Poezii Simion Ioanas

 


POEZII

Îți mulțumesc, o Doamne sfinte!
Să-ți duci crucea
Crucea Ta
Nădejde într-o lume nebună
Credința vie
Mesaj pe nisipul vietii
Cuvinte
Copilarie scumpa
In pridvoarele din viata
Toamna vietii
Anotimpuri și viață
Anii vietii
E ziua ta Romanie
La multi ani Romania!
O ultima chemare
Se pregatesc puii ca sa zboare
Speranță pe pământ
Bucurii de la țară
Unde este Dumnezeu?
Ce este viata?
Eu sunt mica
E timpul
Chemare
Iubirea
La multi ani tara mea
Drumul spre cer
Urare de An Nou
Dragostea
VREMURI DE-APUS
Multumire
Se pierd
Trimiteri
Impietrirea inimii
Rasplata
Fugi de pacat
Pasi catre Cer
Batjocuri
Inima
Cerceteaza-te
Parca Mirele-i la usa
Bogatia pentru vesnicii
Striga Veghetorule
Rugaciunea unui tata
Povară si sperantă
Mila voiesc
Vine curand
Veghează Creatorul
Ce frumos
Mii si mii
Vino azi
Trezeste-te
Iarna si Craciunul
Esenta Craciunului
Isus s-a nascut !
Familia sfântă
El vine!
Vino
Asculta
Pacatul
Lepadare de sine
Modernism si credinta
Isus este Dumnezeu
Mi-e dor
Revolutia
Valoarea vietii
Credinta drept maritoare
Către fratele român

Mi-e dor de Paradis
Hristos a Inviat!

Îți mulțumesc, o Doamne sfinte!

Îți mulțumesc o Doamne sfinte,
Pentru iertările-ți divine.
Că ne-ai adus în viața noastră,
Mărețul Har și Siguranță!

Îți mulțumesc pentru familie,
Pentru copii, și-a mea soție.
Că ne-ai făcut s-avem cu Tine,
Un colț de Rai din veșnicie!

Îți mulțumesc că-s mărturie,
În lumea fără mântuire.
Prin Duhul Tău pot fi o pildă
Și pentru toți sa fiu lumină!

Îți mulțumesc pentru nădejde,
Într-o lume ce se pierde.
Prin Crucea Ta, ce-i Jertfă Sfântă,
Ne chemi Tu azi s-avem speranță!

Acolo unde azi este durere,
O Doamne adă mulțumire!
În suflete ce-acum suspină,
Dă Mângâierea Ta divină!
Simion Ioanăș
 

Să-ți duci crucea

Când de lume ești urât
Pentru-a Domnului Cuvânt,
Roagă-te, privește-n Sus
Stai sub Jertfa lui Isus!

Când ești luat la întrebări
De cei ce-ți doresc să mori,
Uită-te la Domnul Tău
Cel ce este Dumnezeu!

Pentru El ești prigonit,
El ce fost-a răstignit!
Du-ți acum tu crucea ta,
Ascultând porunca Sa.

Dragă frate în Hristos
Ramâi veșnic credincios,
Nu ceda la compromis
Și în Cer vei fi admis!

Ca Ștefan, pentru Cuvânt,
Să rămâi în Legământ.
Cum a fost el mântuit
Vei fi și tu răsplătit!

Simion Ioanăș

Crucea Ta

Crucea Ta Isuse Doamne,
Este Jertfa scrisă-n Carte.
Pentru mine Te-ai jertfit,
Ca să pot fi mântuit!

Legământul Nou solemn,
Sânge curs… zdrobit pe lemn;
Crucea ta, o Doamne sfinte
N-o pot spune în cuvinte!

Când pe Tine te vestesc
Cei răi mă batjocoresc,
Crucea mea e datorie
Ca s-o duc în mărturie.

Cei ce-aleargă spre pieire
Văd în Jertfă-o nebunie,
Nicidecum să nu ne temem
Evanghelia să le-o spunem.

Prin Crucea Ta Isuse Doamne,
Ne-ai răstignit față de lume.
Ca s-avem o viață sfântă,
Pe pământ să fim lumină!

Simion Ioanăș

Nădejde într-o lume nebună

Trăim intr-o lume de-a dreptul nebună,
Desfrânații, fac păcatul o normă comună!
Ne impun legi si-o nouă familie,
Pe copiii nostri ii vor ca simbrie.

Vor oamenii azi să aibe cunună:
Iubire de sine, trufie si hulă.
Ca-n vremea lui Noe, indiferența tot crește,
Ca-n vremea Sodomei, neprihănirea lipsește!

Crestinii traiesc doar o formă de evlavie
Chiar si-n biserici dragostea dispare,
Cu totii aleargă dup-a lumii comori
În turm-au pătruns lupi răpitori!

Toate ne spun, că Hristos Domnul vine,
Semne în soare, războaie, furtuni si molime!
Așa cum a promis Dumnezeu în Scriptură,
Judecată aduce pentru orice făptura!

Tu care zaci azi, mort în necredință
Dumnezeu te cheama, să vii la pocăință;
Sa crezi Cuvântul Lui, ce zilnic se-mplinește
Să strângi in Cer comoară, la Cel ce mântuiește!

Simion Ioanăș

Credința vie

De vrei pe Hristos în tine
Trebuie lepădare de sine,
Trebuie în al tău caracter
Să coboare o fărâmă din Cer

Suferința aduce răbdare
Prigoana aduce sfințire,
Nu poți ca să fii în glorie
Călcând doar pe roze petale.

Toate lucrează înpreună
Să-ți aducă o zi mai bună,
Boala te duce la rugă
Dragostea la muncă de slugă.

De vrei credința ta vie
Te duce la a ta răstignire,
Te duce la multe-ncercări
Te face-un ajutor în nevoi.

Credința vie e cea care arde
Luminând întunecate unghere,
E cea care se consumă întruna
Ca alții în Cer să aibe cununa!

Simion Ioanăș

Mesaj pe nisipul vietii

O multime de lume sub soare,
Se strecoara in a lumii istorie.
Tu esti doar o mica farama,
Din marea multime de huma.

Cand scrii pe nisipul vietii,
Tu poti influenta generatii.
Asa ca umbla cu grija,
Nu fa din timp o risipa.

Noi trecem cam cat o clipita,
Prin viata aceasta finita.
De-aceea sa scriem cu grija,
Un mesaj ce pe oameni ridica.

Intelege dar omule pururi,
Cauta sa canti in acorduri.
Faci parte din orchestra maiastra,
Ce-si prezinta concertul pe viata.

Simion Ioanas

Cuvinte

Din cuvinte si silabe,
S-au creeat in lume snoave.
Din cuvinte ticluite,
S-au facut in lume crime.

Din cuvinte consemnate
In scrisori ce-s adunate,
Dragostea e declarata
Si pe indragostiti ii leaga.

Prin cuvinte si silabe,
Putem mangaia pe oameni.
Prin cuvinte intelepte,
Poti da pace intre semeni.

S-avem grija la cuvinte,
Pot ucide pe oricine.
Poti face din ele-o arma,
Sau sa torni balsam pe-o rana.

Simion Ioanas

Copilarie scumpa

O tu, copilarie scumpa
Ce-atat de repede te-ai dus!
E ca si cand as juca „ascunsa”,
Fugind de anii ce s-au scurs.

As vrea sa caut intr-un ungher din suflet
Copilaria ce in ani mi s-a pierdut….
Sa simt din nou somnu-acela dulce
Sa pot s-opresc ceasornicul ce fuge….

S-alerg din nou pe campul cu verdeata,
Cu mieii sa ma bucur alergand!
Si plin de-o singura dorinta,
S-adorm cu-a mea copilarie-n gand.

Dar uite viata merge inainte
Visez la timpul ce s-a scurs,
Cautand in sufletul din mine
Comoara copilariei ce s-a dus…

Simion Ioanas

In pridvoarele din viata

In pridvoarele durerii
Invatam lectia tacerii,
Invatam ce-nseamna truda
Ca toti trecem ca si bruma.

In pridvoarele tristetii
Invatam ce-s inteleptii,
Invatam ca pe pamant
Suntem ca si frunza-n vant.

In pridvoarele cu moarte
Invatam ca dupa toate,
Ce am strans noi pe pamant
E doar goana dupa vant

In pridvoarele din viata
Ni se-ofera cate-o sansa,
Ni se tot deschid ferestre
Catre zarile albastre.

In pridvoarele cu jale
Invatam ca dupa ploaie,
Dupa vreme de furtuna
Vine-o vreme si mai buna.

Simion Ioanas

Toamna vietii

Din copacul vietii-n umbra
Ne tot cade cate-o frunza,
Si cand vine iarna mortii
Aratam uscati si singuri.

Invatam de la padure
Ca mai este-o alta lume;
Primavara cand se-arata
Toate-ncet revin la viata.

Intelege draga frate
Ca-i nadejde dupa moarte!
Tu cand pui samanta-n glie
Moare si pe urma-nvie…

Asa e si-n toamna vietii
Ai nadejdea diminetii,
Dupa noapte si suspine
Vei avea parte de bine.

Important e pe pamant
Sa traiesti ca si un sfant,
Pe Hristos sa-L ai Speranta
Sursa noastra pentru viata!

Simion Ioanas

Anotimpuri și viață

Cad frunze uscate,
De vânt sunt suflate.
Ne-aduc aminte,
Cât trecem de iute.

Ne ducem spre iarnă,
Cu-amintiri și speranță,
Sub ropot de ploaie,
Tânjim după soare.

Așa-i și în viață,
Trăim cu credință.
Dupa ploi și furtună,
Va veni vreme bună.

Când viforul suflă,
Și gerul ne mușcă.
În păr strălucesc mii,
Fulgi mari și zglobii.

Sărbătoarea-i aproape,
Ca o zi după noapte.
Din nou o sa vină,
Primăvara divină.

Intreaga natură,
E trezită din humă.
Și Raze de Soare,
Ne-aduc alinare.

Simion Ioanăș

Anii vietii

Inc-un an s-a scurs din viata,
Unii trec si altii vin.
Totul parca se strecoara,
Din causul vietii lin.

Cati n-ar vrea s-opreasca timpul,
Insa nu se simt stapani.
Anii ni se duc ca gandul,
Ne simtim tot mai batrani.

Ne-nteles e ghemul vietii,
Ce se deapana din plin.
Trec ca zorii diminetii,
Anii nostri-asa putini.

Doamne-ajuta-ne cu totii,
Intelepti ca sa traim.
Si cand vine-apusul vietii,
Sa putem sa Te-ntalnim !

Simion Ioanas

E ziua ta Romanie
E ziua ta Romanie

Ai fost vanduta si batuta,
O roaba pe propria glie.
Ai rupt jugul cu ravna
De ziua ta, sa ai bucurie!

Voievozii tai de seama
Martori peste generatii,
Pentru tine-azi sunt o pilda
De ziua ta, traiti precum fratii!

Saracia, coruptia, ciuma cea rosie
S-au luptat sa te lase pustie,
Tinerii tai s-au jertfit sa traiesti
De ziua ta, in caracter si-n valori tu sa cresti!

Prigonita si pentru credinta
Dumnezeu ti-a dat biruinta,
Si ne cheama pe toti romanii
De ziua ta, traiti precum sfintii!

Pune-ti haina de sarbatoare
Priveste-nainte cu-onoare!
Dumnezeu sa-ti pazeasca viitorul
De ziua ta, binecuvantati-L pe Domnul!

Simion Ioanas

La multi ani Romania!

Romania, La multi ani!,
Viitor de vis sa ai.
Sa ai o viata prospera,
Intr-o lume rea si efemera.

Sa gasesti in istoria trecuta,
Resurse sa treci, prin greu si ispita.
Barbatii ce-au luptat pentru a tale hotare,
Sa-ti fie exemplu, in generatii viitoare.

Cinstea, iubirea si pacea strabuna
Sa fie, sa ramana, pentru tine cununa,
Si ca haina de sarbatoare,
Sa ai codrii si limpezi izvoare.

Nu uita sa ramai credincioasa,
Multumind lui Dumnezeu pentru viata.
El sa-ti ocroteasca generatiile tale
Si sa te mangaie in clipele grele.

Simion Ioanas

O ultima chemare

Vremea e la panda
Zilele-s pe duca,
Omenirea zace
Schiloada si rece.

Unii-s ghiftuiti
Multi saraci lipiti,
Viata pe pamant
Goana-i dupa vant.

Lepadarea de credinta
Astazi e obisnuinta,
Pentr-un blid de linte
Tot se poate vinde.

Familii destramate
Copii fara mame,
Infamia si prostia
Slutesc casatoria.

Razboaie sunt multe,
Toata lumea minte.
Nimeni nu mai stie
Ce e rau sau bine.

E-o ultima chemare
Pentru fiecare,
„Vino dupa Mine!”
Zice, Cel ce vine.

Simion Ioanas

Se pregatesc puii ca sa zboare

Se pregatesc sa zboare puii-acum,
A venit timpul, destul de devreme.
Mi-am facut o fortareata pe drum,
Vrand sa fiu vesnic cu ele.

Cat ii mai aveti langa voi,
Gasiti-va timp pentru ei.
Caci vine ziua in care,
Ii veti cauta in trecut, cu ardoare.

Acesta e ciclu sub soare,
Dureros si plin de sudoare.
Ma-ncred in Cel ce ne tine,
Si ma duc bucuros inainte.

In gand, in inima, si-n cuget,
Ma desfat cu copiii in suflet.
Si chiar de se vor duce departe,
Ei fi-vor cu mine in toate.

Dumnezeule, ia-i in stapanire,
Poarta-i in furtuni si-n suspine.
In orice minut din a lor viata,
Gaseasca in Tine, Protectie si Tata.

Simion Ioanas

Speranță pe pământ

Când te uiți pe-acest pământ,
Totu-i goană după vânt;
Nu-ți mai fă nici o iluzie,
Lumea e desertaciune.

Ne-nvârtim în jurul vieții
Alergând să fim stăpâni,
Azi sunt anii tinereții
Mâine ne trezim bătrâni.

Parcă nu-i nici o nădejde
Suntem abur pe pământ,
Ne-arătăm puțin pe creste
Si-alergăm către mormânt.

Dincolo de lumea noastra
Este insă o speranță,
Vino numai la Hristos
Să te facă credincios.

Hristos este Salvatorul
În El este Adevarul.
El este adevarata Viață,
Ce ne dă pe veci speranță.

Simion Ioanăș

Bucurii de la țară

Colea sus pe o colină
Se-aștern valuri de lumină,
Soarele-arată voios
A lui raze, luminos.

Copiii ies din odaie
Cu ghiozdane-le-n spinare,
Chiuie și fug la scoală,
Poartă-n gând, joaca de seară.

O bunică are-n mană,
Cativa pui de la găină.
La celalalt capăt de stradă,
E ciurdarul, sună-n goarnă.

O caruță dinspre luncă,
Spre târg vrea ca să ajungă.
Un cățel latră furios,
Supărat de un cocoș.

E o nouă zi la țară,
E-amintire sau reală?
Ne-aduce-n sufletele noastre
Nostalgie, dor de case.

Ne e dor de dragi părinți,
De-amintiri, vremuri de vis.
Comori și lacrimi fierbinți,
Bucurii de nepătruns.

Simion Ioanăș

Unde este Dumnezeu?

Când tot în jur e nedreptate
Privești cu-ngrijorare către Cer,
Ai vrea ca Dumnezeu s-arate
Dreptate lânga cei ce pier…

Te-ntrebi de-i Dumnezeu aproape
Când foamea, ciuma, boala se întind,
Ai vrea să vezi în negura din noapte
A Domnului putere strălucind;

De vrei să știi unde-i dreptatea
Te uită la Cruce, la Isus,
E locul unde poți vedea Salvarea
Și că speranța e în ceruri Sus.

Te uită la Ștefan ce moare
Omorât cu pietre pe pământ;
Dar dincolo de moarte
El vede slava Celui Sfânt.

Și mai privește înc-odată
La Iov cuprins de boala-ntunecată…
Privea dincolo de mormânt
La Răscumpărarea Celui Sfânt.

Să nu uităm în negura din noapte
Azi când e-atâta nedreptate,
Când boala și-ntunericul se-ntinde
Noi să nădajduim în Cel ce vine.

Chiar dacă unii și-au făcut castele
Și cred că pleacă-n Cer cu ele,
Chiar dacă infamia și minciuna
S-au cațărat să stăpânească lumea,

Hristos v-aduce judecata
Biserica să strige: Maranata!
Se va sfârși tot răul pe pământ
Vom locui în veci cu Cel ce-i Sfânt.

Simion Ioanăș

Ce este viata?

Tanar sau batran,
Sarac sau bogat,
Fericit sau nefericit,
Implinit sau neimplinit,
se naste intrebarea:
Ce este viata?

Stau si gandesc
Ma trezesc tarziu,
Aud in ureche un
susur de cascade,
E glasul ce se-aude
din timpuri stravechi:
Oare ce este viata?

Alergam si privim,
Iubim si uram,
Muncim si chiulim,
Stam si gandim,
Ne luptam si murim.
Ce este viata?

Mama, copiii,tata,
Prieteni,rude,dusmani,
Revolutii,razboaie,
Sange si ploaie,
Noroi si soare,
Totu-i o boare
ce trece incet.
Ce este viata?

Ne luptam sa traim
Si soarta-si lasa
amprenta greoaie.
Am vrut sa fiu
fericit si-am privit,
Dar privirea-mi se ratacise.
Ce este viata?

Ma uit pe un drum
Ce trece greoi printre ani,
Mi se pare departe
Si totusi e aproape
E ieri, ba nu, parca-i azi.
Ce este viata?

Nu, nu poate sa fie,
Simt pe propria-mi suflare
o farama din mare
E o mana ce bate la
usa-mi din mine:
Oare e nemurire?

Stau si gandesc
Si inima-mi bate puternic.
Ma simt vinovat,
Din ploaia de ani
am cautat doar vant.
Ce este viata?

Nemurirea-mi vorbeste,
Da, trebuie sa fie !
Bani si glorie,
Imparatie, prostie, neant,
Totu-i desert, cand
stai si te-opresti.
Dar, ce este viata?

Sunt jos in colb
In moloz si-n scursori,
Si toate-s de-avalma
in mintea-mi murdara,
Dar, uite, o raza de viata.

Incep sa-nteleg
Viata nu-i de la noi.
Viata-i deacolo din nemurire.
Viata-i Isus
Da! L-am gasit, si-s mantuit.

Stai si gandeste,
Nu-i o poveste
Sunt gandurile tale,
Si-au aripi sa zboare…
Te rog intelege
Ca, El ESTE VIATA.

de Simion Ioanas

Eu sunt mica

Eu sunt mica si pitica
Ca un pui de randunica,
Cad din cuib si ma ridic
Fac doi pasi si iara pic.

Mama m-a-nvatat de mica
Sa ma tina de manuta,
Sa ascult de ea tot timpul,
Si de ea si de taticul.

Ascultarea si credinta
Imi da mie biruinta,
Sa cresc mare si cuminte
O fetita ce nu minte.

Domnul te vrea langa Sine,
Stai cuminte langa Biblie.
Stai smerita-n rugaciune,
Si nu o sa cazi in lume.

Ascultarea si credinta
Iti da tie biruinta,
Iubeste fratele tau
Si nu-i mai gandi de rau.

Si-atunci Tatal, Dumnezeu,
Te fereste de-orice rau.
Te fereste de ispita,
Sa cresti mare si voinica.

de Simion Ioanas

E timpul

De 2000 de ani incoace
Trecut-a timpul peste toate,
Imparati si regi, printi si presedinti
Bogati si saraci, sunt neschimbati.

S-a zbatut lumea-n trecut,
Sa-L ucida pe Cel Sfant.
La fel doreste lumea si azi,
Sa faca cu-a Lui urmasi.

Cei din vremea lui Pilat,
L-au respins pe Imparat.
Cei de azi L-au lepadat,
Pe motiv ca-I demodat.

Tu ascultatorule gandeste
Stai putin si te trezeste.
Lumea asta e nebuna,
Neschimbata si haina.

Dar tu, tu nu te lasa,
Fugi de ea si n-asculta.
Asculta de Invatatorul,
Sa-ti asiguri viitorul.

El te cheama si indeamna,
Astazi, ca sa bagi de seama.
Si daca te-ai pocai,
Fiul Lui in veci vei fi.

de Simion Ioanas

Chemare

Ma uit la draga de albina
Ce Dumnezeu i-a dat lumina,
I-a dat si ei intelepciune
Sa fie de folos pe lume.

Ma uit la stele si la soare
La galaxii, la mari si-oceane,
la lup, la urs, la flori, paduri
Toate-s facute sa te bucuri.

Toate-s facute din nimic,
De un Stapan Atotputernic.
Toate sunt in Mana Lui,
Timpuri si vremi, viata oricui.

Dar intre toate acestea sunt
Toti ce-L urmeaza pe Cel Sfant,
Si stralucesc de mii de ani
Vor fi in veci ai Lui urmasi.

In aceste vremuri de apus
Uita-te frate la Isus,
Holdele-s gata de-adunat
La lucru astazi esti chemat.

In toata aceasta lume rea,
Tu esti chemat la a lucra.
Dar nu ca print, ca imparat,
Ci ca un rob rascumparat.

Dar nu uita, chiar daca-acum,
Esti batjocorit, batut pe drum.
Vei fi un print in vesnicii,
Si pentru veci in bucurii.

Scoala-te frate crestine,
La lupta ce-o avem de dus.
E-o lupta grea si cu suspine,
Da-i buna caci ne duce-n Sus.

de Simion Ioanas

Iubirea

Ma uitam dupa iubire,
Cautand-o in toate colturile vietii.
Unde esti iubire?
Caci vreau sa-mi incanti ochii.

Mi-am zis: s-o fi ascuns in oameni
Dar m-am uitat in oameni,
Si n-am gasit-o…
Mi-am zis: O fi plecat, dar incotro ?

Am cautat-o in carti de citit,
Filozofii, astre si imparatii,
Dar iarasi nu era de gasit…
Mi-am zis: nu exista, unde poate fi ?

Si totusi se vorbeste de ea,
E imposibil sa nu fie,
Printre oameni, in istorie, undeva
Oare de ce nu se descopera mie?

Am ajuns intr-o zi pe-un munte
Murdar, obosit si pribeag.
Eram la capat pe creste,
Un sarman si zdrentuit drumeag.

Si-am vazut un om lacrimand
Sus pe-o cruce, pironit si zicand:
„S-a ispravit”, zicea El cu suspine,
Era Iubirea cautata de mine.

Era prima data in viata
Stand langa cruce cu groaza,
Am gasit intr-un groaznic omor
Iubirea, cautata cu dor.

M-am uitat mai bine la El
Era tacut si bland ca un Miel,
Privirea de Inger ma cheama
Sunt cuprins de fiori si de teama.

El este Iubirea asteptata de oameni,
Dar vai… respinsa, batuta si scuipata.
Pusa pe lemn, cu coroana de spini,
Iubirea, dezbracata de-a Lui haina curata.

Acea faptura, venita din Cer pentru mine,
Moartea n-a avut putere a-L tine.
Coborat de pe cruce, El a inviat,
Prin Viata Lui, eu dar, pot fi salvat.

La multi ani tara mea

Romanie, la portile tale marete
S-au perindat imperii nemiloase, sirete,
Ai ramas insa in barca istoriei,
Mai puternica si mai plina de glorie.

Tu tii in causul palmelor tale,
Praful istoriei ce merge la vale,
Generatii la rand au stat langa tine
Le-ai fost ca o mama la rau si la bine.

Dumnezeu sa te tina in palmele Sale,
Natiune prospera, sanatoasa si tare
Sa-ti dea Domnul, Cel Preainalt
Protectie, speranta si suflet curat.

Sa ai parte de multe generatii
Si toti sa se iubeasca ca fratii,
Pentru viitorul tau draga Romanie:
La multi ani si multa bucurie!

Simion Ioanas

Drumul spre cer

Eram la capatul drumului,
Gustasem din toate izvoarele tulburi.
Si gura si inima imi erau amare,
Eram setos dupa ape usoare.

Am privit la multimea de stele
Stralucirea lor arata spre alte sfere,
Am privit la ocean si la mari
Imensitatea lor arata spre noi culmi.

Din intortocheatele cai ale vietii
A venit ca roua diminetii,
Si-a umplut intreaga mea fiinta
Salvarea primita prin credinta.

Se vad doua urme, spini si pietre,
Ce-ti intra-n calcaie, lacrimi si sange.
Sudoare si cruce, patimi si cuie,
E Calvarul ce Salvare ne-aduce.

Drumul spre Cer este Isus,
Imparatul si Stapanul de Sus.
Lumina si pacea sunt la El,
Domnul, Slavitul meu Miel.

de Simion Ioanas

Urare de An Nou

Aho, aho, copii si frati
Pocaiti din lung si-n lat,
Noul An se inoieste
Domnul sa ne cerceteze.

Ca in anul ce-a trecut
Multe rele am facut,
Dar in anul care vine
Sa ne indemnam la bine.

Sa ne-ajute Cel de Sus
Sa semanam cu Isus,
In umblarea noastra toata
Sa fim pilde inc-o data.

Si a noastra pocainta
Sa se vada in credinta,
Sa nu fie doar un nume
Sa se vada in traire.

Si sa ne dea Domnul la toti
Sa fim tari si sanatosi,
S-avem bucate pe masa
Pace si bucurie-n casa.

Un an nou binecuvantat
Noi astazi v-am urat,
Spuneti toti o rugaciune
Domnul sa ne dea mult bine!

Simion Ioanas

Dragostea

Am cautat-o la poarta omenirii
Era acolo doar umbra durerii,
Si-am cautat-o degeaba,
Omenirea renuntase la ea.

Am intrebat florile,
Padurile, luna si stelele:
„O, cunoastem Dragostea,
Dar nu stim unde se poate afla!”

Si-am deschis o Carte
Ce lumea renuntase la Ea,
Si-am vazut unde-i Ea,
Ea, Dragostea, este la Golgota.

Tu omenire, ce-alergi spre sfarsit,
Priveste la cruce si nu te-mpietri;
Preda-te in mana lui Christ,
Si-n veci vei putea a iubi.

Iar tu, ce stii ce-i iubirea,
O, tu, ce-ai gustat nemurirea.
Arata tuturor oamenilor din lume,
Caci dragostea fost-a la Cruce.

Caci dragostea nu-i barfa,
Nici ura, mandrie sau osanda.
Ci-i slujire si jertfa de sine,
Asa, Isus te slujeste pe tine.

Iubeste-i pe toti si ii rabda,
Dragostea-n tine sa vada.
Tu sa fii lumina si sare,
Ca multi sa gaseasca Salvare.

de Simion Ioanas

VREMURI DE-APUS

Ma uit la vremurile de-apus
Sunt vremuri de ura si lupta,
Asa cum bine ne-a spus
Biblia cea veche si sfanta.

Dragostea fuge ca arsa de foc,
Credinta-i tot mai putina,
Si ura si raul se vad ca-si fac loc,
In inimile cele de tina.

Poporul din urma
Din nou e chemat,
In tara promisa
In vechiul regat.

Si-n vremuri din urma
De mari framantari,
Satan si cei rai, isi arata
Urgia si ura, veninul din ei.

Pamantu-i chemat cu furie,
Ca una sa fie si pace sa fie.
Si cei intelepti se lupta cu foc,
S-adune pe toti la un loc.

In aceste vremuri de-apus si razboi,
Uniti-va frati, Hristos e cu noi.
Avem de luptat prin arsiti si vai,
Nu fiti speriati, Dumnezeu e cu noi.

Ia-ti armura-ceea, ce Isus ti-a dat,
Dragostea-n inima si hai la luptat.
Ia-ti Sabia, Cuvantul, slujindu-L cu zel,
Nu uita scutul, caci mori fara el.

Umple-ti tolba, cu sageti ce se cer,
Nu pleca descult, ca afara e ger,
Si nu uita iubitul meu drag,
Sa-ti iei si coiful, Mantuirea ca steag.

Si-n toate acestea sa stii si sa faci,
Tot ce Mielul te-ndeamna cu drag.
Sa lupti vitejeste, sa-i sprijini pe frati,
Izbanda-ti va da pe al vietii drumeag.

Acum in vremuri de mari incercari,
Poporule drag,  priveste in zari.
Tu lupta-te lupta la care esti pus,
Rasplata-i cu El, cu Mielul Isus.

de Simion Ioanas

Multumire

O! Tu cel Sfant
Te-ai coborat la noi,
Da! Te-ai coborat
La-a omenirii stare de noroi.

Tu, Imparat din eternitate
Noi  ti-am dat o iesle,
Ti-am dat un staul
Murdar, rece, deplorabil.

Iar mai pe urma
Sus pe o coama,
Ti-am dat o cruce
Si spini si bice.

Trecut-au mii de ani de zel
Si-acum in marea nepasare,
Omenirea-ti da la fel
In multa-i impietrire.

Prin pacat si nepasare
ei iti dau bice, spini si jale,
Nu vor sa-ti dea inimile lor
Nu vor sa le fii Mantuitor.

Dar noi iti multumim Isuse
Caci inca Tu mai ai rabdare,
Cu o astfel de cruda nepasare,
Trezeste omenirea, sa vina la Salvare.

de Simion Ioanas

Se pierd 

Se pierd langa noi
Milioane de oameni,
E-o lume ce-alearga puhoi
Catre iad si noroi!

Nu mai e mult si vine
El coboara din zari divine,
Cel ce-i in veci Dumnezeu
Se coboara din Empireu.

E un timp de har sfant
Ce-i lasat pe pamant,
Noi sa-i ridicam din „mormant”
„Inviind” pe oameni prin Cuvant.

Intelege fratele meu,
Sa-i aduci pe altii la El.
Caci al nost’ Dumnezeu,
Vrea ca tu sa lucri cu zel.

Caci vine acea zi minunata
Cand toti vom lua o rasplata.
Ridica al vietii Stindard,
Sa-i castigi, pe cei ce se pierd.

de Simion Ioanas

Trimiteri

Mergem toti in unitate
Si luptam pentru dreptate,
Evanghelia s-o-mpartim
Lumea ca s-o despietrim.

Noi suntem urmasii Lui
Toti, copiii Domnului,
Isus ne da noua putere
Sa-L vestim in orice vreme.

Noi, Biserica de pe pamant,
Ascultam de Domnul Sfant.
Si vestim cu bucurie,
Izbavire din robie.

Asculta tu, omule bun,
Si te-ntoarce la Stapan.
Domnul Isus te iubeste,
Si in Cer El te primeste.

Toti ce vreti sa fiti cu El
Sa va bucurati in Cer,
Pocaiti-va cu totii
Credeti Evanghelia vietii!

de Simion Ioanas

Impietrirea inimii

Azi e ziua cand cu spor,
Diavolul lucra de zor.
Sa ne puna valul sau,
Sa-L lasam pe Dumnezeu.

Dragostea s-a cam racit,
Din Biserica lui Crist.
Bogatia si averea,
Au adus la multi caderea.

Multi se-arata mari crestini,
Dar traiesc ca si pagani.
Multi se dau mari teologi,
Dar cu fapta ei sunt morti.

Lumea toata azi se zbate,
Ca sa faca unitate.
Vor sa faca o religie,
Unde toti sa se inchine.

Dumnezeul nostru mare,
Ada Tu inviorare;
Nu lasa al Tau norod
Sa se piarda fara rod.

Despietreste-ne pe drum,
Inimile noastre-acum.
Noi nu vrem ca sa pierim
Vrem cu Tine-n veci sa fim.

de Simion Ioanas

Rasplata

Ce-i mai important in viata?
Se intreaba lumea toata,
Bani, masini si multa-avere,
Cei mai multi gandesc la ele.

Sa ai o viata buna,
Sa calatoresti prin lume,
Sa fii fericit in viata,
Si sa faci tot ce iti place.

Si am vrea ca dupa moarte
Dumnezeu sa ne primeasca,
In a Cerului cetate
La locul drept si cu verdeata.

Dragul meu si draga mea,
Te rog, nu te insela.
Unde ti-e inima ta
Vei petrece vesnicia.

Daca inima ta-i legata,
Sa citesti Scriptura toata.
Sa te rogi in orice zi,
Ai s-ajungi in vesnicii.

Daca traiesti pe pamant
Semanand cu Domnul Sfant,
Si asculti de-al Sau Cuvant
Sus in Cer vei fi curand.

Insa daca tu in viata
De-al tau suflet nu iti pasa,
Lacom esti sa ai de toate
Faci ce lumea toata face.

Va veni vremea in care
Socoteala ti se cere.
Cum tu ai trait in viata
Asa vei avea rasplata.

de Simion Ioanas

Fugi de pacat

Pacatul e acela care,
Te va duce la pierzare.
Daca nu-ti dai viata ta,
In Mana lui Mesia.

Pacatu-a intrat in lume
Sa subjuge si sa curme,
Tot ce-i sfant, dumnezeiesc
Pentru neamul omenesc.

Dragul meu si draga mea
Cand pacatul te-o lega,
Fugi cu el la Golgota
Libertate vei afla.

Fugi si fugi, de-orice pacat,
Fiindca moarte-ti va fi dat.
Lupta-te sa te sfintesti,
Si in Cer sa fii pe veci.

de Simion Ioanas

Pasi catre Cer

Credinta, tu de vrei sa ai
E primul pas s-ajungi in Rai,
S-ajungi copil de Dumnezeu
Acolo Sus la Tronul Sau.

Pocainta, dragul meu,
E ce cere Dumnezeu.
Ca sa intri-n Cerul Lui,
In prezenta Domnului.

Botezul, e voia Lui,
E cerinta Domnului.
Marturie sa depui,
Ca esti rodul Mielului.

Darul de la Dumnezeu,
Este ajutorul tau.
Sa fii lucratorul Lui,
Slujitorul Domnului.

Partasia cu fratii tai,
Este viata intre sfinti.
E victorie pe pamant,
In lupta pentru Cel Sfant.

Pasii-acestia dragul meu,
Pregatit-a Dumnezeu.
Pentru toti copiii Lui,
Scrisi in Cartea Mielului.

Vino si tu dragul meu,
Si asculta de Dumnezeu.
Calca-n urma-acestor pasi,
Caci din Cer au fost lasati.
de Simion Ioanas

Batjocuri

Batjocuri a rabdat Isus
Mergand pe drumul crucii,
Batjocuri vom rabda si noi
Gustand amaraciunea urii.

Mereu, cand Domnul a vestit
Salvare, pentru tot norodul,
Au fost din cei ce au hulit
Pe Cel ce e Mantuitorul.

Asa este si azi aici,
In Valea umbrei mortii,
Ai lui Isus dragi ucenici
Aceeasi soarta au cu totii.

Acea putere ce-o avea
Isus, pe drumul crucii,
Ne calauzeste ca o stea
Ce-si insoteste ucenicii.

Noi toti suntem biruitori
Calcand pe a lui Isus urme,
Vom fi cu toti nemuritori
Asa cum Hristos spune!
de Simion Ioanas

Inima

Inima aceea-n care
Este multa suparare,
Este inima in care
Isus vrea sa se pogoare.

Inima care-i robita
Este vesnic obosita,
Insa Domnul prin iertare
Vrea sa dea eliberare.

Inima cu ganduri multe
N-are timp ca sa asculte,
Insa Domnul prin Cuvant
Vrea s-o faca-un Templu Sfant.

Inima ce-i incuiata
In veci nu va fi salvata,
Este inima in care
Intunericul e mare.

Inima care-i deschisa
Va fi plina de lumina,
Zilnic va fi ca o casa
Unde Isus este gazda!
de Simion Ioanas

Cerceteaza-te

Din a noastre zile scurte
Cate Domnul ni le-a dat,
Tot mereu se scurge una
Vesnicia-i la un pas.

Fiecare zi ce trece
E notata-n vesnicii,
Vine ziua-aceea-n care
Dupa fapte vom plati.

Cerceteaza-te tu frate
Tot ce faci in orice zi,
Ca in Ziua-aceea mare
De rusine sa nu fi.

Cat traiesti aici sub soare
Fii o pilda in umblare,
Mergi calauzit de Duhul
Pan’ vei ispravi tot lucrul.
de Simion Ioanas

Parca Mirele-i la usa

Parca ziua-i tot mai scurta
Parca timpul s-a sfarsit,
Parca mirele-i la usa
Sa-si culeaga rodul sfant.

Dragostea incet se duce
Credinciosii-s tot mai reci,
Diavolul urla cu sete
Ca sa-i piarda pe alesi.

Toata lumea-i ca o mare
Care urla spumegand,
Toti se strang ca sa condamne
Pe-a lui Isus, Sfant Cuvant.

In aceste vremuri frate
Tu sa ai privirea Sus,
Ca sa nu te pierzi in noapte
Si sa fii de valuri dus.

Acusi Glasul cel mai dulce
Auzise-va de Sus,
Mirele nostru va spune
„Vino rob bun, vino Sus”.

Sa ramanem deci cu totii
Plini de Duhul lui Isus,
Impartind Cuvantul vietii
Pana vom ajunge Sus.
de Simion Ioanas

Bogatia pentru vesnicii

Pleaca omul suspinand,
Lasa totul pe pamant.
Nu conteaza cat a strans,
Lasa toate la mormant.

Multi se lupta-n lumea asta,
Ca sa-si satisfaca pofta.
Fac ce vor in toata viata…
Iar cand mor le vine plata.

Asculta, o tu dragul meu,
Crede azi in Dumnezeu.
El iti da sa ai nadejde,
Crede azi ca n-ai ce pierde.

Vino azi la Dumnezeu,
Crede azi in Fiul Sau.
Maine poate n-o mai fi
Pentru tine-o noua zi.

Crede azi si nu mai sta,
Ca sa castigi vesnicia-
Bogatia ce te-a-nsoti,
Colo sus in vesnicii!
de Simion Ioanas

Striga Veghetorule

Striga veghetorule tare
Ca sa stie toti sub soare,
Ca Mesia va veni
Judecata va porni.

Biserica, iubita Mea!
Pregateste-te, fi gata,
Ziua venirii mele
Se zareste printre stele.

Fiecare om sub soare
Va fi la numaratoare.
Toti vor fi la judecata
Intrebati de-a lor viata.

Astazi, cat mai este vreme,
Sa se lase toti de rele.
Poate Domnul so-ndura,
Viata-n clocot ne va da.

Si-atunci toti ce vor vedea,
Vor crede Evanghelia.
Trezeste-te Mireasa Mea
Spune Isus, Mesia!
de Simion Ioanas

Rugaciunea unui tata

Are tata doi copii,
Care-s mici ca doi puiuti!
Unu-i mic si vorbaret,
Altu-i ascultator si drept.

Cand te uiti la puii mei,
Vezi pe tatal lor in ei.
Educatia ce le-o dau,
Se reflecta-n a lor trai.

Doamne eu te rog acum
Sa le dai pe-al vietii drum,
Multe binecuvantari ceresti
Si prin Duh sa le-nteleptesti.

Da-le Tu, izbanda-n viata
Peste firea pamanteasca.
Ca sa umble pe pamant
Plini de roada Duhului Sfant.

Te mai rog Iubitul meu
Sa le nasti din Dumnezeu,
Sa le faci unealta Ta
Pentru mantuirea altora.

Cand vor creste oameni mari,
Eu voi fi satul de ani.
Dar Tu, Dumnezeul meu
Sa le insotesti mereu.

Iar atunci cand vor pleca
Departe de casa mea,
Fii Tu mangaierea mea
Ca sa nu le simt lipsa.
de Simion Ioanas

Povară si sperantă

Când povara și boala te-apasă
Și inima devine saracă,
Oriunde-ai căuta alinare
Totu-i un zbucium pe mare!

E Unul Singur ce poate
Să linistească acele ape;
Să spună furtunii din tine
Să tacă și totul să-nvie.

El este Domnul Cel veșnic
Se-apleacă spre omul nevolnic,
Spre cel căzut în păcat
Sau cel ce de boală-i legat.

“Ascultă omule bine
Adu-ți povara la Mine”.
Asta-i chemarea lui Isus
Marele nostru Preot de Sus.

Singura noastră sperantă
Atunci cand trecem în viață,
Prin văi adânci cu suspine
E sa ne întoarcem la Tine.

Tu ai rămas același Mântuitor
Vrei să ne fii pe veci Salvator,
Să ne scoți din necaz și păcat
Să ne dai acolo-n Cer un palat.

Simion Ioanăș

Mila voiesc 

Cineva intindea mana lui
Si cersea mila-oricui,
Am simtit un gand ce ma mustra
Si inima ma indeamna : ajuta!

Era cel cazut intre talhari,
Eram sigur de asta.
Omul era plin de rani
Trupul inca-i sangera.

Am fugit  la doua case de mine
Si-am strigat : Crestine, Vecine!
Cineva-i jos in tarana
Vino sa-l luam in masina.

Masina-i curata si-i aranjata
Strainul de care-mi vorbesti,
E hoinar si-are fata murdara,
Lasa-ma cu-astefel de vesti.

La alte doua case de mine
statea un alt frate aproape,
Batui disperat in nestire
Cautand ajutor cu suspine.

Nu pot sa te-ajut frate draga
Acum ma rugam si citeam.
Dar oare strainul din strada
Este cu Domnul vreun neam?
Si fugii disperat si trist
La alt frate vecin,
Incercand cu-amar sa insist,
El replica cu alin:

„Cred ca-i intelept si frumos
Scumpul meu frate-n Cristos,
Sa vorbim cu al nost comitet
Poate-l ajuta urgent.”

Iesii disperat si cautai pe strain.
Se vedea ca-i un om de departe,
Aplecat peste el si cu chipul divin,
Era o minune: Cineva-l luase pe brate.

Ochi-mi lacrimau, erau abatuti,
„L-am pus la usa ta sa-l ajuti
Mila Voiesc si ca sa fi o lumina!”
Zise Faptura cu-o voce divina.

de Simion Ioanas

Vine curand

Aceasta este vremea-n care
Somnul vine peste fecioare
Acesta este timpul in care
Ca in vremea lui Noe-i fiecare.

Lumea alearga sa stranga ogoare,
Lumea se lupta sa aibe putere,
Lumea se-avanta spre noi galaxii,
Iti promite din nou ca-n Babel sa fi.

Pasii lui Isus se-aud in zare
Duhul Sfant ne da instiintare;
Vine Mesia, Mielul cel Bun,
Vine Judecatorul, Domnul divin.

O tu Mireasa a Mirelui Sfant,
Oare curat e al tau vesmant?
Oare podoabele sfinte gata iti sunt,
Pentru-al tau Mire, Domnul Cel Sfant?

E vremea aceasta in care
Dragostea incet va dispare,
Fratii incet, incet se vor vinde
Doar pe un blid plin de linte.

Bogatia, banii, distractia,
Incet dar sigur ne umplu viata.
Biserica este tot mai atrasa,
Amestec sa faca cu lumea aceasta.

Nu fi printre ce-i fara Cuvant
Sa nu ramai jos pe pamant,
Necazul Cel Mare vine curand
Vezi sa nu te prinda dormind
Pentru ca Isus vine,
El vine curand.

de Simion Ioanas

Veghează Creatorul

Veghează Creatorul

Pentru omul slab, bolnav și-n neputință
O, Tu Doamne, ești putere și credință.
Pentru omul cel de tină, slab și plin de-amar
O, Tu Doamne Isuse, ești Dulceață și Olar.

Din floarea tinereții și până-n clipa bătrâneții
Suntem niște vlăstare șubrezi, ce stăm tari, semețe
Ne ține Rădăcina, al nostru Domn al vieții
Și râdem când bat vânturi, sus pe metereze.

De mii de ani de când Mielul, Cel din veșnicii
A fost junghiat pe cruce, a fost crucificat;
Mielușei de-atuncea, cu mii și zeci de mii,
Bătuți de ploi și vânturi, urmează pe-mpărat.

Pericole pasc mieii ce azi sunt în popor
Dar nimeni să nu uite, că au ca Bun Păstor,
Pe cel ce este veșnic al lumii Împarat
Cel ce Miel pe Cruce a fost crucificat.

Iubitul meu creștin, tu ești un mielușel,
Ești lutul de pe masă, vlăstarul singurel.
Și chiar de vine lupul, înghețul sau cuptorul
Să nu uiți creștine: Veghează Creeatorul !

de Simion Ioanăș

Ce frumos

Ce frumos e atunci cand,
Auzi lemnu-n foc pocnind
Si motanu-ncet torcand,
Si lumina palpaind…

Ce frumos e atunci cand
Iarna vine fulguind,
Si purcelu-i parjolit
Anul vechi e pe sfarsit.

Ce frumos e atunci cand
Cu colindul noi pornind,
Pe Isus il  preamarim
Vestea Buna s-o-mpartim

Ce frumos e atunci cand
Vine Anul Nou curand
Toti copiii umbla-n card
Pe la case colindand:

Dumnezeu sa va ajute
Ca tot anul care vine,
S-ascultati ce El va spune
Sa fiti pilde pentru lume.

Dumnezeu sa va dea parte
In a cerului cetate,
Si intreaga voastra viata
Sa-l slujiti pe-al vostru Tata

Si la anul viitor
Domnul sa va dea mult spor,
Multe roade-n papusoi
Si o viata fara nori.

de Simion Ioanas

Mii si mii

Dintre mii si mii de voci
Ce se-aud pe-acest pamant,
Doar una este vocea
Parintelui Cel Sfant.

Dintre mii si mii de carti
Scrise vreodata, pe orice continent,
Doar Una dintre toate
E Cartea de la Miel.

Dintre mii si mii de oameni
Ce-au trait pe-acest pamant,
Doar Unul singur e acela
Ce este vesnic Sfant.

Dintre mii si mii de zei
Ce-au fost slaviti vreodata,
Doar unul singur este
Adevaratul nostru Tata.

Dintre mii si mii de trambiti
Ce suna in vazduh,
Doar una e cea care
Anunta pe Isus.

Dintre mii si mii de stele
Ce s-au ridicat in vazduh,
Doar una a fost aceea care
A vestit pe-al nost’ Isus.

Dintre mii si mii de miei
Ce s-au jertfit pe-altare,
Numai Unul e Acela
Ce ne-a dat eliberare.

Dintre mii si mii de cruci
Ce s-au ridicat in timp,
Doar pe una dintre ele
A curs un Sange Sfant.

Dintre mii si mii de morminte
Ce s-au sapat de veacuri,
Numai unul este care
Gol ramas-a peste vremuri.

Mii si mii vor fi aceia care
Vor astepta din Cer,
Sa vina Slavitul
Si Bunul nostru Miel.

Te chem straine astazi
Sa vi si tu la El,
Sa fi si tu acolo
S-ajungi si tu in Cer.

de Simion Ioanas

Vino azi

Coborand in jos la vale
Bucuros nevoie mare
Un copil mergea pe cale
Ca s-ajunga l-Adunare

Langa drum mai la o parte
Un copil din alta parte
Ii vorbi cu glasul dulce
Intrebandu-l un’ se duce!

La Biserica m-am dus
Sa-L cunosc pe-al meu Isus,
Si sa fac ce zice El
Sa m-ajute Dumnezeu

Lasa mai copile bun
Si nu merge chiar acum,
Ca vei merge altadata
Ca acuma-i timp de joaca

Coborand in jos la vale
Vine-un tanar frumos tare,
Care merge l-Adunare
Sa acsculte-o cuvantare

Dar in drum pe lang-o casa
Trece-o tanara frumoasa,
„Unde mergi tu dragul meu?”
Il intreaba cu tupeu

La Biserica-m plecat
Fiindca Isus mi-este drag,
Astazi vreau ca sa-L cunosc
Si in viata s-am un rost

Lasa dragul meu flacau
Ca tu nu esti asa rau
Nu-i acuma timpul tau
Ca sa vii la Dumnezeu

Coborand in jos la vale
Se gandea la ale sale
La familia lui de-acasa
Si zambea pe sub mustata

Dar in drum in fata sa
Un barbat se clatina
Si-ncet il intreba:
Unde mergi fratele meu?

Ia ma duc la Adunare
Am auzit ca-i o serbare
Astazi vine lume multa
Pe Isus ca sa-l asculte

Lasa frate nu te teme
Stai cu mine la o bere
Ce sa-ti iei la revedere,
De la-o viata de placere?

Coborand in jos la vale
Un batran cu barba mare
Vrea s-ajunga l-Adunare
Ca sa capete salvare

Dar din nou Satana vine
Si ii spune cu suspine
Unde mergi tu om batran?
Nu tie greu, nu esti flamand?

Ia ma duc in jos la vale
Ca acolo-i o Adunare
Inima mea vreau s-o pun
Pe altarul Celui Bun!

Lasa dragul meu batran
Nu e timpul chiar acum
Cum trait-ai viata toata
Poti asa sa mergi la groapa!

Dragul meu si draga mea
Asta e povestea ta
Nu mai sta si zabovi
Ca Satana te-o robi

Vino azi la Domnul tau
Care este Dumnezeu
El iti da Salvarea Sa
Vino azi si nu mai sta

Vino de vrei sa fii
Sus cu El in vesnicii
Vino azi si nu astepta
Sa castigi mantuirea!

de Simion Ioanas

Trezeste-te

A trecut Isus aseara,
Pe la cortul meu din nou
Eu, nu eram de straja,
Am adormit intr-un antreu.

Am privit la mine-atunci
Ars de arsiti, plin de colb, noroi,
M-am plecat in fata Celui Sfant
Marturisind ceea ce sunt .

Am simtit dragostea Lui
Intrebari mi-au napadit fiinta:
Unde este dragostea dintai?
Unde-i  frica de Fiinta Sa?

Te iubesc Doamne, iarta-mi pacatul…
Reusi-i sa spun, doar atat si am tacut…
Am simtit mangaierea de la Domnul
Si iertarea pentru tot ce-am facut.

In urmatoarele zile, o voce launtrica imi spune:
„Tu uita-te, nimeni nu-i corect…
Nu vezi ce formali sunt cei de pe Cale cu tine
Tu poti sa pacatuiesti, nimeni nu-i perfect.

„Doamne! Nu numai Petru te-a parasit …
Nu numai Iuda te-a tradat …
Si eu sunt slab si  ipocrit
Prins in cursa si-n pacat”

Am strigat din nou la Domnul ,
Nu ca prima data, ci din agonia mortii
Nuiaua Lui e dulce, El Induratorul,
El mi-a aratat dragostea Vietii.

„Iti multumesc si te iubesc Domnul meu
Mi-ai deschis ochii sa vad cine sunt eu,
Iti multumesc si te rog nu mai ma lasa
Sa privesc la greselile altora.
Ci fa-ma sa le vad pe ale mele
Sa ma schimb si pazeste-ma de rele”

„Uita-te la tine si scutura-ti tarana
Unde-ti este dragostea si-armura?
Frica de Domnul si dragostea de frati?
In inima-i rautate, murdarie si taci?”

Trezeste-te poporul Domnului
Caci in fiecare zi prezenta Lui,
Trece si vede la usa cortului tau
Moloz, murdarie, colb, tot ce-i rau

Scoate-le afara si El te iubeste,
Ia aminte si te trezeste!
Pentru tine S-a jertfit Mantuitorul
Si fiva-ti in  veci Salvatorul

de Simion Ioanas

Iarna si Craciunul
Iarna si Craciunul

Iata este din nou iarna,
A venit printesa maiestoasa si alba.
A venit din nou copilaria,
In gand si inima a patruns bucuria.

Neaua ne imbraca sufletul,
Sufletul impodobit de Craciun.
Viata-si urmeaza cursul,
Cu o statie dintr-un nou ajun.

Ne-amintim de painea coapta pe vatra
De sarmale, carnat, de colindul din strada,
Si-am vrea sa oprim timpul vietii,
Se strecoara insa, ca ceata diminetii.

Ne jucam in zapada putin,
Ne-aratam ca o stea de Craciun.
Trecem generatii la rand,
Lasand un mesaj pe pamant.

Bun venit iarna maiestoasa si alba,
Bun venit Hristoase-n inima noastra.
Inc-o iarna suntem pe pamant,
Inc-odata sa-L cinstim pe Cel Sfant.

Simion Ioanas

Esenta Craciunului

Esenta de Craciun
Nu-i porcul cel taiat,
Nici mosul din ajun
Nici pomul decorat.

Esenta de Craciun
Nu-i un nume bun,
Nu sunt mese-ntinse
Nici lumini aprinse.

Esenta de Craciun
E Mantuitorul Bun,
E Mielul Cel din iesle
Cuvant ce binevesteste.

Esenta de Craciun
Copilul Cel mai Bun,
E Isus Cel Preasfant
Nascut pe-acest pamant.

Esenta de Craciun
E Pastorul nostru Bun,
Da-i inima in dar
Mantuit sa fi prin Har

Simion Ioanas

Isus s-a nascut !

Isus s-a nascut cu un cer luminos
Si-o stea de sus lumina frumos
Lumina de sus s-antrupat pentru noi
Ca noi pamantenii sa nu mai fim goi

Isus s-a nascut la Betleem
Ca toti cei din lume sa vedem
Ca El e Mesia ce fosta promis
S-aduca salvare pentru cei ce-s inchisi

Isus s-a nascut intr-un grajd
Si nu intr-un mare palat
El singur s-a facut sarac
Ca tu sa fii un mare bogat

Isus s-a nascut intr-o iesle
Ca sa ne dea o mare veste:
Toti cei ce vor crede in El
Vor fi intr-o zi in Cer!

Isus s-a nascut intre vite
Ca sa te invete iubire
Sa te smeresti in lume
Ca s-o castigi pentru Sine

Isus s-a nascut ca sa fie un miel
Si jerfa sa fie, ca sa fim ca si El,
Si copilul ce plansa in ieslea saraca
Va fi Cel ca va face intr-o zi judecata

Isus s-a nascut pentru tine straine
Si jertfa s-a dat, la fel pentru tine,
Si-acum e in Cer ca mare Imparat
Te poate salva din orice pacat

Vino dar azi si nu zabovi
Astazi e timpul cand tu poti fi,
Nascut din nou pentru Cer
Inima dati-o ca iesle la Miel.

de Simion Ioanas

Familia sfântă

Familia e o comoară,
Din cer de sus ea se coboară.
De-aceea-n aste vremuri tulburi,
Satan ar vrea s-o vadă cioburi.


Familia e o grădină,
În care-i dragostea divină.
De-aceea lumea asta stearpă,
Ar vrea de tot s-o nimicească.

Într-o familie sfântă,
Hristos S-a coborât să plângă.
Să ne învețe pe oricare,
Că familia este o onoare.

Cu toți in vremuri grele,
Suntem chemati să fim exemple.
S-avem cu toți familii sfinte,
Sa fim un standard pentru lume.

Simion Ioanăș

El vine!

De cate ori eu tot astept
Privesc spre zarea inalta,
Astept sa vina Domnul meu
Sa-L strang cu drag in brate.

Ma uit spre rasarit cu drag
Ca stiu ca Domnul vine
Venirea Lui e chiar in prag,
Rasplata e cu Sine.

Din vesnicii a pregatit
Momentu-acesta mare,
El Mire fi-va pentru noi
Ce I-am calcat pe cale.

Dar pentru cei ce s-au dedat
Sa-L calce in picioare,
Judecata le va da
O vesnica pierzare.

Si tu, draga, poti s-astepti
Venirea Lui glorioasa ,
Doar da-ti acum inima Lui
Si-ntreaga ta viata.

de Simion Ioanas

Vino

Prin colbul de pe drumuri
Trecea al vietii pas semet,
Aratandu-ne la oameni
Vom plati un mare pret.

Viata noastra-i trecatoare
Ca si fulgul din nameti,
Aminteste-ti fratioare
De cate ori te-nalti semet.

Fii smerit cu toata lumea
Si nu fii un mare zbir,
Azi poti fii puternic, tare
Maine poti sa nu mai fii.

Astazi poti sa ai de toate
Maine poti sa n-ai nimic,
Aminteste-ti fratioare
Toate-s trecatoare-aici!

Pune-ti viata-n randuiala
Si nadejdea-n Cel de Sus,
Nu mai lenevi prin lume
Scoala!, vino la Isus!

de Simion Ioanas

Asculta

Vad la Golgota de departe
Pe Omul durerii,
Ce paseste obosit sub cruce,
Ducand povara omenirii.

E Unul din cei ce-au murit
Spanzurat intre cer si pamant
Tintuit pe-o cruce de lemn
Dar unic prin al Sau caracter.

Nevinovat! Pilat a strigat,
Nevinovat! Strigat-a si cerul,
Prin cutremur de pamant
Si multe invieri din mormant.

Omul acesta venit-a din Cer
Nu este om simplu, e si Dumnezeu
El a murit pentru al nostru pacat
Ca fiecare om sa fie salvat.

Asculta te rog si vino indat.
Salvare sa ai si intrare-n Palat
Te roaga sa vii si sa fi de acord,
Ca sa nu fii, printre cei ce se pierd.
de Simion Ioanas

Pacatul

„Toata lumea-i pacatoasa
Sunt lipsiti de slava Noastra”,
Zice Domnul pe pamant
Spunand prin al sau Cuvant.

Pacatul e foarte groaznic,
El i-a omorat pe oameni.
Tot el le ia si Lumina,
Sa-i piarda pe totdeauna.

Pacatul e-acela care,
Il minte pe fiecare.
Ca e bun, sa stea cuminte,
Nu-i chemat la mantuire.

Slavit fie-al nostru Miel,
Ca ne-a dezrobit de el.
S-a jertfit pentru pacat,
Eliberare El ne-a dat.

Vino azi la crucea Lui,
Ca sa fii al Domnului.
Vino azi cu viata ta,
Sa primesti mantuirea.
de Simion Ioanas

Lepadare de sine

„Cine vine dupa Mine
Sa se lepede de sine”;
Spune Domnul pe pamant,
Prin al Sau Sfant Cuvant.

Sa ne lepadam de noi,
Este un pic cam greoi.
Si cateodata ne doare,
Sa punem raul deoparte.

Trebuie insa, dragii mei,
Ca sa renuntam la noi.
Barfa, ura si minciuna,
Nu mai fie la noi acuma.

Betia, mandria si gluma,
Le-am lasat pe totdeauna.
Firea noastra pamanteasca,
Nu conduce viata noastra.

De-acum noi suntem ai Lui,
Suntem fratii Domnului;
Chipul Lui vrem sa se vada,
In viata noastra-ntreaga.
de Simion Ioanas

Modernism si credinta

Locuim in mastodonti de otel,
Ce se inalta falnic in soare;
Dar suntem goi si lipsiti tel,
Fara pace si c-o viata de jale.

Ne mandrim cu tehnologii de ultima ora,
Suntem tot mai singuri in lumea virtuala;
Alergam si cautam relatii cu semeni,
S-astupam haul si golul din inimi.

Am ajuns sa negam pe Cel ce exista,
Ne credem stapani intr-o lume sinistra;
Am parasit Adevarul si-orice valoare,
Am coborat pan’ la stadiul de fiare.

Intr-o lume nebuna si plina de ura,
Mai este-o sansa pentru orice faptura;
E sansa credintei in Isus Salvatorul,
Puterea Scripturii si nadejdea in Domnul.

Simion Ioanas

Isus este Dumnezeu

Isus este viata mea
Si in veci v-a fi asa .
Isus este Domnul meu
El este-al meu Dumnezeu.

Nu te lasa-nduplecat
De orice gand stricat.
Nu pleca urechea ta
La soapta lui Satana.

Isus este Dumnezeu
Ce s-a coborat din Cer.
Ca sa-si dea viata Sa
Izbavire a ne da.

Crede si nu te-ndoi
Ca s-ajungi in vesnicii.
Si-n veci sa fii fericit
Ca ai ramas neclintit.
de Simion Ioanas

Mi-e dor
Mi-e dor de tara mea iubita
In care, de mic copil eu am crescut,
Mi-e dor de hinta din ograda
Mi-e dor de banca mea din strada.

Mi-e dor s-aud in toi de noapte,
Cum latra cainii de pe drum ,
Mi-e dor s-aud motanii-n casa ,
Jucandu-se pe langa fus.

Mi-e dor sa ies din nou pe strada,
S-aud cum pruncii-ncep sa rada.
Sa vad pe babe stand pe-o banca,
Vorbind de munca de la camp.

Mi-e dor de-a mea copilarie
Ce-atat de repede s-a dus,
Mi-e dor de zilele care
Atat de repede s-au scurs.

Mi-e dor de fiecare an in care
Venea colindul de Craciun,
Ne bucuram copiii care,
Umblam pe strada colindand.

Si-as vrea sa vina acea vreme ,
Sa pot sa-ntorc al rotii timp .
Insa ea se tot invarte ,
Si eu ma vad imbatranind.

de Simion Ioanas

Revolutia

Era o zi din optzecisinoua
Decembrie, era sfarsitul
Acelei fiare, hidoase,
Numita Comunismul!

Orasul florilor a inceput
Lupta cu acest Mamut,
Pierit-au in acea zi ,
Femei, adulti si multi copii.

Slujitorii acestei fiare ,
Au ucis si au rapus.
Insa vine ziua-n care
Judecati vor fi de Cel de Sus.

Acest sange ce s-a scurs,
Libertate ne-a adus.
Multumim acelor care
S-au jertfit cu mare-onoare.

Dumnezeu a fost cu noi,
In acel timp de nevoi.
Dumnezeu ne-a izbavit,
Fie-I Numele slavit.

de Simion Ioanas

Valoarea vietii

M-am strecurat printre castanii vietii
Aratandu-ma ca un abur pe scena istoriei,
Asa cum melcul lasa urme in vremea diminetii
Am lasat si eu o dara pe filele existentei.

Am crezut la un moment dat ca speriasem timpul
Insa timpul m-a trezit la realitatea neputintei,
Sa nu spun ca prima data cand am vazut mormantul
Am cautat disperat sa navighez pe marea sperantei.

Aceasta este viata, ca o frunza batuta de vant
Te lupti, te bucuri si traiesti mereu lacrimand,
Dintre toate cate le vezi si patimesti pe pamant
Mi-am dat seama cat de slab si trecator eu sunt.

Tot ce-i important si poate sa-ti dea valoare
E dragostea ce numai Hristos poate sa ti-o ofere,
Invata ca tot ce Dumnezeu a creat sub soare
E reflectia prin care inima vrea sa-ti inmoaie.
Simion Ioanas

Credinta drept maritoare

Unii cred ca pe pamant,
Ei au ultimul cuvant.
Sunt doar niste zurbagii,
Nu cred nici in vesnicii.

De-i intrebi ce-i dupa moarte
Rad vartos si isi dau coate:
“Apai numai Domnul stie
Ce-i acolo-n vesnicie…!”

De-i intrebi de Biblia care,
E Dreptar pe-a noastra Cale
Ei raspund cu nonsalanta:
“Noi avem credinta noastra!”

Aflati cu toti dragii mei
Ascultati si nu fiti rai,
Credinta drept maritoare
Dumnezeu o da sub soare.

Sa stie cu toti pe lume
Credinta e o minune,
Se primeste ascultand
Evanghelia prin Cuvant.

Credinta drept maritoare
E una transformatoare,
Nu-i una doar de fatada
Care defileaza-n strada!

Credinta drept maritoare
E a Domnului valoare,
Nu-i monopolul nimanui
Ci e darul Cerului.

Intelege prietenul meu azi
Nu esti mantuit prin nasi,
Doar prin Iisus ai vindecare
Credinta drept maritoare

Simion Ioanas

Către fratele român

Voi ce vă târâți
În glod chinuiți,
Înconjurați mănăstiri
Și vă credeți creștini.

Ați uitat de Iisus,
Chinuit și răpus
De-a noastre păcate,
Trezește-te frate!

Degeaba te chinui,
Pe nimicuri te bizui
Căci a tale păcate,
Nicicând nu-s spălate.

Ce poate să spele
Păcatele rele,
E doar Sângele sfânt
Al Mielului Blând.

E-o ofensă meschină
Când Jertfa divină,
Facută-i fară valoare,
De preoți si tradiții neroade.

Veniți voi români,
Înapoi la Scripturi
Sa fiti mântuiți,
Pentru Cer să trăiți.

Simion Ioanăș

Mi-e dor de Paradis

Mi-e dor de cetatea-n care
Sunt strazi cu margaritoare,
Si Mielul e lumina vie
Ce va lumina o vesnicie.

Mie dor de locul ce mi s-a promis
Sa ma odihnesc in Paradis,
Sa cant mereu cate-o cantare
Pentru Cel ce mi-a dat salvare.

Mie dor sa mostenesc in Cer
Alaturi de Cerescul Miel ,
Imparatia ce mi s-a descris
S-o pot vedea in Paradis.

Mi-e dor sa-i dau o sarutare
Celui ce mi-a daruit salvare,
Sa pot sa-L imbratisez mereu
Pe Cel ce-i vesnic Dumnezeu.

Mie dor sa nu mai am durere
Si tot sa fie numai bucurie,
Sa nu mai stiu ce este ura
Nici foamea, setea sau minciuna.

Privesc cu dor spre ziua-n care
Povara pamantului va dispare,
Iar tot ce Domnul mi-a promis
Se va-nplini in Paradis.

de Simion Ioanas

Hristos a Inviat!

Hristos a murit la Calvar
Sa-ti dea libertate si har,
El a baut o cupa amara
Sa ne salveze de-o viata usoara.

Biciul a sfartecat Trupul Divin
Ca tu sa ai iertare din plin,
O coroana de spini Imparatu-a avut
Ca tu sa traiesti in veci ca un sfant.

Sus pe cruce-a fost rastignit
Lancea romana in piept L-a lovit,
Si Sange Divin a curs in acea zi
Ca rob al satanei, tu sa nu fii.

A lui Inviere a fost biruinta
Ca toti sa putem fi salvati prin credinta,
Sa ne apropiem dar, de Praznicul Sfant,
Avand toti speranta in inimi si-n gand.

Simion Ioanas

 

Anunțuri