Minunile învierii Domnului (Ioan 20: 1-9)

Minunile învierii Domnului (Ioan 20: 1-9)

1. Biruința asupra morții
   1 Corinteni 15:11. Astfel, dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut. 12. Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor? 13. Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. 14. Şi, dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră.
   Apocalipsa 1:17. Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, 18. Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.
   a) Mormântul gol
   Matei 28:5. Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus care a fost răstignit. 6. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul; 7. şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată că El merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.”
   Ioan 20:3. Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt. 4. Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt. 5. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile de pânză jos, dar n-a intrat. 6. Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos. 7. Iar ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur. 8. Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut şi a crezut.
   Matei 27:50. Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. 51. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, 52. mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. 53. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.
   b) Oameni noi – înviați
   Noi înviem spiritual prin nașterea din Dumnezeu, primim Viață din Dumnezeu, suntem mântuiți
   Efeseni 2:4. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, 5. măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). 6. El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, 7. ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
   Coloseni 3:1. Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. 2. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. 3. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. 4. Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.
   1 Tesaloniceni 4:13. Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. 14. Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El.
   1 Petru 1:20. El a fost cunoscut mai inainte de intemeierea lumii si a fost aratat la sfarsitul vremurilor pentru voi 21. care prin El sunteti credinciosi in Dumnezeu care L-a inviat din morti si I-a dat slava, pentru ca credinta si nadejdea voastra sa fie in Dumnezeu.
   Luca 17:21. Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.” 22. Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. 23. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim; 24. căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se înveselească.
   Ioan 20:27. Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” 28. Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29. „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” 30. Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.
   Trupul acesta o să învie
   1 Corinteni 6:14. Şi Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa.
   2 Corinteni 4:14. Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi.
   1 Corinteni 15:47. Omul dintâi este din pământ, pământesc; Omul al doilea este din cer. 48. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. 49. Şi, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc. 50. Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea. 51. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, 52. într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. 53. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
2. Biruința asupra păcatului și consecințelor lui

• Lacrimi
  Ioan 20:11. Dar Maria şedea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt. 12. Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap, şi altul la picioare. 13. „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu, şi nu ştiu unde L-au pus.” 14. După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus. 15. „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.” 16. Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică: „Învăţătorule!”
• Frică
  Ioan 20:19. În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 20. Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul. 21. Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” 22. După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt 23. Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.”
• Necredința
  Ioan 20:26. După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” 27. Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” 28. Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29. „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”
• Trădarea
  Marcu 16:5. Au intrat in mormant, au vazut pe un tinerel sezand la dreapta, imbracat intr-un vesmant alb, si s-au inspaimantat. 6. El le-a zis: „Nu va inspaimantati! Cautati pe Isus din Nazaret care a fost rastignit: a inviat, nu este aici; iata locul unde Il pusesera. 7. Dar duceti-va de spuneti ucenicilor Lui si lui Petru, ca merge inaintea voastra in Galileea: acolo Il veti vedea, cum v-a spus.”
  (La marea Tiberiadei) Ioan 21:4. Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus. 5. „Copii”, le-a zis Isus, „aveţi ceva de mâncare?” Ei I-au răspuns: „Nu”. 6. El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor. 7. Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare.
• Îngrijorarea
  Marcu 16:3. Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” 4. Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.
• Orice păcat
  Romani 6:10. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. 11. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. 12. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.

3. Biruința asupra diavolului și puterilor întunericului
Gen 3:15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul
Evrei 2:14. Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, 15. şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.
Prezența îngerului sau îngerilor lui Dumnezeu
Luca 24:4. Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.
Marcu 16:5. Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat. 6. El le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră.
Ps 34:7. Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie. 8. Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!
Puterea Duhului Sfânt
Ioan 20:19. În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 20. Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul. 21. Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” 22. După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!23. Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.”
Marcu 16:14. În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat. 15. Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. 16. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. 17. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; 18. vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”
Fapte 1:7. El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.8. Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”
Manifestarea Autorității Domnului
Romani 14:7. În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine. 8. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. 9. Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi, şi peste cei vii.

Minunile învierii ne îndeamnă la credință și la o trăire a prezentului în lumina veșniciei, ca niște cetățeni ai Cerului, fiind biruitori în Hristos Domnul Cel Înviat și viu în vecii vecilor, să rămânem tari, neclintiți, sporind în lucrul Domnului și având nădejdea în promisiunile Lui veșnice.
1 Corinteni 15:50. Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea. 51. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, 52. într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. 53. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. 54. Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. 55. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” 56. Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. 57. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos! 58. De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.

Simion Ioanăș

Femeie

Femeie

Femeie, în tine se oglindește Dumnezeu
Frumusețea Lui minunată și curată.
Creatorul a scris prin tine-al Său eseu
Acea gingășie deosebită de mamă.

Femeie, prețuiește-ți viața dăruită
Valoarea și strălucirea ta de diamant.
Meriți să fii cu adevărat iubită
Prețuită în a familiei univers fascinant.

Femeie, prețuiește darul de soție
Acea strălucire minunată a familiei
Bărbatul tău este plin de strălucire
Reflectată din puritatea credinței.

Femeie, așa-ți stă bine și frumos
Să fii puternică într-o lume potrivnică.
Prețuiți femeia credincioasă lui Hristos,
Ea este femeia ce merită lăudată.

Femeie, să-ți împlinești chemarea
Fără tine viața rămâne seacă și pustie
Dumnezeu să-ți binecuvânteze valoarea
La mulți ani, cu veșnică speranță și bucurie!

Simion Ioanăș

Viața eroilor credinței ne motivează la o credință vie

Viața eroilor credinței ne motivează la o credință vie
Evrei 12:1. Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. 2. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3. Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.

Prin credință ne putem vedea starea de păcat și rezolvarea la problema păcatului, biruim în încercări, acceptăm prigoana încrezându-ne în Domnul,  câștigăm lupte asupra răului și cucerim ce Domnul are în plan pentru noi, trăim o viață împlinită cu Domnul, având un final fericit, moștenim neprihănirea, avem parte de Patria cerească.

Credința de la nivel teoretic trebuie să devină una practică, o credință vie, personală, o credință trăită de fiecare din noi, altfel rămâne doar teorie, de aceea privim astăzi ca o concluzie a celor șapte lecții avute din capitolul 11, ce înseamnă și la ce ne motivează o credință vie, practică:

1. Prin credința noastră trebuie să dăm la o parte orice piedică și să stăruim în alergare
Evrei 12:1. Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
a) Piedicile pe calea credinței pot să fie multiple, însă ele pot să fie date la o parte prin încrederea în Dumnezeu
În jurul anului 430 î Hr, Ezra se întoarce la Ierusalim din robia babiloniană, reconstruiește Templul și pornește reforme deosebite, încrederea lui este în Dumnezeu
Ezra 8:31. Am plecat de la râul Ahava, ca să ne ducem la Ierusalim, în a douăsprezecea zi a lunii întâi. Mâna Dumnezeului nostru a fost peste noi şi ne-a păzit de loviturile vrăjmaşului şi de orice piedică pe drum. 32. Am ajuns la Ierusalim şi ne-am odihnit acolo trei zile.
b) Păcatul este o piedică care ne înfășoară și vrea să ne înlănțuie, el trebuie dat la o parte, evitat
Ezra 10:2. Atunci Şecania, fiul lui Iehiel, dintre fiii lui Elam, a luat cuvântul şi a zis lui Ezra: „Am păcătuit împotriva Dumnezeului nostru ducându-ne la femei străine care fac parte din popoarele ţării. Dar Israel n-a rămas fără nădejde în această privinţă. 3. Să facem acum un legământ cu Dumnezeul nostru pentru izgonirea tuturor acestor femei şi a copiilor lor, după părerea domnului meu şi a celor ce se tem de poruncile Dumnezeului nostru. Şi facă-se după Lege.
Evrei 12:4. Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.
c) Să stăruim (rămânem statornici) în alergarea pe Calea Mântuirii
2 Timotei 4:3. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. 4. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. 5. Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba. 6. Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură, şi clipa plecării mele este aproape. 7. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. 8. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.
2. Prin credința noastră trebuie să avem ca reper pe Domnul Isus Hristos, Capul Bisericii
Evrei 12:2. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3. Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.
a) El este reperul nostru în prigoană
Matei 10:18. Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor. 19. Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela; 20. fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi. 21. Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. 22. Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.
b) El este reperul nostru în sfințire
2 Cor 3:17. Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. 18. Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
3. Prin credința noastră trebuie să înțelegem că suntem sub autoritatea Părintelui Ceresc
Evrei 12:5. Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. 6. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” 7. Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?
a) Părintele ceresc ne disciplinează pentru binele nostru
Evrei 12:9. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim? 10. Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. 11. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.
b) Părintele ceresc veghează la desăvârșirea noastră indiferent de circumstanțele prin care trecem ca să ne facă desăvârșiți
Evrei 13:20. Dumnezeul păcii, care, prin sângele legământului celui veşnic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, 21. să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.
4. Prin credință trebuie să trăim în integritatea și ascultarea cerută de Dumnezeu, știind că El ne-a dăruit o împărăție care nu se poate clătina
Evrei 12:12. Întăriţi-vă, dar, mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; 13. croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. 14. Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. 15. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.
a) Lipsa de integritate duce la compromis, la păcat și la pedeapsă veșnică
Evrei 12:16. Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut. 17. Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit; pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.
Evrei 12:25. Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,
b) Frica de Domnul, Cel care este un ”foc mistuitor”, duce la evlavie, închinare plăcută, sfințire, la cununa cerească
Evrei 12:28. Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică, 29. fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.

Credința noastră trebuie să fie una vie, practică, personală, dând la o parte orice piedică și stăruind în alergare, având ca reper pe Domnul Isus, Capul Bisericii, înțelegând că suntem sub autoritatea Părintelui ceresc, trăind în integritatea și ascultarea cerută de Dumnezeu, știind că El ne-a dăruit o împărăție care nu se poate clătina, printr-o astfel de credință avem parte de cununa cerească a neprihănirii și de locașul ceresc pregătit pentru toți cei care iubesc venirea Domnului.

Simion Ioanăș

Durere și lacrimi

Durere și lacrimi

O, durere, ești acolo unde ți-e locul
Ești acolo în sufletul meu cu chin
Acolo Dumnezeu își cioplește Chipul
Chipul lui frumos, imaculat și divin.

O, Doamne, înainte de durerea mea
A fost durerea Ta, sfântă și divină.
Mulțumesc că mă vrei în Casa Ta
În Locul acela cu veșnică Lumină.

O, durere, ești dalta aceea de iubire
Aceea ce știe să-mi dea valoare.
Ești încercarea care mă ridică mai Sus
Să umblu cu Domnul pe culmile Înalte.

Știu că totul lucrează spre bine,
Binele celor ce te iubesc pe Tine.
Și Te iubesc Doamne din inimă
Mă-ncred în bunătatea-Ți sfântă.

Printre lacrimi și durere văd nori
Dincolo de nori, Chipul Tău minunat.
Văd și Palmele Tale străpunse
Tu ești Izvorul meu de mângâiere.

Simion Ioanăș

Prem Pradhan, cel care a dus Evanghelia într-un regat hindus – Nepal

Prem Pradhan, cel care a dus Evanghelia într-un regat hindus

El a adus Evanghelia lui Hristos într-un regat hindus.
Prem Pradhan 1924-1998
de John Lindner

În mai 1951, Bob Finley a urcat pe vârful unui munte din nordul Indiei și a văzut în fața lui marea panoramă a munților Himalaya. Dincolo de aceste vârfuri acoperite de zăpadă se întindea regatul hindus al Nepalului, unde niciun misionar nu fusese vreodată permis.
El a îngenuncheat și s-a rugat: „Doamne, dă ca în timpul vieții mele să văd un popor adunat pentru Numele Tău dincolo de acești munți”.
Posibil chiar la acea oră, un discipol al lui Bakht Singh predica pe stradă în districtul Darjeeling din nordul Indiei. Textul său a fost: „Omul este rânduit să moară o dată, iar după aceea judecata”. (Evrei 9:27)
Un soldat de origine nepaleză din armata indiană a auzit mesajul, atât de ciudat pentru urechile sale hinduse. De frică de judecată, el s-a întors să-l întrebe pe predicator cum ar putea să o evite, iar predicatorul l-a condus la Hristos. Soldatul acela era Prem Pradhan.
Următorul lucru pe care predicatorul i-a spus lui Prem a fost că ar trebui să citească Noul Testament de șase ori înainte de a citi Vechiul Testament. Nu și-a dat seama ce binecuvântare se va dovedi a fi acest lucru câțiva ani mai târziu.
Născut din părinți hinduși în 1924, Prem fusese educat la școala (hindusă) Rama Krishna Mission din Calcutta. Servise în Forțele Aeriene Britanice în al Doilea Război Mondial și fusese doborât în ​​Orientul Mijlociu. Rănit la picior de focul tras de la sol, în timp ce se parașuta, Prem a scăpat de amputare și a mers mereu șchiopătând. După război a devenit comandantul unui regiment de tancuri din armata indiană.
După convertirea sa, Prem și-a folosit concediul militar pentru a însoți alți frați creștini în călătoriile de predicare și de mărturie în Nepalul său natal. El a crezut că poate continua să facă asta până se va retrage, dar Dumnezeu avea un alt plan. La mai puțin de trei ani după ce s-a convertit, Dumnezeu l-a chemat să renunțe la postul său și să-I slujească cu normă întreagă.
La început, Prem a rezistat chemării lui Dumnezeu. „Nu eu, Doamne”, a obiectat Prem ca Moise de altădată, „am un picior șchiop”.
„Nu este ciudat din partea lui Dumnezeu”, mi-a spus odată, „că a chemat un schilod să propovăduiască Evanghelia în Munții Himalaya?”
Dar Dumnezeu nu a fost mulțumit cu „slujba de vacanță”. Îl dorea pe Prem cu normă întreagă. După ce s-a împotrivit chemării lui Dumnezeu timp de trei luni, Prem a demisionat din poziția sa în armată și a plecat ca apostol în țara natală.
„Pentru asta”, mi-a spus Prem, „Mi-a dat trei ani fără nici un convertit – un an pentru fiecare lună în care i-am rezistat”.
A venit o pauză când s-a rugat pentru o femeie care a fost paralizată de șase ani. Ea și-a părăsit patul și a început să-L laude pe Dumnezeu. Mulți, inclusiv budistul lama (conducătorul) local, s-au întors la Hristos ca rezultat al acelei mărturii.
Prem și-a botezat convertiții în mod deschis, disprețuind conceptul de credincioși „secreți”. „Isus a suferit pentru noi în mod deschis”, a spus el. „Ar trebui să fim dispuși să suferim pentru El”.
Credincioșii au fost arestați curând în 1962 și au fost condamnați la un an de închisoare pentru că și-au schimbat religia. Prem a primit o sentință de șase ani pentru că i-a botezat, adică i-a determinat să-și schimbe religia. Budistul lama a fost ucis.
Prizonier pentru Hristos
În acea vreme închisorile nepaleze erau temnițe ale morții: fără aerisire vara; fără căldură iarna; fără instalații sanitare; târându-se cu insecte. Prizonierilor li se dădea o cană de orez pe zi și se așteptau să-l gătească ei înșiși la focurile lor mici. Fără ajutorul rudelor, mulți au murit.
Oportunist pentru Hristos, Prem a decis să organizeze institutul biblic „în interiorul închisorii”. Fără nimic de făcut, majoritatea prizonierilor ascultau cu plăcere. Până la sfârșitul primului an, mulți dintre prizonieri L-au acceptat pe Domnul.
Apoi credincioșii au fost eliberați, iar gardienii au decis să-i pună capăt lui Prem, liderul acestui nou „cult”. L-au băgat într-o cameră în care obișnuiau să arunce cadavrele până când rudele le-au recuperat și i-au legat mâinile și picioarele.
Camera era atât de mică, încât Prem nu putea nici să se ridice, nici să se întindă pe toată lungimea. Păduchii i-au mâncat lenjeria. Temnicerii au prezis că nu va rezista o săptămână. Dar alți prizonieri i-au strecurat mâncare pe sub ușă pentru a-l ține în viață.
Aproximativ 250 de copii au frecventat școala lui Prem din Kathmandu înainte de a fi închisă brutal în 1972, iar Prem a fost aruncat în închisoare.
Prem mi-a spus că, atunci când a închis ochii, a putut vedea paginile din Noul Testament nepalez pe care le citise de atâtea ori. După trei luni, un nou gardian a venit la serviciu. Într-o zi l-a auzit pe Prem rugându-se.
„Cu cine vorbesti?” întrebă gardianul.
— Isus, răspunse Prem.
„Sunt de pază aici. Cum a intrat El acolo?”
— Ei bine, El este aici.
Paznicul a deschis ușa de faianță și și a luminat cu lanterna. „Nu Îl văd pe Isus”, a spus el.
„Nu-L vei găsi așa”, a spus Prem.” Lasă-mă să-ți spun cum poți să-L găsești.”
Paznicul s-a ghemuit pe podea, iar Prem l-a condus la Domnul. La scurt timp după aceea, gardianul și-a folosit influența pentru a-l scoate pe Prem din camera mortului.
Temnicerilor le era teamă acum de acest bărbat care supraviețuise camerei lor de tortură și l-au trimis într-o altă închisoare. Acolo Prem i-a condus pe alții la Domnul. A fost transferat din nou și s-a întâmplat din nou același lucru. Și din nou.
Când Prem a fost eliberat din închisoare, el a câștigat pentru Domnul și a făcut ucenici bărbați din 12 triburi. Când au ieșit, s-au dus ca martori vii înapoi la oamenii lor. Lucrarea misionară din Nepal se înmulțea.
Între 1960 și 1975, Prem a petrecut 10 din 15 ani într-un total de 14 închisori diferite. Dar era hotărât că bisericile din Nepal nu vor fi niciodată o mișcare subterană.
Călătorii misionare periculoase
Nu existau drumuri în primele zile, așa că Prem urma adesea râurile în văi pentru a predica Evanghelia în satele de pe munte. Mi-a spus că a traversat un râu de 16 ori pentru a ajunge la Chorka. Inundațiile fulgerătoare din munți ar putea transforma aceste pârâuri cu aspect inocent în torenți de moarte.
„O soră s-a înecat aici anul trecut”, mi-a spus el în timp ce treceam desculți printr-un râu limpede, adânc la un picior, în drum spre Lami Gara.
Alte aventuri ale lui, sfidau chiar mai mult moartea. Făcând drumeții prin păduri, obișnuia să se urce în copaci pentru a dormi la 18 picioare deasupra solului – deasupra înălțimii de săritură a tigrilor. Odată, ploile musonice făcuseră râurile de netrecut și el a rămas blocat trei nopți în pădure, fără mâncare. Prea slab pentru a se catara într-un copac, a dormit pe pământ.
„Dumnezeu ne va proteja în numele Domnului Isus”, i-a spus el unui hindus care era blocat cu el.
Dimineața au văzut amprente uriașe de labe de tigru în pământ, înconjurând complet locul în care dormiseră. Hindusul a devenit credincios.
Persecuții îngrozitoare
Probabil cea mai mare muncă pe care Prem a făcut-o a fost să înființeze școli pentru formarea tinerilor. Prima școală pe care a început-o a fost în Lazimpat, o secțiune din Kathmandu. Cu fonduri trimise de Christian Aid, Prem a construit o clădire cu trei etaje, a adunat un personal didactic și a început să predea până la 250 de copii. De la ultimul etaj, se putea privi în curtea din spate a palatului regelui.
Dar unii dintre „misionarii” străini, care semnaseră un acord cu guvernul că nu vor evangheliza sau planta biserici, au devenit geloși pe îndrăzneala și succesul lui Prem și i-au supărat faptul că îi ținea pe credincioșii nepalezi departe de ei. Unul dintre ei le-a spus în secret poliției că Prem este un terorist.
Fără avertisment, în 1972, poliția a percheziționat școala, a ucis un profesor și i-a bătut pe ceilalți. Prem a fost închis; profesorii au fugit; copiii erau risipiti.
Pedeapsa lui Prem a fost de 20.000 de zile – 54 de ani. Bob Finley a aflat despre asta și l-a vizitat în închisoare în 1973. Mai târziu, Prem a aflat că ar putea fi eliberat dacă ar plăti o răscumpărare de 20.000 de rupii – o rupie pe zi, apoi echivalentul a 2000 de dolari. El a fixat o scrisoare în interiorul rochiei unui copil mic care o vizita pe mama ei închisă cu Prem. Fata era destul de mică încât să se strecoare între gratii.
Mesajul a fost transmis lui Bob Finley. El a împărtășit-o cu un grup de credincioși din Harrisburg, Pennsylvania, și au strâns suma. Banii au fost introduși ilegal în Nepal de două adolescente și duși la închisoare. Răscumpărarea a fost plătită, iar Prem a fost eliberat în cele din urmă.
Predarea generațiilor
În 1980, Prem a început o altă școală – de data aceasta la ferma lui din districtul Sarlai, la o călătorie de o zi cu autobuzul din Kathmandu. Prem mi-a rezervat onoarea de a pune prima cărămidă, iar Christian Aid a sprijinit întreprinderea. Până în 1984, 1000 de elevi erau înscriși la New Life School. Cei mai mulți kilometri de mers pe jos de zonele înconjurătoare.
Aproximativ 300 sunt copii aduși la ferma lui Prem din munți unde nu există școli. Ei stau în cămine pentru băieți și fete construite cu fonduri oferite de Christian Aid, astfel încât să poată merge la școala lui Prem.
Credincioșii și-au construit case în care să se întâlnească, deoarece era ilegal să construiască biserici. Misionarul locuia la etaj, iar credincioșii s-au adunat la parter.
1924 S-a născut din părinți hinduși, 6 iunie
1942 A absolvit Școala de misiune Rama Krishna (hindusă).
Al Doilea Război Mondial Doborât în ​​Orientul Mijlociu; picior rănit de focul la sol.
1948 Comandant al regimentului de tancuri, Armata Indiei
1951 Convertit de un predicator stradal din India
1954 A plecat ca apostol în propria sa țară, Nepal
1960 Condamnat la șase ani de închisoare
1971 A început școala în Kathmandu
1972 Condamnat la 20.000 de zile de închisoare
1980 A început școala la ferma sa
1994 A început o a treia școală peste graniță în India
1998 Acasă cu Domnul, 15 noiembrie
Prem a petrecut un total de 10 ani în 14 închisori nepaleze. El este prezentat în timpul primei sale închisori, în 1962.
Când Prem a venit în America în 1970, dr. Finley l-a dus la multe biserici pentru a-și spune povestea și au trimis sprijin pentru lucrarea lui Prem timp de mulți ani.
În 1986, regele Nepalului i-a acordat lui Prem medalia de onoare pentru serviciul social pentru munca sa umanitară și educațională – poate ca un act de ispășire pentru persecuția din 1972.
Acest lucru, probabil, a fost simbolic pentru o schimbare treptată a atitudinii Nepalului față de creștini. Deși este încă ilegal din punct de vedere tehnic să-și schimbe religia sau să faci prozelitism, creștinii din majoritatea zonelor au acum libertatea constituțională de a-și închina Domnul. Ca răspuns la o mișcare pro-democrație din 1990, toți prizonierii politici și religioși au fost eliberați. Dar persecuția locală încă predomină în satele hinduse.
Unul dintre cei antrenați de Prem este Sundar Thapa. L-am cunoscut pe el, pe atunci student de liceu, când am vizitat Kathmandu în 1980. A continuat să obțină diplome de teologie avansată în Coreea și America și acum conduce Evangelical Christian Fellowship. El și cei 175 de colegi ai săi au plantat peste 120 de biserici – 36 de însuși Sundar. Soția lui, Sareeta, un cercetător de top în domeniul asistenței medicale, a continuat să câștige M.Th. în America și ajută la conducerea Nepal Bible College, prima școală biblică indigenă din Nepal.
Sundar este unul dintr-o mulțime care își datorează educația lui Prem. În toată această națiune de munte sunt mii de bărbați și femei care au venit la Hristos prin mărturia Lui sau prin mărturia celor ucenici sau influențați de El. Zeci de triburi au fost atinse de Evanghelie fie de el, fie de cei aduși la Domnul prin mărturia Lui. Sute de biserici și mulți dintre cei 500.000 de credincioși din Nepal de astăzi își pot urmări cel puțin o parte din rădăcinile lor spirituale din mărturia acestui soldat șchiop, dedicat pentru Hristos.
Acum există multe adunări de credincioși împrăștiate pe munții Nepalului, care își au rădăcinile spirituale până la acest vechi soldat al crucii. Am fost cu Prem în unele dintre aceste locuri în 1980 și am făcut fotografia de deschidere a lui Prem urcând un munte pentru a se întâlni cu sfinții din Lami Gara. Unii merseseră trei ore de mers să se întâlnească cu noi în clădirea proaspăt construită cu pereți de noroi, cu acoperiș din frunze. Încă îl văd pe Prem dând învățături Bibliei cu o lampă cu ulei.
Astăzi, trupul lui Prem zace într-un mormânt la intrarea în New Life School, un martor tăcut al Învierii din acest regat hindus, dar spiritul său este alături de Mântuitorul pe care l-a iubit și l-a slujit.
În semn de recunoaștere a muncii sale educaționale și sociale, Regele Nepalului i-a acordat lui Prem Medalia de Onoare pentru Serviciul Social în 1986.

Material tradus de la adresa: https://gospelgo.com/a/dz/prem.htm

A mai căzut un an din viață

A mai căzut un an din viață

Din pomul vieții noastre
A mai căzut un an din viață
A ajuns doar o amintire
Din trecutul care zboară.

Am vrea să ținem veșnic anii
Ca un mănunchi de zile stranii
Însă vedem cum veștejesc
Prin amintiri ce ne trudesc.

Prin anii ce se scurg în timp
Vedem cum toți îmbătrânim
Se duce timpul nostru scump
Și nu putem să-l mai oprim.

O, Doamne, în Noul An ce vine,
Ne-ajută să ne-apropiem de Tine.
Să răscumpărăm vremea ce-o trăim
Pregătiți pentru veșnicul Tărâm.

Din anii vieții plini cu suspine
Învață-ne să numărăm a noastre zile
Să nu le risipim prin viață
Ci s-avem o inimă-nțeleaptă.

Simion Ioanăș

Întruparea și Nașterea Domnului naște controverse între ceea ce se vede și ceea ce nu se vede

Întruparea și Nașterea Domnului naște controverse între ceea ce se vede și ceea ce nu se vede
Luca 2:1. În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. 2. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. 3. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. 4. Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David – 5. să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. 6. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. 7. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. 8. În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. 9. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. 10. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: 11. astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. 12. Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” 13. Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: 14. „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”

1. Întruparea copilului Isus naște controverse în liderii politici și religioși ai vremii
a) Setea de putere îl face pe Irod să vadă un pericol în copilul Isus și să nu vadă în El ceea ce era cu adevărat Împăratul împăraților
Matei 2:1. După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim 2. şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.” 3. Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el.
Matei 2:7. Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua. 8. Apoi i-a trimis la Betleem şi le-a zis: „Duceţi-vă de cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc: şi, când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui.”
Matei 2:16. Atunci Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi. 17. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: 18. „Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.”
– Magii îi duc copilului născut aur, recunoscând în El pe Împăratul, autoritatea Lui și supunerea care trebuie să i-o dea, asta în timp ce puterea politică a vremii simțea un pericol în copilul Isus și acționează brutal și împotriva Domnului, însă Dumnezeu poartă de grijă, înștiințează pe părinți să meargă în Egipt.
– Astăzi puterea politică acționează la fel, doresc să excludă din societate Numele Domnului Isus, de fațadă pozează că și ei vor să se închine dar în realitate vor doar să-și ducă la îndeplinire planurile egoiste, noi ca urmași ai Domnului trebuie să ne încredem că Dumnezeu ne va da biruință.
b) Puterea religioasă a vremii deși erau înaintea împlinirii Cuvântului privitor la Nașterea Copilului Promis, în realitate erau cu o viață ascunsă și nu acceptau autoritatea Împăratului și a Marelui Preot nou născut
Matei 2:4. A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul. 5. „În Betleemul din Iudeea”, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin prorocul: 6. „Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.”
– Magii îl recunosc pe Copilul Isus ca Mare Preot și , îi aduc tămâie și anticipă moartea și jertfa de mântuire a Domnului Isus prin smirna adusă, în timp ce oamenii doar religioși rămân de la început până la sfârșitul vieții Domnului niște dușmani ai Adevărului.
– Așa se întâmplă și astăzi, liderii mondiali ai multor religii, inclusiv denominații creștine, oameni care nu au văzut valoarea Domnului, la fel și astăzi, resping pe Domnul, resping autoritatea Lui, mijlocirea Lui, preoția Lui, asta deoarece au o viață dublă și neschimbată de Dumnezeu, noi ca urmași ai Domnului trebuie să propovăduim Adevărul.
2. Întruparea copilului Isus naște controverse în viața lui Iosif, logodnicul fecioarei Maria
Matei 1:18. Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. 19. Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns. 20. Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. 21. Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”
a) Iosif n-a putut să vadă Minunea nașterii Copilului Isus prin Duhul Sfânt și e gata să acționeze firește
– Nașterea Copilului Isus era de fapt Întruparea Cuvântului din veșnicii și necesita intervenția lui Dumnezeu, a Duhului Sfânt, totul pentru ca Planul de Mântuire să fie împlinit prin Unicul Fiu al lui Dumnezeu pentru ca noi oamenii să fim mântuiți și înfiați.
– Tot așa este și cu nașterea din Dumnezeu a creștinului, acolo e nevoie de prezența Duhului Sfânt și a Cuvântului Său, astfel ca omul nu prin carne (firește) să accepte mântuirea, ci prin credința care este un dar de Sus.
Ioan 3:3. Drept raspuns, Isus i-a zis: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.” 4. Nicodim I-a zis: „Cum se poate naste un om batran? Poate el sa intre a doua oara in pantecele maicii sale si sa se nasca?” 5. Isus i-a raspuns: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. 6. Ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh este duh.
b) Iosif atunci când Dumnezeu intervine în viața Lui pentru a-și duce la îndeplinire Planul Lui, crede și acționează cu ascultare față de Dumnezeu
– Îngerul care i se arată în vis lui Iosif îi descoperă taina nașterii Domnului Isus, lucrarea tainică a Duhului Sfânt și a Domnului Isus venit pe pământ să mântuiască pe omul păcătos
– Trebuie să înțelegi dragul meu suflet, că prin Evenimentul Întrupării Domnul vrea să-ți spună astăzi, să nu mai acționezi firește și să-i respingi Planul care-l are pentru viața ta, să-L lași pe Domnul să te mântuiască, să lași prin ascultare de Duhul Sfânt și de Cuvântul Său să-ți schimbe viața, să te nască din El și să trăiești după Planul Lui.
3. Întruparea Domnului Isus naște controverse în viața păstorilor care stăteau afară în câmp
Luca 2:8. În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. 9. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. 10. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: 11. astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
a) Pe păstori îi apucă frica în prezența îngerului lui Dumnezeu, însă Domnul le vede smerenia și inima pregătită de-a primi vestea bună a venirii Mântuitorului
Frica de Domnul este școala înțelepciunii, și smerenia merge înaintea slavei. – (Prov.15:33)
Începutul înțelepciunii este frica de Domnul; și știința sfinților este priceperea. (Prov.9:10)
Îngerul Domnului se coboară la niște oameni smeriți, la simpli păstori, oameni cu frică în prezența lui Dumnezeu și oameni care primesc mesajul Lui, aceasta comparat cu Irod care era într-un palat, însă plin de mândrie și fără frică de Dumnezeu prin acțiunile Lui.
b) Păstorii ascultă și în grabă se duc să vadă pe Mântuitorul coborât ca un model de smerenie într-un grajd, venit să ne Salveze din murdăria păcatului
Luca 2:15. După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” 16. S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi Pruncul culcat în iesle.
Nașterea Domului Isus într-o iesle, este un mesaj care prinde extraordinar la simplitatea și smerenia păstorilor de ei, însă sugerează din punct de vedere spiritual faptul că Domnul S-a coborât pentru murdăria inimilor noastre cuprinse de păcat, pentru a ne salva, pentru a ne fi Păstor, pentru a avea autoritate peste viața noastră ca și Domn și a Mijloci pentru noi Înaintea Tatălui din Cer.

Vreau să vă chem prin Sărbătorirea Evenimentului Întrupării, de anul acesta, privind la controversele din viața acestor personaje descrise în Scriptură:
– Să fim în societatea de astăzi creștinii reali care ne încredem în Planul Lui și să mărturisim pe Hristos Mântuitorul într-o lume politică și religioasă potrivnică Domnului
– Să nu acționăm firește la provocările vieții, ci întotdeauna să cerem călăuzirea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt și să acționăm prin ascultare de Cuvântul Lui
– Să ne lăsăm cercetați de Dumnezeu, dacă suntem în biserică de mult timp, însă n-am fost născuți din nou, n-avem o viață schimbată, să lăsăm ca lucrraea tainică a Duhului și Cuvântului să ne transforme viața, să ne mântuiască, prin credință și pocăință
– Să rămânem la o viață caracterizată de smerenie și frica de Domnul, împlinind în grabă voia Lui și Cuvântul Lui, să ne ducem Mântuirea până la capăt, pentru ca să avem parte de Slava și Prezența Domnului pentru veșnicii
Simion Ioanăș

Merry Christmas și dușmanilor Evenimentului Întrupării Domnului, indiferent de ”culoarea” lor

Fiicele mele au fost la un concert aici în Portland de Christmas. Când a venit acasă Andreea, una din fiicele mele, era foarte intrigată și mi-a zis că în tot concertul ăsta nu s-a zis nimic de Nașterea Domnului sau Numele Isus. I-am zis: ”știi de ce Andreea, deoarece în Portland conduc globaliștii anticriști, partidul democrat care este împotriva lui Isus și a oricărei valori creștine. Andreea mi-a spus, știu tati, știu că ăsta-i Adevărul.”

Rămân surprins că am frați de-ai mei în credință, care se alătură anticriștilor de astăzi și luptă vehement împotriva Sărbătorii Evenimentului Nașterii și Întrupării.
Ar trebui ca ei să găsească oportunități să le spună oamenilor despre adevărurile Nașterii și Întrupării Domnului, profeții împlinite, etc, nu să țină isonul unor fanatici sau anticriști.

Da, sunt și eu împotriva minciunii cu moș crăciun și moș nicolae, împotriva mersului cu capra și altor obiceiuri păgâne din cultura specifică tradițiilor românești, dar de aici și până la a nu te bucura de acest Eveniment e o cale lungă. Noi nu sărbătorim o dată anume, o zi anume, ci un Eveniment Biblic major, Întruparea Cuvântului și învățăm din adevărurile acestui Eveniment.
Doar un anticrist era acolo în acest Eveniment biblic, anume Irod, plin de mânie și era supărat că Domnul S-a născut, a trecut la uciderea copiilor, să nu cădem niciunul din noi în același fanatism anticrist.

Le doresc tuturor fraților mei creștini, născuți din Dumnezeu, să citească în aceste zile despre Nașterea și Întruparea Domnului din Biblie, să împărtășească și altora aceste adevăruri și să se bucure că Dumnezeu le-a făcut parte de Harul de-a face parte din Biserica Lui, un Har nemeritat și un Har pe care Dumnezeu ar vrea să-L împărtășească și altora.

Sărbătoarea Nașterii și Întrupării Domnului să aducă tuturor în inimă și familie, Bucurii cerești, la fel ca în inimile păstorilor, magilor, a altor personaje și a familiei sfinte din narațiunea biblică.
Să cerem discernământ de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt, să nu devenim fanatici, ci să vedem oportunitatea de-a spune și altora despre Hristos Domnul, Cel care a venit să ne Mântuiască prin credința în Evanghelie și pocăință, să fim martori ai Domnului Hristos, Mielul coborât pe pământ să fie Jertfa de ispășire și Mântuitorul Nostru.
Merry Christmas!
Simion Ioanăș

Ce să faci când pastorul te-a pus sub disciplină în mod greșit?

Ce să faci când pastorul te-a pus sub disciplină în mod greșit?

Întrebarea aceasta este un sondaj făcut de un pastor din Republica Moldova, probabil pentru a vedea anumite păreri referitoare la reacția credincioșilor din mediul evanghelic.
Am avut îndrăzneala să spun la postarea unde am văzut-o, că un slujitor al Bisericii singur nu-i prea indicat să pună sub disciplină, pentru că asta duce la abuz și poate duce la uciderea fraților în credință, a ”oilor” și ceea ce sugeram era că: ” Disciplina nu se dă pe mâna unui pastor doar, ci trebuie analizată de biserică, altfel ajunge să ”omoare” oameni.” Răspunsul, probabil a păstorului care a inițiat sondajul, a fost prompt pe o postare de pe Facebook, anume: ”Nu va ajunge să omoare oameni.”.

Eu vin din Biserica ortodoxă, m-am pocăit și am plecat de-acolo pentru faptul că Dumnezeu a avut milă de mine și mi-a deschis mintea să văd că-s păcătos și că singura scăpare a mea este credința în Salvarea dată de Mântuitorul și Păstorul Cel Bun, Hristos Isus. M-am pocăit cu 28 de ani în urmă și pasul care l-am făcut este datorită lui Dumnezeu, Duhului Sfânt și a Cuvântului viu al lui Dumnezeu, care au lucrat într-un mod miraculos la inima mea și la viața mea.
Întrebarea aceasta m-a făcut să-mi dau seama unde s-a ajuns legat de relația dintre membrii Bisericilor Evanghelice și slujitorii care slujesc în lucrarea de păstorire. De fapt întrebarea aceasta, retorică dealtfel, aduce în lumină o prăpastie creată între membrii de rând ai bisericii și clasa care a devenit deja ”ierarhică”.
În Biserica ortodoxă, preotul reprezenta totul, de fapt omul de rând era un specatator care săruta mâna părintelui și ceea ce zicea părintele era sfânt, cu privire la păcat, ideea era că-i și el este om și când dă jos haina de preot este ca toți ceilalți. De aceea s-a ajuns fără naștere din nou, fără adevăr scriptural și fără părtășia cerută de Dumnezeu, o formalitate fără Viață și fără prezența Marelui Păstor, fiindcă într-un astfel de mediu, cu siguranță că Domnul e afară la ușă.

Venind într-un mediu evanghelic, m-am așteptat ca lucrurile să se deruleze într-o direcție biblică și în mare parte așa este, însă în relația dintre cei chemați la păstorire și ceilalți membrii, lucrurile au luat-o uimitor de repede pe calea bisericilor istorice.
De aceea revin la întrebarea pusă retoric de acest păstor: ” Ce să faci când pastorul te-a pus sub disciplină în mod greșit?” și probabil că răspunsurile mele vor șoca pe unii, însă cred că au o bază biblică:

1. Slujitorul care păstorește nu are dreptul singur să disciplineze, pentru a nu se ajunge la abuz sau ”uciderea” membrilor Bisericii
   Păstorul oricărui om din Biserică trebuie să fie Hristos Domnul, de aceea decizia de disciplină nu o are doar un om din biserică. Păstorul poate mustra, îndemna, sfătui, certa, însă disciplinarea trebuie s-o facă o biserică, pentru ca să nu se ajungă la abuz și să nu ajungă niște ”apostoli mincinoși” sau ”lupi” în piei de oaie să ucidă pe cei câștigați de Hristos Isus prin Sângele Lui.
   Păstorul cu pricina sau cel care mi-a răspuns spunea cu o siguranță de ”ierarh”: ”Nu va ajunge să omoare pe nimeni”.
   Biblia însă spune că este posibil și au fost și alții care au ucis, alți păstori sufletești, tocmai fiindcă au ajuns să-și asume ei și să-și aroge autoritatea Marelui Păstor, Cel care este Unul singur: Domnul!
   ” Ezechiel 34:1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2. „Fiul omului, proroceşte împotriva păstorilor sufleteşti ai lui Israel! Proroceşte şi spune-le lor, păstorilor: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Vai de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie păstorii să pască turma? 3. Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna, tăiaţi ce e gras, dar nu paşteţi oile. 4. Nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n-aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime! 5. Astfel ele s-au risipit pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului şi s-au risipit. 6. Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată faţa ţării şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le caută!”

Apostolul Pavel, pentru curvarul din Corint, nu spune că l-am dat afară, ci spune că îi revine bisericii hotărârea aceasta: ”1 Corinteni 5:11. Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. 12. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? 13. Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela.”

2. Slujitorul care păstorește și greșește față de un membru al bisericii trebuie să se pocăiască, este și el o ”oaie” ca toți ceilalți în Turma Marelui Păstor
   Ce faci când un slujitor care păstorește greșește sau păcătuiește față de tine?
   Prima dată Îi spui Domnului să-l cerceteze și să aibă milă de el. A doua oară stai de vorbă cu el și îi explici situația, dacă nici atunci nu te-ascultă mai chemi doi frați și dacă nici atunci spui Bisericii, fiindcă până una alta și el este oaie în Turma Domnului, iar marele Păstor Hristos Domnul îi cere și păstorului să se pocăiască.
   De aceea într-o dispută trebuie o discuție personală și dacă slujitorul are frică de Domnul cu siguranță se va pocăi, dacă nu se pocăiește poți lua pe urmă cu doi martori și pe urmă Biserica decide, dacă nu se pocăiește.
   Trebuie urmărită recuperarea omului, chiar căzut în păcat și nu pedepsirea lui imediată. Trebuie avută în vedere cerința Scripturii: ”1 Timotei 5:19. Împotriva unui prezbiter să nu primeşti învinuire decât din gura a doi sau trei martori.”
3. Slujitorul care păstorește trebuie să aibă atitudinea Domnului Isus față de omul păcătos, să caute oaia pierdută, să ierte, să iubească, având ca Model pe Domnul Isus, Marele Păstor
   Ioan 10:10. Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. 11. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi. 12. Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. 13. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi. 14. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine,

Da, la majoritatea membrilor din biserici le este frică să confrunte pe unii păstori, asta deoarece și-au adunat oamenii lor în comitete, e vorba de-un salar bunicel și de relații prin care trebuie să rămâi ”ierarh” cu orice preț.
De aceea ”lupii” și astăzi fac ravagii, biserici dezmembrate, oameni dați afară și lăsați la fiare, slujire dictatorială de tipul ”le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime”, am mai abordat cu ani în urmă curentul ”9 Marks” și abuzurile neocalviniste din unele biserici, însă probabil că fenomenul se potrivește perfect vremurilor din urmă și bisericii din Laodiceea, de aceea bine este ca atunci când un pastor abuzează să-L lași pe Domnul să judece și să rămâi smerit, iar în ultimă instanță dacă acolo-i o alianță prin care pastorul și-a făcut o alianță solidă în comitet, n-ai nici o șansă, trebuie să-ți retragi membralitatea și să cauți altă Biserică.
Bisericile de tipul ”9 Marks”, de care am mai vorbit și voi da adresele la sfârșitul acestui articol, au inventat un legământ pe care trebuie să-l semnezi la intrarea în biserică și prin care, prin semnătură, te angajezi că nu intri în nici un conflict cu ”clasa ierarhică” a bisericii respective, iar dac-o faci au ei grijă de tine peste tot pe unde umblii toată viața.
Nu este un mesaj antislujitori, asta deoarece și eu slujesc în biserică, este un mesaj care aș vrea să ne cheme la pocăință, la dragostea Domnului și la apropiere de Cuvântul Său, doar așa vom putea să ajungem în prezența Domnului, trăind în sfințenie, integritate și transparența aceea cerută de Dumnezeu.
Simion Ioanăș

Alte articole care tratează aceeași temă:
Biserici, disciplină și abuz! Membralitatea de tip nou în Bisericile neoprotestante!
Motivația “legământului” scris și semnat , în unele biserici baptiste americane ce au aderat la rețeaua “9 Marks”, este greșită!
Definiția “legământului” scris și semnat, inventat de rețeaua de biserici baptiste ce au aderat la rețeaua “9 Marks”, este greșită!
De ce Hristos Domnul este Unicul și Adevăratul Păstor peste Israel și Biserică?

Draga mea Românie: La mulți ani!

Draga mea Românie: La mulți ani!

O, tu, draga mea Românie
La mulți ani, cu bucurie.
Cinste eroilor tăi curajoși
Ce s-au jertfit și fost-au viteji.

Cinste acelor bravi voievozi
Precum Mihai, Ștefan și marele Vlad
Și mai sunt desigur oștenii lor bravi,
Te-au apărat, sub al victoriei stindard.

Vândută de hainii tăi boieri
Robită de preoți răi și lacomi,
În sfârșit lanțurile au fost rupte
Plătind sudoare, umilință și sânge.

Te-ai încununat cu sfânta unire
Scăpată din imperii rele și haine
Ai ajuns în libertatea mult visată,
La Blaj și Alba Iulia, încununată.

Comunismul cel satanic și roșu
Te-a înrobit și-aruncat într-un hău,
Din nou eroii tăi cu sânge-au plătit
Cu viața lor, al libertății tribut.

Te plâng, o, scumpă cenușăreasă
De ciocoii cei noi, iar ești vândută.
Răpită, furată și sclavă la golani
Până când ești oare, trădată pe bani?

Din nou s-au strâns boierii mișei
Un Țepeș îți trebuie din nou pentru ei,
Din nou preoții au uitat de popor
De Cuza ai nevoie să-ți dea ajutor.

Românie strânge, ai tăi sfinți eroi
Mărturie să fie azi pentru noi.
Și roagă-te sincer la Sfânt Dumnezeu
Să-ți rupă robia păcatului greu.

Doamne, Te rog, în ziua cea sfântă
Ridică blestemul neamului meu,
Vânzarea de semeni și sufletul de iudă
Întoarce românul la Sfânt Dumnezeu.


O, Doamne, robia păcatului greu
Ridică azi rogu-Te, o, Domnul meu.
Ridică blestemul și patima rea
Întoarce-ne Doamne, să iubim voia Ta.

 Simion Ioanăș