Jihadul, războiul sfânt al islamului

Jihadul, războiul sfânt al islamului

Din punct de vedere islamic lumea este compusă din două tabere „Dar ul Islam”, adică „casa islamului” și „Dar ul Harb”, adică „casa războiului”.  Așa zisa „casă a islamului” este acea parte a lumii care este supusa islamului; „casa războiului” este acea parte a lumii care a mai rămas încă de supus islamului prin război. Acest război, pentru extinderea islamului, se numește „război sfânt” (in limba araba -jihad).
Musulmanul ideal, este în concepția islamului un om puternic, un războinic eficient, un adevarat stăpân peste oameni. A suferi, a renunța , a pierde, a ceda, nu sunt concepte pe care le-am putea găsi în vocabularul sau în viața unui musulman. Deoarece islamul este ordinea perfectă rânduită de Allah care trebuie extinsă în lumea întreagă, fiecare musulman are obligația de a lupta pentru aceasta, pentru a împlini cât mai repede acest scop, indiferent de mijloace:

a) Musulmanii să lupte cu ei, să devină musulmani
Șura 48:16 „Spune arabilor beduini care rãmân de obicei în urmã: “Voi sunteți chemați împotriva unui neam de oameni cu mare putere și vã veți lupta cu ei sau se vor supune ei. Și dacã veți asculta, vă va da Allah răsplată bună…”
Coranul numește asta, luptă după voia lui Allah. Chemările la o asemenea lupta sunt multe și foarte clare.
b) Musulmanii trebuie să-i ucidă pe necredincioși și să ducă lupta până ei cred in Allah
Șura 2:191 „Omorâți-i unde-i prindeți și alungați-i de acolo de unde v-au alungat! Iar schisma e mai rea decât omorul. Dar nu luptați împotriva lor aproape de Moscheea Al-Haram, doar dacã ei se luptã cu voi în ea. Iar daca se luptă impotriva voastră, omorati-i, căci aceasta este răsplata celor fără de credință.”
Șura 2:193 „Luptați-vã cu ei pânã ce nu va mai fi necredințã și credința va fi numai în Allah! Dar dacã ei contenesc, atunci nu mai existã vrãjmãșie, decât împotriva celor nelegiuiți.”
c) Musulmanul nu poate avea prietenie cu cei care nu cred ca ei și prin șiretenie ei sunt îndemnați să ucidă pe cei care nu cred ca ei
Șura 4:89 „Ei ar vrea ca voi sã nu credeți, așa cum nici ei nu cred, astfel încât sã fiți deopotrivã. Nu vã luați dintre ei pãrtași, pânã ce ei nu vor purcede pe calea lui Allah! Dacă ei întorc spatele, prindeți-i și omorați-i oriunde-i veți afla! Și nu vă faceți din ei nici părtaș, nici ajutor,”
d) Pe cei care nu cred ca și ei, musulmanii sunt chemați să-i ciopârțească, să-i ucidă, toată responsabilitatea pentru ucidere o are Allah
Șura 8:12 ” …Loviți-i peste gât și tăiați-le degetele…”
Șura 8:17 „…Nu voi i-ați ucis ci Allah i-a ucis…”
e) Lupta împotriva evreilor și creștinilor trebuie dusă plină de ură și cu dorința ca Allah să-i ucidă
Șura 9:29-30 „…Luptați-va împotriva acelora care nu cred în Allah … cărora li s-a dat Scriptura , … Iudeii zic Uzayr este fiul lui Dumnezeu, iar creștinii zic Mesia este Fiul lui Dumnezeu … Allah să-i ucidă pe toți!…”
f) Musulmanii au un exemplu în însuși prorocul, care are chemarea prin Coran și este un exemplu în luptă
Șura 9:74 ” O tu, prorocule, luptă împotriva necredincioșilor și ipocriților și comportă-te aspru cu ei ”
g) Allah a cumpărat sufletul musulmanului în schimbul Raiului, astfel musulmanul are obligația să moară pentru El și să ucidă cu cruzime pentru acest Allah
Șura 9:111 „Allah a cumpãrat de la dreptcredincioși sufletele și bunurile lor, în schimbul Raiului, și astfel ei luptã pe calea lui Allah, omorând și fiind omorâți. Aceasta este o fãgãduințã cu adevărat, pe care a luat-o asupra Lui… ”
„O, voi care credeți, luptați-vă împotriva necredincioșilor până la epuizare și faceți-i să simtă asprimea din voi. Și să știți că Allah este cu cei ce se tem de el” (Șura 9:124).
Șura 47:4-7 „Când vă întâlniți cu necredincioșii, decapitați-i până când veți face un adevărat măcel printre ei; apoi legați-i pe toți ….Iar cei ce sunt uciși în calea lui Allah…el îi va duce în paradis”

Biblia spune:
MAT 5:39 „Dar Eu vă spun: să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.”
LUCA 6:27-28 „Dar Eu vă spun vouă care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.”.
ROM 12:14 „Binecuvântați pe cei ce vă prigonesc: binecuvântați și nu blestemați.”
ROM 12:18-21 „Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.”
În seara în care Isus a fost prins, cu doar câteva ore înainte de execuția Lui, Domnul spune: „Isus i-a zis: ,,Prietene, ce ai venit să faci, fă!” Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mânile pe Isus, și L-au prins. Și unul din cei ce erau cu Isus, a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, și i-a tăiat urechea. Atunci Isus i-a zis: ,,Pune-ți sabia la locul ei; căci toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.” (MAT 26:50-52)

Pe baza acestor diferențe teologice dintre islam și creștinism, devine clar faptul că singurul „dumnezeu” puternic al Coranului nu este nicidecum Dumnezeul Trinitar al Bibliei, Tatăl Domnului Isus Cristos. 
Lumea occidentală, asa-zis creștină, ar trebui să țină cont de aceasta și să ia o atitudine corespunzătoare. În loc să aprobăm și să susținem încheierea unor compromisuri care favorizează islamul, ar trebui să folosim orice ocazie pentru a împărtăși acestor oameni dragostea lui Dumnezeu, care a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt și să le mărturisim Evanghelia. Există mulți musulmani înrobiți de religia lor, care suferă de frică și teroare pentru că nu au siguranța mântuirii. De aceea suntem chemați să trăim și sa mărturisim Evanghelia lui Isus.

Reclame