Slăvește-L pe Dumnezeu împreună cu toată creaţia Psalmul 148

Slăvește-L pe Dumnezeu împreună cu toată creaţia  Psalmul 148
Versetul de aur: Psalmul 148:5
Efes.5:19 Vorbiţi între voi cu psalmi (psalmoi), cu cântări de laudă (humnois) şi cu cântări duhovniceşti (ode pneumatikos), şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.

Psalmii sunt poeme, cu diverși autori (David, Core, Asaf, Solomon, Heman, Etan, Moise ectc), ei erau folosiți la templu ca și cântări ale poporului lui Dumnezeu. Prin Psalmi întreaga creație este îndemnată să-L laude pe Dumnezeu.
În general Psalmii au fost împărțiți în 5 cărți și în trei grupe mari: psalmi de lamentație, psalmi de mulțumire și psalmi de laudă.
În Psalmi vedem oglindită comuniunea cu Dumnezeu, înțelegerea lui Dumnezeu, recunoașterea păcatului, pocăința, umblarea cu Dumnezeu, desfătarea de-a te închina lui Dumnezeu, sunt experiențe spirituale din umblarea cu Dumnezeu a diferiți poeți care au scris Psalmii.
Titlul cărții in ebraică este tehilim, care înseamnă cântări de laude sau laude.
Ca și subtitluri întâlnim diverse denumiri care ne arată, într-un fel, scopul psalmilor:

– mizmar – cântări ale treptelor (120-134) – cântări ale pelerinilor, cântări de procesiuni la festivale
– maskil – psalmi care dau ințelepciune sau îndemânare ( 32, 42, 44, 45, 52-55 ectc)
-katamu – psalmi de împăcare, unii sunt de părere că mai mult de apărare (16,56-60)
– altele sunt rugăciune (17,86,90), laudă (145), cântări de jale ( Ps 7)
– Psalmii mesianici, profetici (Ps 2, 22, 45, 69 72, 110)

Cartea Psalmilor ne ajută să înțelegem mai bine cum să-L slăvim pe Dumnezeu, nu doar de pe buze, ci din inima și dintr-o relație personală cu Dumnezeu.

SLÁVĂ s., interj. I. 1. s. v. glorificare. 2. s. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (Aduceți ~ eroilor patriei.) 3. s. glorie, grandoare, măreție, mărire, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul plin de ~.) 4. s. binecuvântare, glorificare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slăvire. (~ vremurilor noastre.) 5. interj. v. osana! 6. s. (BIS.) har, mulțumire, mulțumită. (Aducea ~ divinității.) II. s. aer, atmosferă, cer, spațiu, văzduh, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în ~.)

Să ne uitam împreună la câteva moduri de-a slăvi pe Dumnezeu, din Cartea Psalmilor, ca și popor al lui Dumnezeu:

a) Slăvirea lui Dumnezeu era o proclamație a lui Dumnezeu ca și Creator, proclamând înaintea oamenilor Măreția lui în creație, Atotputernicia și Suveranitatea Lui peste tot Universul
– proclamarea lui Dumnezeu ca și Creator suveran al lumii nevăzute: îngerii Lui, oștirile Lui, înălțimea cerurilor:
Psalmii 148:1 Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor, lăudaţi-L în locurile cele înalte! 2. Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui! Lăudaţi-L, toate oştirile Lui!
– proclamarea lui Dumnezeu ca și Creator suveran peste lumea văzută:
Ps 148:3. Lăudaţi-L, soare şi lună, lăudaţi-L, toate stelele luminoase! 4. Lăudaţi-L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, care sunteţi mai presus de ceruri! 5. Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit, şi au fost făcute,
– proclamarea lui Dumnezeu ca și Creator suveran asupra tuturor legilor fizice după care funcționează creația lui
Ps 148:6. le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi şi nu le va călca. 7. Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pământ, balauri de mare şi adâncuri toate; 8. foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă, vânturi năprasnice, care împliniţi poruncile Lui, 9. munţi şi dealuri toate, pomi roditori şi cedri toţi, 10. fiare şi vite toate, târâtoare şi păsări înaripate,
– proclamarea lui Dumnezeu ca și Creator suveran peste toate autoritățile care conduc acest pământ și peste cei credincioși Lui
Ps 148:11. împăraţi ai pământului şi popoare toate, voievozi şi toţi judecătorii pământului, 12. tineri şi tinere, bătrâni şi copii! 13. Să laude Numele Domnului! Căci numai Numele Lui este înălţat: măreţia Lui este mai presus de pământ şi de ceruri. 14. El a înălţat tăria poporului Său: iată o pricină de laudă pentru toţi credincioşii Lui, pentru copiii lui Israel, popor de lângă El. Lăudaţi pe Domnul!
Ioan 19:10. Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul?” 11. „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”
b) Slăvirea lui Dumnezeu era o recunoaștere a relației personale cu Domnul, a mântuirii oferite de El
– o recunoaștere a situațiilor prin care trecem cu Domnul, a intervenției Lui în viata noastră
Psalmii 40:1. (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. 2. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. 3. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul. 4. Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!
Psalmii 46:1. (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. De cântat pe alamot. O cântare.) Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. 2. De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor. 3. Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii. – (Oprire) 4. Este un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaş al locuinţelor Celui Preaînalt. 5. Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.
Psalmii 56:2. Toată ziua mă hărţuiesc potrivnicii mei; sunt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi. 3. Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine. 4. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni? 5. Întruna ei îmi ating drepturile şi n-au decât gânduri rele faţă de mine. 6. Uneltesc, pândesc şi îmi urmăresc paşii, pentru că vor să-mi ia viaţa. 7. Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor: doboară popoarele, Dumnezeule, în mânia Ta! 8. Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta? 9. Vrăjmaşii mei dau înapoi în ziua când Te strig: ştiu că Dumnezeu este de partea mea.
c) Slăvirea Domnului era o proclamație a lui Dumnezeu ca și Domn și Stăpân
– o recunoaștere a autorității Lui peste toată creația și mai ales în viața personală, autoritate recunoscută prin mărturia personală a unei vieți trăite în ascultare de El, o reflecție a lui Hristos în noi, o punere în practică a credinței prin fapte
Psalmii 1:1. Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! 2. Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! 3. El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit. 4. Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul. 5. De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi. 6. Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.
Psalmii 23:1. (O cântare a lui David.) Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. 2. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; 3. îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său. 4. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. 5. Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el. 6. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.
Ps 139:14. Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! 15. Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. 16. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. 17. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor! 18. Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
d) Slăvirea lui Dumnezeu era o proclamație a Evangheliei, a nădejdii în Mântuirea oferita de Dumnezeu, o mărturie înaintea oamenilor.
– Psalmul 2 – are ca temă: „Unsul Domnului”
2 „Unsul Domnului”
6 ,,Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.” … Tu eşti Fiul Meu! … Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire… Daţi cinste Fiului… Ferice de toţi câţi se încred în El!
– Psalmul 16 are ca temă, „Învierea Lui”
v.10 Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.
– Psalmul 22 conţine momente ale crucificării Domnului, înainte de cunoaşterea crucii ca obiect de tortură al romanilor.
v.1 Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit…
v.7-8 Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic: ,,S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!”
v.16 …mi-au străpuns mâinile şi picioarele
v.18 îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
– Psalmul 41 – are ca temă „Trădarea Lui de către un prieten”
v.9 Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea.
Deşi David se referea în prima instanţă la prietenul său, Ahitofel (2Sam.15:12), Isus citează acest pasaj ca imagine a propriei Sale trădări de către Iuda Iscarioteanul (Ioan 13:18-27; Luca 22:47,48).

 – Să slăvim  pe Dumnezeu proclamând suveranitatea Lui peste toată Creația văzută și nevăzută
– Să slăvim pe Dumnezeu recunoscând relația personală cu Domnul, mântuirea Lui, lăudând intervenția Lui în viața de zi cu zi
– Să slăvim pe Dumnezeu proclamându-L Domn și Stăpân, arătând aceasta printr-o viață trăită în ascultare de El
– Să slăvim pe Dumnezeu proclamând Evanghelia, proclamând nădejdea în Mântuirea oferită de Domnul, fiind martori ai Lui

Simion Ioanăș