Adevaruri privitoare la Inaltarea Domnului!

Adevaruri privitoare la Inaltarea Domnului!

Ne intrebam ce  incurajari avem privitoare la Evenimentul Inaltarii Domnului, pentru aceasta trebuie sa privim la descrierea Evenimentului in Sfanta Scriptura.

1. Inaltarea Domnului ne certifica nadejdea invierii
Fapte 1:3. Dupa patima Lui, li S-a infatisat viu, prin multe dovezi, aratandu-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, si vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu.

Daca Domnul s-a aratat patruzeci de zile, vorbind cu apostolii si dandu-le poruncile Sale, atunci orice negare a Invierii Domnului este nula. Mai mult, lucrarea apostolilor dupa Inaltarea Domnului si coborarea Duhului ne certifica ca apostolii aveau dovezi palpabile privitoare la Hristos Inviat, asta i-a facut sa-si dea viata pentru Evanghelia lui Hristos.
Evenimentul Inaltarii ne certifica inca odata faptul ca asa cum Domnul a inviat, asa vom invia si noi, asa cum El s-a dus in Imparatia Lui, asa si pentru noi lucrul acesta o sa fie real dupa moarte.

2. Inaltarea Domnului ne certifica prezenta Duhului in Biserica
Faptre 1:4. Pe cand Se afla cu ei, le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte acolo fagaduinta Tatalui, „pe care”, le-a zis El, „ati auzit-o de la Mine. 5. Caci Ioan a botezat cu apa, dar voi, nu dupa multe zile, veti fi botezati cu Duhul Sfant.”

Duhul Sfant a fost promis de Domnul Hristos, Mantuitorul nostru si este o realitate de la Coborarea lui in Ierusalim si pana astazi, prin schimbarea facuta in inima si mintea omului, prin credinta, pocainta, darurile si  puterea de marturie date credinciosilor din Biserica. Omul prin natura lui pacatoasa si depravata n-ar avea niciodata puterea sau dorinta de-al urma pe Mantuitorul, insa Duhul Sfant intervine in viata oamenilor la auzul Evangheliei, ca sa poata s-o creada si sa fie schimbati de Dumnezeu, sa fie nascuti din Dumnezeu, sa aibe o viata noua si sa fie martori ai lui Hristos Domnul pe intreg pamantul.

3. Inaltarea Domnului ne indeparteaza de previziuni cu privire la viitor si ne face sa ne incredem ca Dumnezeu va veghea la viitorul nostru.
Fapte 1:6. Deci apostolii, pe cand erau stransi laolalta, L-au intrebat: „Doamne, in vremea aceasta ai de gand sa asezi din nou Imparatia lui Israel?” 7. El le-a raspuns: „Nu este treaba voastra sa stiti vremurile sau soroacele; pe acestea Tatal le-a pastrat sub stapanirea Sa.
Toti care au redat o data a revenirii Domnului sau a sfarsitului lumii sunt niste mincinosi, ei sunt profeti falsi si invatatori mincinosi. Biblia ne spune despre sfarsit sau despre revenirea Domnului, insa niciodata nu ne da o data exacta, aceasta este stiuta doar de Dumnezeu si noua ne revine obligatia sa fim gata pentru intalnirea cu El in orice clipa, avand in vedere ca s-ar putea sa murim oricand si sa ajungem in prezenta Lui sau sa vina Domnul, asa cum a promis, astfel sa trebuiasca sa-i dam socoteala.
Daca insa noi ramanem in ascultare de El si credinciosi Cuvantului Sau, avem promisiunea ca viitorul nostru ne este asigurat si vom ajunge la locasul pregatit de Domnul pentru toti cei care L-au urmat pe El si au trait viata pe pamant in ascultare de El.
4. Inaltarea Domnului este o incurajare de-a lucra pentru Domnul, traind in orice moment cu nadejdea revenirii.
Fapte 1:8. Ci voi veti primi o putere, cand Se va cobori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudeea, in Samaria si pana la marginile pamantului.” 9. Dupa ce a spus aceste lucruri, pe cand se uitau ei la El, S-a inaltat la cer, si un nor L-a ascuns din ochii lor. 10. Si, cum stateau ei cu ochii pironiti spre cer, pe cand Se suia El, iata ca li s-au aratat doi barbati imbracati in alb 11. si au zis: „Barbati galileeni, de ce stati si va uitati spre cer? Acest Isus, care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer.”
In Biserica vie a Domnului de pe pamant, a acelor care au crezut Evanghelia si s-au pocait de pacatele lor, nu sunt someri. Acei credinciosi staruiesc in invatatura apostolilor, cresc spiritual, ei sunt inzestrati cu daruri pentru a lucra la largirea Imparatiei lui Dumnezeu. Duhul Sfant da daruri fiecarui om mantuit prin credinta si pocainta, darul de a invata pe altii, darul de evanghelist, darul mangaierii, darul darniciei ectc, astfel incat atat Biserica sa creasca, sa faca ucenici, cat si Evanghelia sa ajunga la cat mai multi nemantuiti.
Toti din Biserica traiesc cu nadejdea revenirii lui Hristos, Mantuitorul pe pamant, asa cum a promis, ori cu nadejdea intalnirii cu El dupa moarte. Biserica Domnului crede faptul ca daca Hristos a Inviat, noi vom invia de asemenea. Hristos este Viata si  Mantuirea, asa ca toti cei care-L urmeaza pe El vor trai vesnic, daca se intampla ca vom muri cu trupul, totusi sufletul si duhul isi continua existenta, iar la inviere trupul care-a murit, o sa fie imbracat de nemurire, de slava si vesnic vom trai impreuna cu Domnul.
Sa faca Domnul ca aceste Adevaruri sa ne insoteasca si sa ne incurajeze in viata de credinta, astfel incat sa ne ducem mantuirea pana la capat cu frica si cu cutremur, iar in Ziua aceea minunata, toti care L-am iubit pe El sa ne bucuram impreuna cu El pentru vecii vecilor.

Simion Ioanas

Anunțuri

De ce-si pierd membrii, Bisericile traditionale evanghelice? (Raspuns dat fratelui Samy Tutac)

De ce-și pierd membrii, Bisericile tradiționale evanghelice?

Scriu acest articol în urma mesajului transmis de Samy Tuțac și a priorităților subliniate de el cu privire la acest aspect, vizavi de creșterea numărului de membrii în Bisericile carismatice.
Deci strategia biblică, pentru pastorul Samy Tuțac, nu-i mai de actualitate, în simplitatea ei, ci ne trebuie una de companie și oameni de bussiness, care s-o promoveze.
Extraordinar, atunci ar trebui să schimbam și Scriptura.
Mă așteptam să spună că problema bisericilor tradiționale evanghelice este una spirituală, una de întoarcere la dragostea dintâi, una de schimbare a priorităților, de la materialism la Hristos, una de-a trece biserica la făcut ucenici, de la spectacole, una de la trecere a pastorilor de la lucru pentru salarii, la lucru pentru Domnul.
Cât despre bisericile alea carismatice, care sunt pline de „viață”, a uitat pastorul Tuțac să spună că se înmulțesc pe baza faptului că dau oamenilor ce vor să audă, le dau teologia prosperității și circ ieftin cu râsete „sfinte” și miracole de doi bani, iau banii de pe oameni, mai abitir ca oamenii de bussiness.

O să răspund și eu pe puncte la această problemă și poate o să ajungă și pastorul Tuțac să citească:

1. Eu aș numi punctul numărul unu în ce privește pierderea membrilor în Bisericile tradiționale îndepărtarea noastră de Dumnezeu, de dragostea dintâi.
Pierdem membrii, deoarece nu mai suntem serioși pe Cale, umblăm toată ziua după materialism, uitând că prioritatea trebuie să fie Împărăția lui Dumnezeu și Neprihănirea. Am ajuns să nu mai fim lumină și din cauza noastră Numele Domnului să fie blamat. Am ajuns să nu mai citim Scriptura și să n-o mai aplicăm la viața noastră, să vorbim doar o credință de pe buze.
Pastorul Samy Tuțac  pune pe primul loc ca prioritate a trezirii noastre competența celor din conducerea bisericii, vizavi de competența celor din bisericile carismatice care aplică o strategie bazată pe tehnologie și până la „aparatul de cafea” (menționat in articol).
Extraordinar frate Samy Tuțac, dacă aducerea membrilor într-o biserică stă în aparatele de cafea, atunci întradevăr există o metanoia în mintea noastră în sens invers, o pocăință a pocăiților pentru lume.
Vreau să știi frate pastor, că în Biserică competența celor care slujesc Biserica stă în plinătatea Duhului Sfânt, în puterea primită de Sus și nu în aparate de cafea competente și performanțe lumești. Poți să ai o mie de aparate și bugete, proiecte, dacă nu ești plin de Duhul Sfânt și aliniat la Călăuzirea Duhului, toate-s degeaba.

2. A doua problema în biserică aș numi-o lipsă de strategie biblică a pastorilor și comitetelor actuale, lipsa de-a face ucenici în Biserici.
Biserica a pierdut strategia Biblică trasată de Dumnezeu Bisericii, le trebuie membrii, iar după ce-s botezați, în urma unei ridicări de mână, sunt lăsați pradă lumii în continuare și predicilor de Duminică.
Biblia în schimb are o strategie și ne dă o viziune clară cu privire la a face ucenici. Dacă ne uităm în Mat 28:17-20, vedem că Cel mai bun model de strateg, este însuși Dumnezeu. Dumnezeu a avut o strategie în planul de mântuire a omului și El este cel mai bun exemplu de elaborare a unei strategii. Pentru o lucrare eficienta, pastorul și slujitorii bisericii trebuie să aibe elaborată o strategie foarte bună care să cuprindă viziune biblica, cunoștințe biblice, motivatie biblică, resurse și un plan de acțiune, la fel bazate pe Scriptură.
Venim dintr-un mediu ortodox în care oamenii s-au obișnuit cu popa,  cam așa s-a implementat și-n bisericile noastre tradiționale și pastorii sunt mulțumiți, au un loc de muncă pe viață, un salariu bunicel și dacă stă fiecare în banca lui, lucrurile merg strună.
Însă nu asta a fost intenția lui Dumnezeu să-și pună niște pastori pe pământ și bisericile să graviteze în jurul lor.  Intenția lui Dumnezeu a fost ca să fie făcuți ucenici ai lui Hristos și toți să graviteze în jurul Său. Fiecare mădular în Trupul Domnului (Biserica) trebuie să fie madulare în Trup și să se supună Marelui Păstor, Hristos Domnul.
Frate creștin, dacă strategia Biblică ar fi aplicată și ar ajunge slujitori plini de Duhul Sfânt, atunci cu siguranță că nu s-ar căuta implicarea doar a intelectualilor și oamenilor de bussiness, ci motivația principală ar fi implicarea și slujirea oamenilor plini de Duhul Sfânt.
Că cei mai mulți care au evanghelizat România la începutul neoprotestantismului din România au fost oameni simplii, care cu ceapă, pită și slană, cu opinci în picioare și plini de Duhul Sfânt au plantat biserici în toată țara.
Astăzi însă s-au întors valorile, musai slujitorul trebuie să apară la patru ace, să aibe vilă mare și-o mașină care să-i fascineze pe toți când o văd.

3. A treia problemă a bisericilor noastre tradiționale este prezentarea Evangheliei  înaintea lumii, printr-un caracter schimbat.
Oamenii astăzi aud Evanghelia peste tot, la radio, internet, Evanghelizări ectc, marea problemă însă este transformarea noastră după Chipul Mântuitorului, maturizarea spirituală. Sigur că problema este complexă și ține de-a ne lăsa la îndemâna Duhului Sfânt și a Cuvântului lui Dumnezeu, pentru ca omul nou să crească și să se maturizeze. Asta ține mult de relația personală cu Domnul și de-o viziune biblică cu privire la sfințire a Bisericii locale. Daca însă strategia de-a face ucenici este deficitară și aproape inexistentă, nu o să existe nici creștere spirituală, ci crestini cu vieți asemănătoare celor din lume. O trezire în acest sens poate s-o facă doar Duhul Sfânt al lui Dumnezeu și noi ar trebui să renunțăm la noi și să ne întoarcem sincer la simplitatea Cuvântului și în smerenie să ne supunem Duhului Sfânt.
Extraordinar, fratele Tuțac spune la un asemenea capitol că trebuie implicați oamenii tineri și să facem apel la influența unor intelectuali și oameni puternici (de bussiness) în societate, asta în detrimentul celor de peste 60 de ani, care săracii ar trebui să iese la pensie, probabil.
Ai uitat frate Tuțac că biserica are nevoie de bătrâni și oameni cu experiență. Pe de alta parte ați adus pastori de tineret, i-ați implicat, le dați salarii și treaba tot nu merge. Stiți de ce? Fiindcă trebuie căutată plinătatea Duhului și călăuzirea Lui, nu doar dinamismul tineretului.
Ce a făcut strategia care-o sugerați? A umplut Bisericile de rock „creștin”, de circ ieftin, de rupturi bazate pe influența pastorilor tineri, asta a generat nașterea bisericilor carismatice, care merg bazate pe o strategie de bussiness, strategia de-a le da oamenilor ce le place să audă.

Cât despre discursul acesta simplu și concis la care doriți să faceți apel frate Tuțac, este de fapt o oratorie ieftină, in cele mai multe cazuri, care-o vedem de multă vreme în Bisericile noastre și într-o formă mărită în Bisericile carismatice. Oratorie bazată pe povești și nu pe Scriptură, oratorie în care se lucrează la sentimente și nu sub călăuzirea Duhului, la nivelul minții și inimii omului prin puterea Duhului Sfant. Păstorași doar ieșiți de pe băncile facultății vin și-ți povestesc 75% din predică povești, inginerie și glume, prin care captează audiența și lucrează la sentimente, asta în detrimentul Cuvântului care-i puterea de Mântuire a celui care crede.

Mulțumesc frate Tuțac că mi-ați confirmat încă odată prin mesajul dumneavoastră, că noi bisericile tradiționale dormim bine, adormiți de acei „lideri” care ne cântă în strună, care ne dau ce ne place, să ne țină confortabili, atât pe noi cât și pe ei. Acei „lideri” care dau generației tinere acel chip al veacului acestuia, cu tobe, chitări și zbierete, că nu mai știi dacă ești în biserică sau la discotecă. Mi-ați confirmat încă odată că Hristos este singurul Mântuitor și Sfânta Scriptură este da și amin, acel izvor nesecat și mană din Cer, care-mi stâmpără sufletul în vremuri ca acestea.
Dacă dumneavoastră care sunteți văzut ca un exemplu în comunitate aveți asa o vizune a trezirii Bisericii, atunci ce să mai căutam la membrii de rând ai Bisericii?
Eu sunt de la ortodocși întors la Dumnezeu, vă spun aceste lucruri cu durere în inimă. Mă uit la o Biserică la care am venit și care tot mai mult seamănă cu cea ortodoxă, de dragul membrilor mulți și a salariilor cu care v-a obișnuit biserica, carismatismul a început să ne uniformizeze, teologii deocheate au pătruns și sunt predicate în multe Biserici, teologia prosperității, teologia bisericilor emergente, teologii carismatice, misticism ieftin, chipul lumii acesteia a reusit să pătrundă și să decimeze oile puține rămase încă, din bisericile noastre. Totul sub somnul lin al pastorilor plătiți și al oițelor crescute de zeci de ani în stilul acesta, să fie ascultătoare de voi și să aibe toată încrederea în leadership-ul vostru, uitând că Unicul Păstor neplătit al nostru este Hristos Domnul.
Și-n ultimul rând frate, pastorii au devenit un soi de popi. Eu vin de la ortodocși (cum am mai spus) și poate de aceea mi se trage „vedenia” asta. Au ajuns frate salariați, departe de enoriașul de rând, lacomi după bani și domni de două predici pe duminică.
Trupul lui Hristos (Biserica) înseamnă mai mult decat atâta, vă pune în mod clar pe picior de egalitate cu celelalte mădulare din Trup (Biserica). Bisericile evanghelice de astăzi au o ierarhie mascată și promovată. Ați ajuns așa însă promovați de enoriașii de rând, le convin și lor comoditatea asta și vouă (nouă) lucrătorilor.
Adică fiecare își vede de treabă, o să fie bine și aici pe pământ și dincolo. Noi avem grijă de pastori și ei au grijă sa ne bage-n cer și să ne predice ce dorim să auzim.
Poate că prin asta am vrut să spun, nu că „peștele se împute de la cap”, ci că Biserica se trezește de la slujitorii ei, dacă vrem o trezire trebuie să se trezeasca cei care-și spun azi „ierarhi” și fiecare mădular din Trupul lui Hristos, de asemenea!

Simion Ioanas

Materialul fratelui Tuțac il puteți citi aici: https://ardeleanlogos.wordpress.com/biserica/de-ce-isi-pierd-membrii-bisericile-evanghelice-traditionale/

 

Ce nu inteleg eu la unii pocaiti, cu privire la politica socialista ?

Ce nu inteleg eu la unii pocaiti, cu privire la politica socialista ?

Nu vreau sa fiu prin acest articol un promotor al imixtiunii in politica, departe de mine gandul acesta. Personal nu as indemna crestinii neoprotestanti (pocaitii) sa fie acei oameni dedicati trup si suflet vietii politice, insa nici nu contest chemarea unora, facuta de Dumnezeu, de-a se implica in politica.
Avem in acest sens exemple in Biblie, pornind de la Iosif in Egipt si altii, care au fost exemple in societate si s-au implicat in viata politica a unei tari, cu scopul de-a implementa in societate valorile Sfintei Scripturi, valorile unei vieti traite dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Cred ca-i singurul mobil pentru ca un om al lui Dumnezeu sa se implice in politica si este daca vreti, lingura aceea de faina aruncata la porunca lui Elisei in oala de ciorba otravita.
In societatea din Romania, e greu sa cred astazi ca vreun pocait s-ar putea implica avand un alt mobil decat banul. Ca sa fie totusi un om care se implica pentru a arunca “faina” in “oala de ciorba otravita” a politicii romanesti, acel om trebuie sa fie foarte echilibrat si matur spiritual. Mi-as dori ca Dumnezeu sa ridice astfel de oameni si in Romania si ei intr-adevar, sub calauzirea Duhului Sfant, sa se implice in politica romaneasca.
Subiectul pe care am vrut sa-l dezbat prin acest articol se referea la altceva, anume la votul dat de pocaiti socialistilor. Un pocait, crestin neoprotestant, trebuie sa se bazeze intru totul pe valorile crestine, valorile Sfintei Scripturi, valori care sunt intr-o opozitie clara cu ideologia socialismului.
Atunci cum ar putea cetateanul roman neoprotestant sa dea votul socialistilor?
In primul rand cred ca din necunostinta, din neinformare si ignoranta, asta avand in vedere ca pe unii nu-i intereseaza nici macar votul, uitand ca Dumnezeu ii cheama totusi sa dea o directie buna societatii in care traiesc, sa fie martori ai lui Hristos.
Socialismul, indiferent ca astazi isi spune democrat, cica astazi se dezic de ideile lui Marx, insa isi au radacinile ideologice din principiile revoluției franceze, anume: libertate, egalitate și fraternitate. Indiferent ca socialismul si-a luat o “palarie” democrata, ideologia de baza ramane socialismul marxist, bazat pe conceptia materialista a istoriei, pe punerea în comun a mijloacelor de producție și de schimb,  în final, eliminarea pieței, a capitalului, a muncii ca marfă și chiar a banilor, utopii care nici nu merita discutate in materialul acesta.
Daca privesti la multe fatete din ideologia socialista, le-ai gasi bune si poate de aceea si unii pocaiti de-ai nostri s-au indragostit de socialism, uitand totusi cei mai important, anume ca socialismul este un afront la adresa lui Dumnezeu si introneaza pe om drept „dumnezeu”. Socialismul intr-un fel introneaza omul drept „dumnezeu” pe pamant, ideologia umanista fiind cea care centreaza omul in centrul existentei, in detrimentul Adevarului lui Dumnezeu, care spune in mod clar ca in centru existentei trebuie sa fie Dumnezeu.
In sensul acesta pocaitii, in necunostinta de cauza sau ignoranta, ajung nu numai sa dea votul socialistilor, ci unii chiar sa devina oameni de baza ai acestei ideologii sucite si bolnave. In America de Sud deja sunt presedinti socialisti, care sunt membrii ai Bisericilor Neoprotestante si care promoveaza fara scrupule o ideologie bolnava si falsa, contrara Sfintei Scripturi si principiilor biblice.
In al doilea rand, cred ca dragostea de bani, ajutoare sociale, promovarea trandaviei, sunt motive care imping pe unii neoprotestanti la imbratisarea ideologiei socialiste si la darea votului lor socialistilor de astazi.
Omul este acelasi si firea pamanteasca iubeste lenea si indolenta, astfel ca la unii crestini „firesti”, daca sunt si astfel de crestini, socialismul li se potriveste ca o manusa si se potrivesc si aceste sisteme politice, in care ajutoarele sociale si trandavia sunt promovate, in detrimentul cinstei, muncii, integritatii si promovarii capacitatilor intr-o societate.
Ce este mai grav astazi, este sa stii ca sistemul e bolnav si totusi sa-ti vinzi Mantuitorul pe „treizeci de arginti”, asta-i cel mai grav lucru pe care noi crestinii neoprotestanti il promovam, asta prin impertinenta si indolenta de-a adera la un sistem potrivnic valorilor Bibliei.
In al treilea si ultimul rand, cred ca starea de caldicel a multor crestini neoprotestanti, teologia liberala care a invadat astazi bisericile de pocaiti, toate acestea au creat un mediu propice ca oamenii sa fie dezorientati, sa nu mai deosebeasca binele de rau si adevarul de minciuna. Patrunderea teologiei liberale, a muzicii rock, a falselor evanghelii intre noi, a vindecatorilor ambulanti, a facut sa orbim spiritual, asa ca Biserica din Laodiceea. Orbirea asta spirituala se materializeaza in trairea noastra si viata de zi cu zi, chiar in implicarea in societate a noastra. Nu mai suntem martorii vruti de Domnul, ci suntem opusul, semanam cu lumea si traim ca lumea.
Asta face ca astazi lideri socialisti sa mearga mana-n mana cu Comunitati neoprotestante, sa fie primiti si ovationati in bisericile si universitatile noastre, unde nu ar avea ce cauta acesti „netaiati imprejur”.
Aici probabil ca ar putea avea o mare influenta, pentru noi romanii, pastorii, lucratorii si membrii din bisericile neoprotestante, care au colaborat cu comunistii inainte de 1989, care s-au vandut pentru treizeci de arginti, iar dupa revolutie au ramas cei care au invatat in continuare bisericile si plini de impertinenta si indolenta specifica, nu si-au recunoscut niciodata vanzarea lui Hristos pe o mana de arginti. Acesti vanzatori de Hristos inca vorbesc in bisericile noastre, la televizuinile crestine si conduc comunitatile neoprotestantilor, atunci ne miram ca biserica nu mai este marturie si ca a devenit doar un circ ieftin in multe locuri, ne miram ca pocaitii se declara socialisti, alearga dupa materialism si sunt corupti pana in maduva oaselor?!
Nu stiu daca am reusit sa dau un raspuns la intrebarea mea sau ati intrat si mai mult in ceata, insa nadajduiesc in continuare in frati de-ai mei, care vor ramanea integri in marturia lor pentru Hristos si Imparatia lui Dumnezeu, oameni care vor arata maturitate chiar mergand la vot si spunand nu socialismului, nu coruptiei, nu lenii si nu promovarii unui sistem bolnav si idolatru.
Simion Ioanas

Hristos Domnul si lumea crestinului astazi, in pragul sarbatorii Nasterii Domnului

Hristos Domnul si lumea crestinului astazi, in pragul sarbatorii Nasterii Domnului

Nu stiu cati dintre noi mai realizam astazi, cat de departe suntem de idealurile Mantuitorului nostru cu privire la fiecare din noi personal. Traim intr-o lume, care cu bratele deschise ar accepta instalarea anticristului pe pamant, o lume a violentei, razboiului si egoismului. Am fost cuprinsi cu toti de boala materialismului acestui secol, astfel incat tentati de satana, care ne promite totul si “raiul” pe acest pamant, stam sub confortul bogatiilor, crezand ca vom locui vesnic pe acest pamant.
Voi incerca sa subiniez cateva adevaruri dureroase privitoare la starea noastra si dorinta Domnului pentru noi:

1. Domnul doreste sa ne mantuiasca, noi ne-am aruncat in bratele bisericii

Bisericile istorice au cazut la capitolul doctrina mantuirii si caderea le-a fost mare, asa au ajuns la atrocitati care aduc o pata vesnica pe fata omenirii. Crimele inchizitiei si abuzul bisericilor istorice in decursul veacurilor sunt o rusine pe obrazul crestinismului.
Totusi cu o astfel de atitudine Hristos Domnul nu are nimic in comun.
Biblia spune: “Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” (Ioan.14:6)
”In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.” (Fapt.4:12)

Noi neoprotestantii vom spune astazi ca nu suntem afectati si pentru noi e clara pozitia privitoare la mantuire.
Gresit dragii mei, asta datorita faptului ca si noi ne-am format o ierarhie, cea care s-a departat mult de crestinul de rand, de laicul din biserica. Daca mai credeti astazi, in mijlocul atator teologii idioate si tampe, ca inca in biserica exista egalitate si fiecare e un madular in Trupul lui Hristos, va inselati.
Teologia prosperitatii, curentele carismatice, vindecatorii ambulanti, noii prooroci, curentul churchianity ectc, toate acestea pun baza pe o ierarhie in bisericile neoprotestante, un soi de oameni intangibili. Acesti oameni s-au pus pe ei si biserica locala, drept inlocuitori ai lui Hristos pe pamant. Ei predica ca nu exista nimic in afara bisericii, nici mantuire, nici vindecare, nici binecuvantare ectc, toata invatatura lor e bineprimita astazi, asta datorita faptului ca “comfortul” crestinului il tine in intuneric.
Oricine poate sa vina la amvoanele bisericilor si sa se predice pe ei, sa predice biserica dupa conceptul lor, numai pe Hristos nu, asta datorita faptului ca nu se mai citeste Scriptura ca hrana zilnica a crestinului si a faptului ca atatia oameni intra azi in biserica fara sa aibe nasterea din nou, ca o dorinta a ierarhilor neoprotestanti de-a a avea cat mai multi membrii.

Saracii oameni, le este prezentata astazi o alta evanghelie, insa Adevarul ramane in picioare: Hristos este Mantuitorul, El poate sa mantuiasca si El este singura Cale de intrare in Imparatia lui Dumnezeu.
Nu biserica, indiferent cum s-o mai numi ea, nu ierarhii vechi (din bisericile istorice) si nici cei noi (din bisericile neoprotestante), ci Hristos Mnatuitorul poate da Mantuirea si este Unica Cale de intrare in Cer.

2. Domnul doreste sa ducem Evanghelia la altii, noi ne multumim cu confortul bisericii
Marcu 16:15. Apoi le-a zis: „Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura. 16. Cine va crede si se va boteza va fi mantuit; dar cine nu va crede va fi osandit.

Confortul personal cu privire la linistea noastra
Unul dintre motivele pentru care nu mai mergem cu Evanghelia la altii, este confortul personal cu privire la linistea noastra. Daca mergi si spui Evanghelia celui de langa tine, la locul de munca, vecinului, automat te astepti la prigoana, la implinirea Cuvantului lui Dumnezeu in viata ta.
Scriptura spune: “Veti fi urati de toti, din pricina Numelui Meu; dar cine va rabda pana la sfarsit va fi mantuit.” (Mat.10:22)
Prigoana este si ramane un termometru al credintei, daca toata lumea e multumita de tine, asta inseamna ca e ceva in neregula cu trairea in Hristos.
Confortul din casele noastre, de la locurile de munca, din societate, ne face sa ne “bagam capul in nisip” ca si strutul, astfel incat sa ne fie bine. Mai ales in societatea de astazi in care sa fi “politic corect”, inseamna sa fi anticrestin, noi crestinii ca sa fim confortabili tacem, daca nu tacem, cu siguranta ca ne punem impotriva confortului si avem parte de prigoana.

Confortul personal cu privire la spectacolul din biserica
Nu mai mergem la altii cu Evanghelia deoarece ne simtim foarte confortabil la biserica. Programele au devenit un spectacol in care ne etalam pe noi insine si multumim audienta, asta in detrimentul a ceea ce ne-a cerut Dumnezeu. De fapt inchinarea in biserica ar trebuie sa-l aibe in vedere pe El si numai pe El, nicidecum abilitatile noastre.
Scriptura spune: “Si orice faceti, cu cuvantul sau cu fapta, sa faceti totul in Numele Domnului Isus si multumiti, prin El, lui Dumnezeu Tatal.” (Coloseni 3:17)
” Orice faceti sa faceti din toata inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care stiti ca veti primi de la Domnul rasplata mostenirii. Voi slujiti Domnului Hristos.’ (Coloseni 3:23-24)

Confortul personal cu privire la banii nostri
Bisericile au devenit bogate financiar si asta cumva a inceput sa ne dea confort. Pe deoparte confort cu privire la faptul ca sustinem cu sume de nimic misionari, care au lasat totul pentru Dumnezeu si Evanghelie. Pe de alta parte, sustinem in biserici pastori carora le dam salarii foarte mari, astfel ca si ei sunt gata sa ne tina la “confortul” din biserica, asa ca venitul bisericii sa creasca cat mai mult, puterea financiara aduce foarte multe beneficii.
Banii crestinului si o anumita suma data bisericii, ne da confortul ca ne-am facut treaba privitor la misiune si de aici incolo ii intereseaza pe “ierarhii” bisericii ducerea Evangheliei mai departe. Asa ca am ajuns la doua clase in biserica, una a “ierarhilor” care au acaparat puterea de decizie si financiara si alta a spectatorilor care vin, platesc si pleaca, asa ca toata lumea e multumita si confortabila.

3. Domnul doreste o relatie personala cu noi, noi n-avem timp de El

”Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine si in cine raman Eu aduce mult rod; caci despartiti de Mine nu puteti face nimic.” (Ioan.15:5)

Relatia personala cu Domnul trebuie sa inceapa din momentul mantuirii, continua toata viata pe pamant si in vesnicii. Mantuirea si sfintirea noastra sunt direct proportionale cu ramanerea in Domnul, lepadarea sau despartirea de Domnul duce la lepadarea Domnului de noi si despartirea de El pentru totdeauna. Asta ne spune Cuvantul Scripturii: “Eu va spun: pe oricine Ma va marturisi inaintea oamenilor il va marturisi si Fiul omului inaintea ingerilor lui Dumnezeu; dar cine se va lepada de Mine inaintea oamenilor va fi lepadat si el inaintea ingerilor lui Dumnezeu.” (Luca 12:8-9)

In vremea de astazi alergam toata ziua dupa ceea ce intr-o zi o sa arda cu trosnet si lasam deoparte ce are importanta vesnica, problema sufletului nostru, Imparatia lui Dumnezeu si Neprihanirea.
Daca esti in Vita, daca avem o relatie stransa cu Hristos Domnul in rugaciune, in citirea Scripturii, in trairea dupa voia Lui, atunci vom creste spiritual, vom fi puternici in Hristos, astfel ca pacatul nu ne mai poate dobora atat de lesne si usor. Intr-o astfel de stare vom putea sa stam integri in familiile noastre, in societate, in biserica locala in care ne-a asezat Domnul.
De ce este viata noastra apatica, multi dorm, ereziile isi fac loc in mijlocul nostru si a ajuns ca lumea rade de “circul” care il vede atat in bisericile istorice, cat si in cele neoprotestante, in general in crestinism ?
Fiindca greseala noastra a fost sa ne luam ochii de la Hristos, Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, ne-am atinti privirea spre noi, am ajuns sa ne credem bogati, ca nu ducem lipsa de nimic, am ajuns plini de egoism, ne iubim atat de mult incat credem ca totul graviteaza in jurul nostru.
Am uitat ca Domnul nu a venit pe aici sa traiasca pentru El, ci pentru noi, ne-a fost o Pilda, Un Model si asa trebuie sa traim si noi, cum a trait El. El ne-a spus ca cine vrea sa fie mare intre noi sa fie robul tuturor. Ierarhii de astazi, cei vechi si cei noi, ei vor sa le slujeasca toti, toti sa fie robii lor, bani multi si salarii, sa fie bogati.
Pe deasupra si noi fiecare in parte am vrea nu sa slujim noi Domnului, ci El sa ne slujeasca noua, sa fie o roata de rezerva care s-o folosim cand suntem in pana si pe urma sa facem ce vrem, sa ne continuam drumul si El sa-si vada de treaba.
Am gresit si semanam asa mult cu Biserica din Laodiceea, singura posibilitate este sa ne pocaim, sa ne intoarcem la Adevarul Scripturii, sa acceptam undelemn pentru ochi de la Duhul Sfant si in felul acesta sa putem avea intrare in Imparatia lui Dumnezeu, doar in Hristos: El Viata si noi mladitele.
Biblia spune: Pentru ca zici: „Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic”, si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol, te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatat prin foc, ca sa te imbogatesti; si haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale; si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna, dar, si pocaieste-te! (Apocalipsa 3:17:19)

Simion Ioanas

Cateva ganduri din intalnirea cu fratele Daniel Cristian Florea, fost preot ortodox

Cateva ganduri din intalnirea cu fratele Daniel Cristian Florea, fost preot ortodox
daniel-cristian-florea

M-am bucurat sa am o partasie minunata cu fratele Cristian, ne-am mai intalnit cu o alta ocazie la Biserica Baptista din Portland, insa nu am avut ocazia sa impartasim impreuna gandurile noastre si experienta de credinta.
Am ramas surprins in primul rand de modestia lui Cristian, de simplitatea lui si dorinta in toate mesajele lui, de-al pune pe Hristos Domnul in centrul propovaduirii sau a marturisirii Lui. Prin acest lucru mi-am dat seama ca este omul lui Dumnezeu si nu cauta nicidecum sa se predice pe sine, ci sa-L predice pe Cel cu care S-a intalnit si i-a dat viata, adica Hristos Domnul.
Venind amandoi din religia ortodoxa, am putut discuta impreuna cateva lucruri in comun, pe care le-am abordat si care ne leaga in marturisirea noastra:

1. Dorinta ca preotii ortodocsi si lumea ortodoxa, sa afle cata neconcordanta exista intre invatatura ortodoxa si invatatura Sfintei Scripturi.

Am putut sa-mi reafirm inca odata, practica si teologia ortodoxa gresita privitoare la preotie, la moaste, la parastase, pomeni, inchinarea la tablouri, proscomidia ectc, care n-are nimic in comun cu Sfanta Scriptura si de fapt este o grava eroare in care oamenii persista din cauza necunostintei sau poate si din cauza ignorarii Adevarului Scriptural.
In sensul acesta preotia Levitica odata cu venirea Domnului s-a sfarsit si preotia lui Hristos nu trece de la unul la altul, astfel ca preotia ortodoxa nu-si are nici un temei Scriptural si este lovita de nulitate.
Evrei 7: 14. Caci este vadit ca Domnul nostru a iesit din Iuda, semintie despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preotie. 15. Lucrul acesta se face si mai luminos cand vedem ridicandu-se, dupa asemanarea lui Melhisedec, un alt preot, 16. pus nu prin legea unei porunci pamantesti, ci prin puterea unei vieti nepieritoare. 17. Fiindca iata ce se marturiseste despre El: „Tu esti Preot in veac, dupa randuiala lui Melhisedec”. 18. Astfel, pe de o parte, se desfiinteaza aici o porunca de mai inainte, din pricina neputintei si zadarniciei ei – 19. caci Legea n-a facut nimic desavarsit – si, pe de alta, se pune in loc o nadejde mai buna, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20. Si, fiindca lucrul acesta nu s-a facut fara juramant – 21. caci, pe cand levitii se faceau preoti fara juramant, Isus S-a facut Preot prin juramantul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat si nu Se va cai: „Tu esti Preot in veac, dupa randuiala lui Melhisedec” – 22. prin chiar faptul acesta, El S-a facut chezasul unui legamant mai bun. 23. Mai mult, acolo au fost preoti in mare numar, pentru ca moartea ii impiedica sa ramana pururi. 24. Dar El, fiindca ramane „in veac”, are o preotie care nu poate trece de la unul la altul. 25. De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururi ca sa mijloceasca pentru ei. 26. Si tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfant, nevinovat, fara pata, despartit de pacatosi si inaltat mai presus de ceruri, 27. care n-are nevoie, ca ceilalti mari preoti, sa aduca jertfe in fiecare zi, intai pentru pacatele sale, si apoi pentru pacatele norodului, caci lucrul acesta l-a facut o data pentru totdeauna, cand S-a adus jertfa pe Sine insusi.

Bineinteles ca daca preotia ortodoxa este lovita de nulitate, atunci omul de rand poate avea intrare directa la Tatal, prin Hristos Domnul, Marele nostru Preot si Mijlocitor.
De aici, bineinteles ca tot “hocus pocusul” preotului ortodox cu privire la proscomidia, transformarea painii si vinului in trup si sange, rastignirea din nou in altar a Domnului Hristos, marturisirea pacatelor ectc, nu-si are relevanta si nici suport biblic, toata practica aceasta este lovita de nulitate.
Astfel lucrarea fratelui de ducerea Evangheliei si a Adevarului biblic printre preotii si enoriasii ortodocsi este o lucrare binecuvantata de Dumnezeu, este chemarea lui Dumnezeu pentru fratele Cristian si merita sprijinita de bisericile noastre neoprotestante.

2. Nevoia in lumea neoprotestanta de cunoastere a ortodoxiei in scop apologetic si evanghelistic.
Amandoi am ajuns la concluzia ca in bisericile noastre se cunoaste prea putin despre ortodoxie, despre practica si invatatura gresita din biserica ortodoxa, astfel ca foarte multi chiar daca ar dori sa faca misiune si evanghelizare nu stiu cum sa abordeze lumea ortodoxa.
Mai mult curentul ecumenist care a cuprins multe biserici neoprotestante, este o adevarata piedica in evanghelizarea si misiunea neoprotestanta de-a duce Evanghelia pana la marginile pamantului. Intr-o asemenea circumstanta noi care venim din lumea ortodoxa, suntem priviti ca si gresiti in modul de abordare al lumii ortodoxe, prin aceasta bineinteles ca nu se are in vedere Evanghelizarea, ci ecumenismul si implicit alte scopuri care nu au nimic de-a face cu Imparatia lui Dumnezeu si Neprihanirea ceruta de Domnul Hristos.
Bineinteles ca influentele misticismului care predomina in asceza si practica ortodoxa, acum bat puternic si patrund si in bisericile neoprotestante conservatoare, asa ca o necunoastere a ortodoxiei in scop apologetic, este de fapt o cursa pentru lumea neoprotestanta.
Mai ales pentru bisericile neoprotestante din Romania, o cunoastere a teologiei si invataturii ortodoxe, inseamna o buna abordare si eficienta in lucrarea de misiune si evanghelizare a spatiului ortodox, asta cu scopul de-ai aduce pe oameni la relatia personala cu Hristos Domnul si la Adevarul Scriptural, Cuvantul viu al lui Dumnezeu care este puterea de mantuire a celui care crede.

3. Nevoia de sprijin a lucrarii unor oameni ca fratele Cristian, atat financiar, cat si spiritual.

Daca am intelege fiecare din noi ca marile treziri au fost facute in sanul Bisericilor istorice prin preoti convertiti, asa ca Martin Luther in Biserica romano-catolica in Europa sau in Biserica ortodoxa romana: Dumitru Cornilescu, Tudor Popescu sau Iosif Trifa, chiar si astazi Dumnezeu poate lucra la trezirea bisericii ortodoxe romane sau a altor biserici istorice din Europa.
Sigur ca in directia aceasta rolul principal il are Dumnezeu, Dumnezeu care insa se foloseste de oameni chemati pentru o astfel de lucrare.
Bine ar fi ca in aceste vremuri lucratorii si bisericile neoprotestante, sa inteleaga bine chemarea unor astfel de oameni, precum Daniel Cristian Florea, la o lucrare importanta in mijlocul preotilor ortodocsi si a bisericii ortodoxe din Romania.
Unul crescut in religia ortodoxa sau hirotonisit ca preot in Biserica ortodoxa, poate cunoaste cel mai bine sau poate fi folosit de Dumnezeu cel mai bine, pentru aducerea altor preoti sau a altor ortodocsi, la o relatie personala cu Domnul, la o intoarcere la Adevarul Biblic care poate da Mantuire si Viata vesnica celui care crede.

Am ramas profund impresionat de intalnirea cu fratele meu Daniel Cristian Florea, de maturitatea cu care si-a inteles menirea si chemarea facuta lui de Dumnezeu, de modul cum si-a pus viata pe altarul credintei. Indiferent de piedicile cu care se confrunta din partea celor care nu-i inteleg lucrarea, fratele este bine incredintat ca Domnul ii va da biruinta si Asociatia Internationala a Preotilor Convertiti va fi o unealta prin care Dumnezeu va lucra la mantuirea multor suflete din Romania, Europa si din alte parti ale pamantului.
Ma rog ca Dumnezeu sa ne ajute pe fiecare din noi, cei care L-am cunoscut pe Domnul si am fost mantuiti de El, sa putem fi un sprijin pentru fratii nostri, sa incurajam si pe altii ca in vremuri ca acestea sa fim veghetori, veghetori si prin a duce Evanghelia pana la marginile pamantului, ajutand pe oameni ca si Cristian si Asociatia Preotilor Convertiti.

Un fost ortodox salvat de Hristos Domnul,

Simion Ioanas

Iohannis, fanatismul religios si toleranta

Iohannis, fanatismul religios si toleranta

In legatura cu casatoria persoanelor de acelasi sex, domnul Iohannis si-a dat cu parerea in mod public, invocand toleranta fata de o minoritate sexuala si nealinierea lui la fanatismul religios, in care ne include domnia sa pe toti care suntem impotriva casatoriei intre persoane de acelasi sex.
Cred ca domnul Iohannis se inseala in momentul in care crede ca noi am fi intoleranti fata de o minoritate sexuala, asta avand in vedere ca noi nu vizam ingradirea unei minoritati, ci avem in vedere o redefinire a casatoriei. Consideram ca o casatorie trebuie sa fie definita strict intre un barbat si-o femeie, asta bazati pe Adevarul descoperit de Dumnezeu, Cel care ne-a creat si are dreptul inainte de toti ca sa defineasca familia si casatoria. Pe de alta parte realitatea istorica a societatii noastre ne demonstreaza ca protejarea familiei inseamna de fapt protejarea si progresul unei societati. Daca ai familii sanatoase, acolo ai progres economic, acolo ai stabilitate. Natalitatea are un rol deosebit in progresul unei societati, de aceea statul este si dator ca sa vegheze la protejarea familiilor din cadrul unei societati, prin asigurari medicale, ajutor social, plata taxelor in functie de numarul de membrii dintr-o familie si multe alte programe de protectie.
In contextul definirii familiei si a casatoriei prin prisma Adevarului Scripturii si a echilibrului intr-o societate, cred ca domnul Iohannis isi poate da seama ca noi nu avem nimic cu o minoritate sexuala din cadrul societatii din Romania, ci cu respectarea de catre aceasta minoritate a definirii familiei, asa cum o acceptam noi ca societate si percepere crestina. In sensul acesta daca cetatenii romani doresc prin referendum sa faca un amendament la Constitutia Romaniei, prin care sa certifice un fapt, o regula a societatii cu privire la casatorie, anume ca ea este intre un barbat si-o femeie, atunci orice minoritate sexuala trebuie sa se supuna la Constitutia Romaniei.
Cu privire la acuza adusa de domnul Iohannis, celor care doresc protejarea casatoriei intre un barbat si-o femeie, cum ca ar fi fanatici religiosi, domnia sa se inseala din nou.
Cred ca crestinismul nu este fanatic si cred in acelasi timp ca in Romania niciodata cultele crestine nu au fost mai unite ca in problema casatoriei. A tine la valorile Scripturii, la casatoria definita de Dumnezeu, ca fiind strict intre un barbat si-o femeie, nu este fanatism, ci inseamna integritate si maturitate, inseamna protectie a societatii poporului roman. Nu cred ca pe viitor domnul Iohannis ar iesi in mod public si ar considera fanatici pe crestini, daca o minoritate musulmana, de exemplu, ar incerca sa impuna Sharia in Romania, iar bisericile crestine ar lua atitudine si ar protesta. Domnul presedinte Iohannis trebuie sa inteleaga ca noi crestinii suntem toleranti, datorita faptului ca asa ne-a invatat Hristos, Cel pe care-L urmam si respectam inainte de toate, insa in acelasi timp traim si ca oameni integri, tinem la valorile in care credem si le consideram drept vitale pentru societatea noastra, familiile noastre si integritatea unei tari.
De aceea il rugam pe domnul presedinte Iohannis, sa-si ceara scuze public datorita jignirilor aduse unei mari parti a populatiei din Romania, doar datorita faptului ca dorim sa protejam casatoria asa cum a lasat-o Dumnezeu si asa cum a imbratisat-o populatia Romaniei pana in prezent. Domnule Iohannis, ati fost ales acolo sa ne protejati valorile imbratisate de acest popor in decursul istoriei, ati fost ales sa ne pastrati integritatea familiei intacta, mai ales ca si dumneavoastra spuneti ca sunteti crestin, astfel intr-o zi veti da socoteala inaintea lui Dumnezeu si veti raspunde pentru faptul ca ati ajuns sa-i calcati in picioare si sa-i negati definirea familiei, asa cum a creat-o El si asa cum o binecuvinteaza pe intreg pamantul de veacuri.
Doamne binecuvinteaza Romania!
Simion Ioanas

Trezeste-te parinte, trezeste-te tata si mama!

Trezeste-te parinte, trezeste-te tata si mama!

Problema de astazi ca si parinte, este responsabilitatea si atributele care mi le asum cand Dumnezeu ma binecuvinteaza cu copii.
Copiii au nevoie de educatie, de valori, de suport material, de timpul nostru ca si parinti, de sprijin moral si spiritual.
Cei mai multi astazi fac copii, insa pe urma nu-si asuma responsabilitatile care revin calitatii de parinte. Copiii acestia maine vor fi o problema pentru familiile lor, pentru societate, pentru biserica si chiar proprii lor dusmani.
Si cand te gandesti ca totul a pornit de la un parinte iresponsabil.
Multi se lauda ca ei fac lucrarea Domnului si pe de alta parte isi neglijeaza responsabilitatea si atributiile de parinte, isi neglijeaza sotia sau sotul. Asta nu-i lucrarea Domnului dragii mei, lucrarea Domnului este in primul rand sa ai grija de familia ta, ca daca nu esti mai rau ca un pagan, asta ne spune Scriptura. Responsabiliatatea ta ca si parinte nu-i sa faci multi bani, e sa-ti educi copiii, sa le dai valori, sa te joci cu ei, sa petreci timp cu ei, sa le prezinti intelepciunea lui Dumnezeu pentru ca la momentul oportun „sa umble pe picioarele lor” in viata.
Marea plaga a bisericilor neoprotestante (si nu numai) astazi, este materialismul, am ajuns si noi sa credem ca Raiul e pe acest pamant si noi ni-l vom construi. Nu-i adevarat, diavolul ne minte.Raiul il construieste Hristos pentru noi, S-a dus sa ne pregateasca un locas. Daca e vreun rai pe pamant acela trebuie sa fie in interiorul nostru, in sufletul nostru, doar partea spirituala din noi ne insoteste dincolo, cat de curand.
Parintii si-au lasat copiii in „voia sortii”, ca sa alerge dupa bani multi, masini, case, extravaganta, totul in detrimentul cresterii copiilor lor. Pe copiii nostri ii creste televizorul, ii educa strada, mai tarziu isi petrec timpul la chefuri, prin baruri ectc, asta deoarece nu ne mai facem treaba de parinti, nu ne mai cunoastem responsabilitatile si atributiile date noua de Dumnezeu.
Mai tarziu toti realizeaza ca-i prea tarziu, atunci cand copilul ajunge un degenerat, un muribund cu droguri si alcool in sange, un paria al societatii fara familie sau cu familia destramata, atunci vedem ca masina luxoasa, casa frumoasa, extravaganta care ne-am asigurat-o, toate nu mai valoareaza nimic, pentru ca noi am pus valoare pe ce era fara valoare si am dispretuit sufletele copiilor de langa noi, care erau cele mai de pret si valoarea inestimabila pusa in bratele noastre de Dumnezeu.
Lumea fara Dumnezeu alearga astazi dupa materialism, este o lume a fariseismului, o lume unde fiecare alearga dupa materialism, pozeaza a fericiti, insa de fapt inauntrul lor sunt goi si disperati.
Oare de ce noi crestinii neoprotestanti care ne-am pus nadejdea in Hristos sa ne potrivim chipului acestui veac? De ce sa ne intoarcem la goliciune si la disperare, cand langa Domnul e implinire, pace, fericire?
Oare chiar a venit satana si la noi si ne-a pus inainte bogatiile lumii si ne-a momit ca daca ne inchinam lui sunt toate ale noastre?
E o minciuna dragilor, toate cele materiale raman de noi aici, goi am venit si goi plecam din lumea aceasta, pe deasupra intr-o zi pamantul cu ce este pe el va arde cu trosnet.
Atunci totusi ce ne-a facut sa ne schimbam valorile, ce ne-a facut sa renuntam la sufletele copiilor nostrii pentru cativa arginti?
Probabil impietrirea inimii, probabil nepocainta cu care ne-am obisnuit, probabil invatatorii astia mincinosi care invata de la amvoanele bisericilor ca sanatatea si bogatia „vesnica” pe acest pamant, prosperitatea, sunt dovada credinciosiei fata de Dumnezeu si a adevaratei spiritualitati. Niste „gogosi” vandute de satana prin mesagerii lui si totusi atat de gustoase si apreciate pentru cei mai multi.
Mai avem o singura sansa!
Sansa noastra este intoarcerea la Domnul, la dragostea dintai, intoarcerea la Scriptura, pocainta sincera si trairea in sfintenie. Atunci ne vom intoarce de la gunoaiele acestei lumi la copiii nostri daruiti de Dumnezeu, atunci vom realiza ce onoare ne-a facut Dumnezeu daruindu-ne copii, atunci vom recunoaste cu adevarat ca pentru o vreme Dumnezeu ne-a facut misionari si lucratori in casele noastre si ca ne-a facut onoarea de-a fi administratori de suflete.
Trezeste-te tata si mama crestina, trezeste-te parinte, inapoi la Cartea vietii, asta deoarece suntem din Dumnezeu, asta deoarece Dumnezeu ne va chema la judecata in ziua aceea mareata, asta deoarece dorim ca in corturile ceresti sa fim si noi, sa fie si copiii nostri, sa fie si copiii copiilor nostri. Amin.
Simion Ioanas