Pacatul

Despre pacat

Pacatul este lipsa de conformitate fata de legea morala a lui Dumnezeu, fata de Cuvantul lui Dumnezeu, prin fapta, morala sau atitudine.
In ebraica exista patru radacini principale ale cuvantului. Cel mai frecvent utilizat este ht’ si impreuna cu derivatele lui el reda idea de-a nu lovi o tinta sau a devia de la directia propusa.
Principalul termen folosit pentru pacat in Noul Testament este hamartia, care este echivalent cu ht’ din ebraica. In greaca clasica este folosit cu sensul de-a nu lovi o tinta sau de-a lua un drum gresit.
Alti termini folositi cu sensurile lor sunt:
paraptoma = eroare de masura, gafa, nelegiuire
parabasis = calcare de lege, a trece dincolo de norma acceptata
Asebeia = lipsa de evlavie so o impietate active
Anomia = faradelege, dispret fata de lege
Kakia si poneria = depravare morala si spiritual
adikia = nedreptate, strambatate, nelegiuire ectc, folosite pentru un rau facut aproapelui

1. Clasificarea pacatului

a. Dupa modul in care sunt comise: exista pacate cu voie (cu stiinta ) si fara voie. Si unele si altele sunt condamnate de Dumnezeu,insa cele cu voia mai mult.
b. Exista pacate de comitere si de omitere.
De comitere este atunci cand facem ceea ce nu este permis :
uciderea, minciuna, ura, mandria, clevetirea, ectc.
De omitere este atunci cand nu facem ceea ce trebuie facut: lipsa de rugaciune; refuzul de a-l ajuta pe cel aflat in nevoie; refuzul de a lucra pentru Domnul.
c. Pacate savarsite cu fapta -cu vorbirea (vorbele murdare, minciuna, barfa, blesteme ectc) si cu gandul sau atitudinea(ura, resentimentul, fatarnicia, mandria, lacomia, ingrijorarea, indoiala, necredinta ectc)

2. Consecintele pacatului
A. Stricaciunea (degradarea)

Omul poseda o natura corupta care se degradeaza mereu.
Aceasta stricaciune inseamna absenta asemanarii morale cu Dumnezeu, inseamna prezenta unor tendinte puternice catre pacat.
Desi teoretic exista posibilitatea ca omul sa nu pacatuiasca, practic omul este incapabil prin propria sa putere sa reziste ispitelor si sa faca binele. Omul nu poate scapa de pacat fiindca el mosteneste natura pacatoasa.

B.Vinovatia

Este sentimentul de autocondamnare a omului, bazata pe dezaprobarea lui Dumnezeu fata de pacat. Este constienta faptului ca el merita sa fie pedepsit, datorita faptului ca a incalcat legea morala a lui Dumnezeu.
Atunci cand omul isi simte vinovatia datorita pacatului, exista tendinta de-asi ascunde responsabilitatea fata de acel pacat.
Exista grade diferite de vinovatie. Unele pacate produc o vinovatie mai mare decat altele, necesitand o condamnare mai mare.
Vinovatia este direct proportionala cu gradul de iluminare si cu cunostiinta pe care cineva o are.

C. Robia sau sclavia

Pacatul robeste (Ioan cap8:34-36)
Numai Domnul Isus poate elibera de robia pacatului. In Romani 6, Pavel aduce la cunostinta ca un om este fie rob al pacatului fie rob al neprihanirii.

D. Suferinta

Pacatul aduce suferinta atat pentru pacatos cat si pentru altii in jurul sau. Cea mai mare parte a suferintei umane din aceasta lume se datoreaza pacatului. (Gen 3:17-19)

E. Orbirea morala si spirituala .

Omul despartit de Dumnezeu este orb din punct de vedere moral si spiritual (Ioan 8:12)
Omul in rebeliunea sa fata de Dumnezeu, s-a scufundat tot mai mult in intuneric (2Cor 4:34)

F. Moartea

Trei aspecte ale mortii:
a. Moartea fizica -Despartirea trupului de partea spirituala
b. Moartea spirituala -Despartirea omului de Dumnezeu (Efes 2:1)
c. Moartea vesnica sau moartea 2-a inseamna despartirea definitiva de Dumnezeu.

Ca sa nu avem parte de moartea vesnica noi trebuie sa experimenta o alta moarte, moartea fata de pacat .Rom 6:10-12 :
„ROM 6:10 Fiindca prin moartea de care a murit, El a murit pentru pacat, odata pentru totdeauna; iar prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu.
ROM 6:11 Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru.
„ROM 6:12 Deci, pacatul sa nu mai domneasca in trupul vostru muritor, si sa nu mai ascultati de poftele lui.”

SIMION IOANAS

Anunțuri