astazi vindecatorii ambulanti ai zilelor noastre fac circ, pretind bani si ii comanda lui Dumnezeu sa faca una sau alta, ca si cand Dumnezeu ar fi la cheremul lor si ar putea sa fie manipulat. FALS!
Dumnezeu sa ne dea intelepciune, ca in asfel de vremuri de apostazie, cei care sunt ai Domnului sa ramana in continuare in Adevarul Sfintei Scripturi, in ascultare de Cuvantul Lui, ca sa nu fim inselati si dusi in ratacire si pe calea ereziei si pierzarii.
Omul de care va suneam era ferm convins ca el crede un adevar, arata ca si un om posedat de erezia lui, gata sa faca orice pentru a ma convinge ca ceea ce cred eu Scriptural si in contextul unitar teologic al Scripturii este gresit.
Dumnezeu sa se indure si sa aibe mila de Bisericile Lui locale de pe intreg pamantul.
Caci se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi. Ei vor face semne si minuni, ca sa insele, daca ar fi cu putinta, si pe cei alesi. (Marc.13:22)

Simion Ioanas