Credința și încercarea

Autorul acestei epistole pare să fie Iacov, fratele Domnului. Alături de frații săi Iose, Simon și Iuda (Mat 13:55) pare să nu fi acceptat autoritatea lui Isus înainte de învierea Lui (Marcu 3:21). După ce Isus cel Înviat i s-a arătat lui Iacov (1Cor 15:7), el a devenit un slujitor al Bisericii iudeo-creștine din Ierusalim (Fapt 12:17). Pe Iacov îl întâlnim la primul Conciliu de la Ierusalim unde el conduce lucrările și formulează decretul privind condițiile admiterii Neamurilor în biserică. Iacov a fost martirizat prin împroșcare cu pietre în urma instigării marelui preot Ananus în anul 61 d.Hr.
Epistola lui Iacov are ca temă de bază modul de comportare al creștinilor.
In textul citit Iacov ne prezintă câteva îndemnuri care să ne ajute în calea credinței:
1. Bucură-te când treci prin încercări.
De ce? Fiindcă încercarea ne ajută să creștem spiritual, să ne maturizăm spiritual.
Încercarea lucrează răbdare. Răbdarea aduce maturizare, întregire, desăvârșire.
Întotdeauna în încercări trebuie să privim la rezultatul acestor încercări care este maturizare, creștere, desăvârșire.
2. Înțelepciunea de la Dumnezeu te ajută să vezi adevărurile lui Dumnezeu.
Fără înțelepciune de la Dumnezeu omul are alte priorități în viață.
Înțelepciunea poate fi dobândită astfel:
– cerând-o cu credință
– fără să se îndoiască
-cei ce se îndoiesc nu primesc nimic de la Domnul
3. Ferice de tine dacă rabzi ispita
Atitudinea pozitivă a creștinului în fața încercărilor are ca rezultat final viața veșnică sau cununa vieții veșnice.
4. Ispita are ca punct de plecare „pofta lui însuși”
Ispita pleacă din interiorul nostru de cele mai multe ori.
Pofta dă naștere păcatului, iar păcatul aduce moartea.
Cu toate acestea diavolul are și el partea de vină în procesul ispitirii:
1 Pet 5:8 „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.”
5. Dumnezeu este „Tatăl luminilor” sursa binelui și a darurilor desăvârșite.
6. Nașterea din nou prin Cuvânt ne face o „pârgă a făpturilor Lui”- rodul cel mai bun al creației lui sau cununa creației Lui.
Sunt multe exemple în Biblie despre faptul că noi ca și credincioși ai Lui nu suntem scutiți de ispite:
Ioan 16:33 „V`am spus aceste lucruri ca sã aveti pace în Mine. În lume veti avea necazuri; dar îndrãzniti, Eu am biruit lumea.”
2Cor 11:24 De cinci ori am cãpãtat dela Iudei patruzeci de lovituri fãrã una; de trei ori am fost bãtut cu nuiele; odatã am fost împroscat cu pietre; de trei ori s -a sfãrîmat corabia cu mine; o noapte si o zi am fost în adîncul mãrii. Deseori am fost în cãlãtorii, în primejdii pe rîuri, în primejdii din partea tîlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea pãgînilor, în primejdii în cetãti, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fratii mincinosi.
Ioan 15:20 -Aduceti-vã aminte de vorba, pe care v-am spus -o: ,Robul nu este mai mare decît stãpînul sãu.` Dacã m`au prigonit pe Mine, si pe voi vã vor prigoni; dacã au pãzit cuvîntul Meu, si pe al vostru îl vor pãzi.
Aplicatii:
Să ne întebăm cum reacționăm în fața ispitelor? .
Să învățăm azi că prin orice ispită îngăduită în viața noastră, Dumnezeu vrea să ne desăvârșească.
Să ne bucurăm în încercări.
Dacă credința noastră este vie, atunci vom putea face față ispitelor.

Găsim în Biblie câteva motive pentru care Dumnezeu permite încercarea sau necazul în viața credinciosului:

A. Ca să testeze puterea credinței noastre
2 Cron 32:30-31 -Ezechia a izbutit în toate lucrãrile lui. Însã, cînd au trimes cãpeteniile Babilonului soli la el sã întrebe de minunea care avusese loc în tarã, Dumnezeu l -a pãrãsit ca sã -l încerce, pentruca sã cunoascã tot ce era în inima lui.
Hab 3:17-18 -Cãci chiar dacã smochinul nu va înflori, vita nu va da niciun rod, rodul mãslinului va lipsi, si cîmpiile nu vor da hranã, oile vor pieri din staule, si nu vor mai fi boi în grajduri,eu tot mã voi bucura în Domnul, mã voi bucura în Dumnezeul mîntuirii mele!
B. Ca să ne smerească
2Cor2:17- Cãci noi nu stricãm Cuvîntul lui Dumnezeu, cum fac cei mai multi; ci vorbim cu inimã curatã, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
C. Ca să desăvârșească credința noastră
Iac 1:2-4-Fratii mei, sã priviti ca o mare bucurie cînd treceti prin felurite încercãri, ca unii cari stiti cã încercarea credintei voastre lucreazã rãbdare.Dar rãbdarea trebuie sã-si facã desãvîrsit lucrarea, pentruca sã fiti desãvîrsiti,întregi, si sã nu duceti lipsã de nimic.
D. Ca să trăim cu anticipația slavei viitoare
Rom 8:18-25 Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde: pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui? Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.

E. Ca sa descopere ce iubim cu adevarat
Gen 22:1-3;12 Dupã aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam, si i -a zis: ,,Avraame!„ ,,Iatã-mã„, a rãspuns el.Dumnezeu i -a zis: ,,Ia pe fiul tãu, pe singurul tãu fiu, pe care -l iubesti, pe Isaac; du-te în tara Moria, si adu -l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti -l voi spune.„Avraam s`a sculat dis de dimineatã, a pus saua pe mãgar, si a luat cu el douã slugi si pe fiul sãu Isaac. A tãiat lemne pentru arderea de tot, si a pornit spre locul, pe care i -l spusese Dumnezeu. 12-Îngerul a zis: ,,Sã nu pui mîna pe bãiat, si sã nu -i faci nimic; cãci stiu acum cã te temi de Dumnezeu, întrucît n`ai crutat pe fiul tãu, pe singurul tãu fiu, pentru Mine.„
F. Ca să ne învețe să apreciem binecuvântările lui Dumnezeu
Ps 63:3-7 Fiindcã bunãtatea Ta prețuiește mai mult decît viața, de aceea buzele mele cîntã laudele Tale. Te voi binecuvînta dar toatã viata mea, si în Numele Tãu îmi voi ridica mînile. Mi se saturã sufletul ca de niste bucate grase si miezoase, si gura mea Te laudã cu strigãte de bucurie pe buze, cînd mi-aduc aminte de Tine în asternutul meu, si cînd mã gîndesc la Tine în timpul priveghiurilor noptii. Cãci Tu esti ajutorul meu, si sînt plin de veselie la umbra aripilor Tale.
G. Ca să dezvolte în sfinții săi îndelungă răbdare Iac 1:3-4
H. Ca să-i putem ajuta și pe alții în necazurile și încercările lor
Luca 22:31-32 Domnul a zis: ,,Simone, Simone, Satana v`a cerut sã vã cearnã ca grîul. Dar Eu M`am rugat pentru tine, ca sã nu se piardã credinta ta; si dupãce te vei întoarce la Dumnezeu, sã întãresti pe fratii tãi.`
2Cor1:3-6 – Binecuvîntat sã fie Dumnezeu, Tatãl Domnului nostru Isus Hristos, Pãrintele îndurãrilor si Dumnezeul oricãrei mîngîieri,care ne mîngîie în toate necazurile noastre, pentruca, prin mîngîierea cu care noi însine sîntem mîngîiati de Dumnezeu, sã putem mîngîia pe ceice se aflã în vreun necaz!Cãci, dupã cum avem parte din belsug de suferintele lui Hristos, tot asa, prin Hristos avem parte din belsug si de mîngîiere. Asa cã, dacã sîntem în necaz, sîntem pentru mîngîierea si mîntuirea voastrã; dacã sîntem mîngîiati, sîntem pentru mîngîierea voastrã, care se aratã prin faptul cã rãbdati aceleasi suferinte ca si noi.
Simion Ioanăș