Intrarea lui Hristos în Ierusalim sau sărbătorirea oamenilor cu nume de flori?

Intrarea lui Hristos în Ierusalim sau sărbătorirea oamenilor cu nume de flori?

Este extraordinar cum poate să fie omul sau satana de inventiv, când e vorba de a învăța adevăruri divine dintr-un eveniment Scriptural. Presa din România și majoritatea românilor, vuiește că mâine e mare sărbătoare de „Florii”, anume sărbătorirea celor cu nume de flori.
Vă dați seama ce ar spune Mântuitorul cu privire la sărbătoarea aceasta falsă, dacă ar fi printre noi pe acest pământ? Adică omul a rămas din tot acest eveniment biblic cu nimica, cu o beție și-un chef zdravăn în cinstea unuia care are nume de floare!
Nu este oribil acest lucru, nu este orbire acest lucru, nu este blasfemie la adresa lui Dumnezeu acest lucru?
În Biblie eu am găsit niște adevăruri extraordinare privitoare la evenimentul acesta, anume:
1. Prin Intrarea în Ierusalim, Hristos se descoperă ca și Profetul
Cu ce ne ajută pe noi să știm că Isus este Profetul (Prorocul)? Ne ajută să-I luăm cuvintele în serios, să avem nădejde în promisiunile Lui, deoarece se vor împlini în totalitate. Deasemenea, faptul ca El este Profet necesită ascultare, deoarece cuvintele Lui sunt Cuvântul venit de la Dumnezeu și trebuie ca ceea ce spune El să fie pus în practica vieții.
2. Prin Intrarea în Ierusalim, Isus se descoperă ca și Împăratul promis
Ce implică pentru noi acest adevăr, că Isus este Împăratul? Implică ascultare, respect, închinare, supunere. Domnul Hristos este Împărat; deocamdată pe acest pământ Împărăția Lui este una spirituală. De aceea El vrea să domneasca peste inimile noastre. El a venit sa domnească și trebuie să stăpânească și-n inima ta. Recunoaște-i această domnie, dar nu numai de pe buze ca poporul ce L-a aclamat la intrarea în Ierusalim, ci prin supunerea și predarea ființei tale.
3. Prin Intrarea în Ierusalim, Isus se descoperă ca o Pilda de Caracter (un Model)
Ce înseamnă pentru noi că Isus este Modelul de urmat? Înseamnă să învățam de la El, să luăm ca pildă și să urmărim ca acel caracter al Său să se oglindească în viața noastră de fiecare zi.
4. Prin Intrarea în Ierusalim, Isus se descoperă ca și Mântuitorul (Salvatorul, Mesia)
Ce implică faptul că Isus este Mântuitorul? Faptul că Isus este Unicul care ne poate da mântuirea, implică să venim la El cu îndrăzneală, să ne recunoaștem ca și păcătoși și să-I cerem să ne salveze din starea de păcat, să ne dea o viață nouă, o viață care s-o trăim pentru Împărăția lui Dumnezeu, ascultând de voia lui Dumnezeu.
5. Prin Intrarea lui Isus în Ierusalim, Isus se descoperă ca Fiul lui Dumnezeu (Dumnezeu)
Cu ce ne ajută pe noi să știm că Isus este Dumnezeu? Ne ajută să-I luăm cuvintele în serios, să avem frică de El, deoarece El are toată puterea în Cer și pe pământ, să-I luam Cuvântul în serios, știind că El are putere să ne judece și să ne răsplătească cu dreptate.

Conștientizarea acestor adevăruri de la Intrarea Domnului în Ierusalim, de fapt îi pot salva pe oameni, îi pot conștientiza de starea de păcat și posibilitatea mântuirii prin Hristos Domnul.
Însă ce te faci că satana nu doarme, a înființat la acest eveniment să pună omul în centru, să pună egoismul nostru, pe cei care au nume de flori, ca să bem bine, să chefuim bine, că doar o viață avem.
Trăim vremuri în care venirea Domnului este atât de aproape, toate semnele ne arată acest lucru, de aceea să fim gata să ne întâlnim cu Domnul, care vine să-și ia Mireasa, adică pe cei Mântuiți, pe cei care fac parte din poporul curățit prin Sângele Lui (Mântuitor), pentru cei ce i-au acceptat Cuvântul Său (Profet), pentru cei care i-au dat închinarea (Împărat), pentru cei care se aseamănă cu El în caracter (Model de viață), pentru cei care L-au făcut pe El, Dumnezeul lor personal.

Simion Ioanăș

Reclame

Ai fost la Golgota sus pe culme?

Ai fost la Golgota sus pe culme?
 
Ai fost la Golgota sus pe culme
Să vezi pe Domnul, Cel țintuit pe-o cruce?
Ai fost să vezi cum cuie nemiloase
I-au străpuns mâinile și-a Lui sfinte picioare?
 
Ai fost să vezi cum preoții acolo îl huleau
Pe Cel venit din Cer, pe Cel ce-I Dumnezeu?
Ai fost atunci când coroana cea de spini
Era înfiptă-n frunte-I de oamenii haini?
 
Ai fost atunci când ei I-au dat să bea oțet,
Fără cea mai mică urmă și umbră de regret?
Ai fost când lancea cea romană
A pătruns adânc pieptu-I, adânc și fără milă?
 
Sigur c-ai fost acolo, acolo-am fost și eu
Prin desaga de păcate, făcut-am chinul greu.
Am fost cu toți acolo, cu rânjetul macabru
Luând cu toții parte la circul cel sinistru.
 
Hristos a triumfat prin greaua-I cruce
A nimicit scursura, grămada de păcate.
A triumfat chiar moartea, prin Învierea Lui
Pe diavolul cel mândru și toată hoarda lui.
 
Și toate pentru tine și chiar pentru noi toți
S-avem cu toții parte, de-a Cerului splendori.
De-aceea vino astăzi la sfântă sărbătoare,
Să primești de la Domnul, pe veci eliberare.
 
Simion Ioanăș

Apostoli cu haine rupte

Apostoli cu haine rupte

Apostolii Barnaba și Pavel, când au auzit lucrul acesta, și-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului și au strigat: „Oamenilor, de ce faceți lucrul acesta? Și noi suntem oameni de aceeasi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceți de la aceste lucruri deșarte la Dumnezeul cel Viu, care a făcut cerul, pământul și marea și tot ce este în ele.” (Fapte 14:14-15)

Gândurile mele nu se referă la oricine, ci la apostolii Domnului, la cei care au fost în contact direct, martorii lui Hristos. Cred că ei erau cei mai îndreptățiți omenește să „se dea mari”, să accepte închinare de la ceilalți, să accepte bani,  să se considere superiori și să construiască față de ceilalți o poziție ierarhică de diferențiere și de superioritate. Însă se pare că apostolii Domnului, nu semănau deloc cu liderii (nu slujitorii) religioși de astăzi, care pretind că sunt superiori, și-au construit ierarhii, primesc mulți bani și unii acceptă și închinare.
De ce aveau hainele rupte Barnaba și Pavel?
1. Haine rupte ca nimeni să nu dea niciodată slavă lucrătorului, ci lui Dumnezeu
Le aveau rupte ca să arate gravitatea ca oamenii să le aducă lor slavă  pentru slujirea lor, fie chiar o vindecare în care un om bolnav din naștere, care nu putea umbla, a fost vindecat.
Gândiți-vă că acești apostoli aveau daruri primite de la Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, cu care slujeau și știau bine că ce aveau nu era meritul lor, ci darul nemeritat dat de Duhul Sfânt. De aceea atitudinea lor imediată este, aduceți slavă lui Dumnezeu.
Ce să spunem astăzi despre preoți creștini care după slujbe acceptă chiar închinare, vor să le sărute oamenii mâinile și să le dea locul fruntaș oriunde?
Ce să spunem astăzi despre pastori, predicatori, care au ajuns vedete, care sunt prezentați și adulați mai abitir decât apostolii sau chiar Hristos Domnul, când umbla pe pământ. Lor astăzi trebuie să-ți faci programare să vorbești cu ei și de multe ori cu greu ai acces să stai de vorbă cu ei, fiind urcați pe un piedestal la care nu are acces oricine, o clasă a laicilor niciodată nu ajunge ușor să discute cu ei.
Slujitorii Domnului, apostolii însă erau complet diferiți, simplii, și-au înțeles slujba de slujitori, au înțeles că doar administrează niște daruri pentru o perioadă, au înțeles că așa cum ei au daruri, așa dă Dumnezeu fiecăruia, pentru zidirea Bisericii și nu pentru mândria personală sau beneficii materiale.

2. Haine rupte ca oamenii să știe că și ei sunt oameni de aceeași fire cu ceilalți
Le aveau rupte ca toți să afle că ei sunt oameni ca și ceilalți, cu ispite, slăbiciuni, însă slujitori ai lui Dumnezeu. Adică apostolii n-aveau o părere mai înaltă despre ei, decât se cuvenea. Știau că trăiesc în trup, că au o fire și că biruința și meritul trăirii lor este doar prin Hristos, prin Duhul Sfânt care era în ei, prin credință și pocăință.
Câți astăzi mai au o atitudine la fel? Câți astăzi nu se pretind, ei cei care sfințesc, trăiesc într-un misticism cras, în care ei cred că fac un hocus pocus prin lucrarea lor și cumva Dumnezeu ar fi la dispoziția lor, să-L poată manipula.
Avem de-a face cu preoți azi care se cred mijlocitori între oameni și Dumnezeu, cred că prin ce fac ei, sunt superiori altora și dețin puterea prin care ei au ajuns aici niște mici dumnezei.
Pastori sau predicatori care cred azi că Duhul Sfânt este la dispoziția lor, că ei manipulează și ies puteri din ei, că la cuvântul lor oamenii cumva trebuie să tremure și la cuvântul lor se fac minuni.
Apostolii n-au crezut așa, ei s-au lăsat conduși și călăuziți de Duhul, nicidecum nu au crezut că ar fi cumva Duhul la dispoziția lor și L-ar putea manipula. Ei au văzut că sunt doar oameni și valoarea lor se datorează lui Hristos, lucrarea este doar un rezultat al Duhului Sfânt din ei.

3. Haine rupte ca oamenii să nu le-aducă lor închinare, ci lui Dumnezeu
Le aveau rupte ca oamenii să nu facă idoli din ei, ca oamenii să nu le aducă închinare, ci oamenii să aducă închinare doar lui Dumnezeu.
Gândiți-vă însă, că astăzi oamenii pe unii dintre apostoli, după moartea lor, le aduc închinare. Dacă n-au acceptat atunci închinarea, oamenii au făcut-o după. Asta vrea satana dintotdeauna, ca omul să nu se închine lui Dumnezeu așa cum o cere Dumnezeu, ci omului sau diavolului.
Oare n-avem azi parte de schelete, de tablouri, de persoane, la care oamenii fug și se închină, tocmai ca să-L dezonoreze pe Dumnezeu? Oare n-au loc astăzi pelerinaje la anumite persoane, care când apar toți năvălesc crezând cumva că acele persoane cumva ar putea face ceva pentru lumea de dincolo, să-ți asigure un loc bun acolo, dacă le dai închinarea.
Lideri religioși astăzi, parcă din ce în ce mai mult pretind o diferențiere de toți ceilalți și și-au format imaginea sau alura, că dacă mergi la ei, cumva ei ți-ar asigura ceva pe dincolo.
Apostolii însă au spus clar că toate acestea sunt lucruri deșarte, nu-și au rostul și omul trebuie să se întoarcă de la aceste rătăciri la Dumnezeu, care poate mântui, auzi și răspunde oamenilor. Întotdeauna apostolii au pus reflectorul în orice pe Dumnezeu, prezentându-L ca Cel care poate mântui, vindeca, ajuta pe oameni.

4. Haine rupte ca oamenii să nu le aducă lor jertfe
Le aveau rupte ca să împiedice pe ceilalți să le aducă lor jertfă, recompense. Mai este un caz în Biblie, când unul Simon aduce bani lui Petru ca o mită. Petru este foarte dur cu el și-i răspunde în așa fel încât să vedem gravitatea situației.
Câți slujitori astăzi mai au aceeași atitudine, oare câți n-au în vedere ca preoți sau pastori doar banii? Oare câți nu pretind pe față bani, ca cumva să lase impresia că prin banii respectivi pot să le aranjeze ceva prin Cer sau slujba lor poate să fie cumva îmbunătățită.
Niciodată apostolii n-au acceptat jertfe sau bani, au știut pericolul căderii oamenilor în idolatrie și s-au ferit ca să facă vreo slujbă vreodată având ca scop banii sau ca mobil câștigarea existenței.

Întrebarea care astăzi vreau s-o pun, este când ți-ai „rupt hainele” ultima dată? Ești un slujitor al Bisericii cu „haine rupte” sau ești unul care crezi că trăiești pe-un piedestal, crezi că ești superior altora, crezi că tu-L manipulezi pe Dumnezeu și la comanda ta se produce un hocus-pocus al minunilor, ai făcut din poziția ta în Biserică un mijloc de trai, un mijloc de a câștiga bani, vrei închinare, vrei ca oamenii să te idolatrizeze?
Dacă răspunsul este da la tot ceea ce am întrebat mai sus, ar fi cazul să-ți „rupi hainele”, să vezi că ești doar om și să-i dai slavă doar lui Dumnezeu, să te pocăiești de starea ta și să calci pe urmele lui Hristos.

Simion Ioanăș

Ai fost la Golgota să-L răstignești pe Domnul?

Ai fost la Golgota să-L răstignești pe Domnul?

Poate te simți intrigat de o asemenea întrebare și nu te condamn, într-adevăr este dură și naște ori agresivitate ori pocăință, nu este o cale de mijloc, de indiferență, privitoare la întrebarea aceasta.
O mare parte a populației lumii în momentul de față este antisemită și la fel ca și în decursul veacurilor, pentru răstignirea Domnului îi blamează pe evrei, națiunea Israel. E adevărat că au și ei vina lor, însă tu dragul meu, tu n-ai nici o vină?
Ba ai, reprezentanții Neamurilor erau acolo, biciul roman, ciocanul roman, sulița romană și tu erai acolo, erai acolo cu scuipatul și cu hula ta, cu batjocura ta, strigai și tu acolo împotriva Lui, i-ai îndesat și tu coroana de spini pe frunte, așa ca să știe că-i Împărat, ai lovit cu sete cu lancea, așa ca să-ți arați puterea!
De fapt până nu ajungi la concluzia că l-ai răstignit pe Domnul, până atunci condamnarea este asupra ta, de fapt până atunci scrâșnești din dinți, de fapt până atunci ești mare și tare, ești mândru, până atunci crezi că lumea este la degetul tău mic, până atunci crezi că ești știe tot, până atunci crezi că de la tine pleacă meridianele pe pământ și ești “buricul pământului”.
De fapt până nu ajungi la concluzia că tu L-ai răstignit pe Domnul, caracterul tău rămâne unul egoist, centrat în tine, cu setea de putere, cu setea de bani, cu setea de avere, cu setea de pofte de tot felul, cu setea de a domina, crezi că ții în căușul palmei pământul ăsta!
De aia mă urăști acuma, de aia ai gândurile care le ai față de mine, de aia ești intrigat, de aia zici că am înnebunit, pentru că nu ai cunoscut adevărul acesta personal: “Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.” (Isaia 53:5)

Când ai realizat că păcatul tău L-a străpuns pe Hristos, când ai realizat că nemernicia și sălbăticia din sufletul tău L-a zdrobit pe Hristos, atunci de-abia începi viață de credință!
O începi căzând la picioarele Lui și spunându-i cine ești, spunându-i păcatul tău, văzând adevărat ca tu L-ai străpuns nu alții, trezindu-te că El e Hristos, nu-i “roata de rezervă”, nu-i sluga ta pe care s-o chemi să-ți servească, atunci vezi că de fapt dragostea Lui pentru tine a fost așa de mare, încât deși te-ai lepădat de El, deși acolo prin Petru erai și tu prezent și spuneai că nu-L cunoști, El a biruit!
În dragostea Lui a lucrat prin răutatea ta, prin păcatul tau, prin răstignirea care i-ai făcut-o, a lucrat la Mântuirea ta! Prin rănile și Sângele Lui este scris iertare și grațiere în dreptul tău! Dar numai atunci când recunoști că tu L-ai răstignit, numai atunci când vii la El și te lepezi de ciocan, te lepezi de bici, te lepezi de batjocură, te lepezi de păcat! NU ESTE ALTA CALE!

Calea este una singura, să vii la El, cu El ai avut de-a face la Golgota și nu-i oricine, ci Dumnezeu. Acolo ți-ai împlântat vorba și spinii în Trupul Său. NU este alta Cale să te împaci cu El!
Te rog dragă suflete la acest Paște, du-te la El. Cu El trebuie să te împaci și ce poate să-ți dea El nimeni nu poate niciodată, niciun slujitor al Bisericii nu poate să-ți dea ce-ți dă Hristos pe care L-ai răstignit. Niciun cult oricum s-ar numi el nu poate să-ți dea ce-ți dă Hristos. Nici chefurile, bețiile, socializarea cu alții, mâncare bună, discoteca sau orice alt divertisment prin care vroiai să fii împlinit nu pot să te împlinească. Știi de ce? Fiindcă prin alea nu vrei decât să-ți acoperi vinovăția răstignirii, prin astea nu vrei decât să strigi după umplerea golului din inimă, vrei să astupi glasul nemuririi din tine, astea sunt doar niște surogate care nu fac nimic decât te amăgesc.
Singurul care poate să-ți umple golul din inimă, să-ți dea fericirea, este Cel pe care L-ai răstignit la Golgota! Du-te la El că a Înviat, du-te la El că a învins moartea, du-te la El că a învins păcatul, du-te la El că El l-a învins pe satana, du-te la El că-ți dă iertare și viață veșnică. Nimeni nu-ți poate da ce El iți poate oferi la acest Paște!
Înțelege că El este Paștele nostru! Nimic altceva!
Vino la El!

Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeala nouă, cum și sunteți, fără aluat; căci Hristos, Pastile nostru, a fost jertfit. (1Cor.5:7)
El S-a dat pe Sine însuși pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru și Tatăl. (Gal.1:4)
El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați. (1Pet.2:24)

Simion Ioanăș

Pastori, agenda gay și implicațiile în comunitățile evanghelice de azi

Pastori, agenda gay și implicațiile în comunitățile evanghelice de azi

Trăim vremuri din urmă, vremuri grele, în care atacul satanei și a întunericului asupra bisericii evanghelice este fără precedent. Teologii false care au pătruns în comunitățile evanghelice ale neoprotestanților, ca teologia prosperității, teologia din bisericile emergente, misticismul demonic de la Redding cu minuni, semne și circ, neocalvinismul 9 Marks-ist etc, parcă nu au fost îndeajuns, acum marxismul cultural și agenda globalistă își face loc în bisericile de astăzi, printre altele și prin agenda homosexualilor.
Cunoscutul apologet creştin Ravi Zacharias, invitat și în Parlamentul României cu ani în urmă și binecunoscut în comunitățile baptiste, penticostale și alte denominațiuni evanghelice de limbă română, a invitat în luna Februarie 2019 la un eveniment pe preotul Anglican gay Sam Allberry, pentru a explica “How To Know Your Gender” („Cum să-ți cunoști sexul”).
La acest eveniment preotul gay Sam Allberry, a susținut că “Isus a suferit de disforie și a folosit Isaia 53 pentru a susține că – asemenea oamenilor transgender – Isus a avut „probleme de corp”.” (citește aici)
”Allberry nu învață că practicarea sodomiei este acceptabilă, ci mai degrabă învață că Atracția Sexuală a Persoanelor de același sex nu este un păcat, că homosexualii nu se pot aștepta să fie schimbați de Duhul Sfânt și că au doar o natură nedorită de sodomie și că există elemente de „cultura homosexuală” care este recuperabilă și trebuie să fie sărbătorită. În viziunea lui Allberry, practic totul despre homosexualitate poate fi îmbrățișat, cu excepția actului de penetrare.” (citește aici)
Acest preot gay, Sam Allberry, face parte din organizația creștină neocalvinistă, The Gospel Coalition, la care i-a pus bazele D.A. Carson și Tim Keller, însă care îl are în conducere printre alții și pe Mark Dever, pastor baptist la Capitol Hill Baptist Church.
Despre neocalvinistul baptist Mark Dever și învățătura 9Marks, am mai scris cu ceva timp în urmă, legat de influența și abuzul acestei erezii în rândul multor biserici baptiste din Statele Unite, care au îmbrățișat erezia acestei organizații de tip parachurch, prin abuzul instituit în aceste biserici prin legâmântul care trebuie membrii să-l semneze cu conducerile bisericilor, disciplina inchizitorie instituită în aceste biserici și refuzul eliberării biletului membral în aceste biserici, eliberarea făcându-se doar în condițiile impuse de ei. ( vezi articol 1, vezi articol 2 )
Pe website-ul 9 Marks, Sam Allberry are articole și recomandări, deși se cunoaște că este preot gay.
De asemenea cine mai promovează pe Sam Allberry este Southern Baptists.
”Allberry a vorbit la ERLC (The Ethics & Religious Liberty Commission) care îi încurajează pe Southern Baptists să redefinească familia tradițională pentru a include și „familii netradiționale” și a folosit de asemenea platforma sa la TGC pentru a promova ca homosexualii singuri să adope copii, astfel încât ei nu vor fi singuri.” (Citește aici).
Tim Keller (de la Gospel Coalition), împreună cu “Living Out”, au inițiat, Inclusion Audit for Churches, un sondaj în biserici, prin care oamenii din biserici trebuie să răspundă la întrebări legate de acceptarea homosexualilor în bisericile din care fac parte sau atitudinea față de ei. (Citește aici)
Prin atitudinile acestea putem observa cât de avansată este strategia satanei de-a distruge Biserica în aceste vremuri și așa cum în societatea socialist marxistă de astăzi și-a impus agenda, la fel este pe cale prin pastori și organizații așa zis creștine să-și ducă la îndeplinire planul său diabolic și în bisericile evanghelice, baptiste, penticostale și de alte denominații.
Indiferent cu ce ai dori astăzi să corectezi biserica de la deviațiile doctrinare sau să îndemni la sfințire, imediat acești oameni supuși sistemului globalist socialist te acuză de lipsă de dragoste, de lipsă de toleranță și te acuză că vrei dezbinarea, iar printr-un sistem inchizitoriu așa ca și cel impus de „9 marks” ești redus la tăcere. Exact ce se întâmplă de o bună bucată de vreme în societățile din occident, socialiste, globaliste, impunerea politicii LGBTQ în societate, respingerea valorilor biblice, etc, exact așa se întâmplă astăzi în biserici. Așa cum sunt folosite în societate ONG-urile, așa în biserici sunt organizații și coaliții așa zis creștine, care impun în biserici aceeași politică anticristică.
Dumnezeu ne îndeamnă în aceste vremuri la veghere și să ne îndepărtăm de acești hristoși mincinoși ai vremurilor noastre, să privim Țintă la Domnul nostru, de unde ne vine izbăvirea. Trebuie ca în vremuri ca acestea să fim la fel ca și creștinii din Bereea să cercetăm tot ce se spune în Biserică, în lumina Cuvântului, astfel să umblăm în Adevăr.
De asemenea, atitudinea față de învățătorii mincinoși trebuie să fie o despărțire categorică imediată, așa cum și apostolul Pavel ne învață.
”Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.” (Rom 16:17-18)

Simion Ioanăș

Penibilul vulgarității de la amvoane sau din biserici

Penibilul vulgarității de la amvoane sau din biserici

Circulă în mediul online niște înregistrări video, cu anumiți predicatori care de la amvoane vorbesc cuvinte vulgare sau care folosesc un vocabular neadecvat locului în care sunt.
Atât atitudinea acestor „circari predicatori”, cât și atitudinea celor care vizionează și fac din asta o bârfă ieftină sau sunt parte din aceste biserici, este de plâns și denotă câteva adevăruri care ar trebui să ne dea de gândit:

1. Sacralitatea închinării și slujirii lui Dumnezeu în multe biserici neoprotestante și-a pierdut rolul
Când intri într-o biserică de felul acesta sau vizionezi online un astfel de serviciu și vezi vulgarități de la amvon, acolo probabil că vei putea vedea o atitudine care se manifestă în viața bisericii în acest sens. Ca să ajungă promovați astfel de predicatori la amvoane, care n-au o vorbire duhovnicească și aspectul de multe ori arată dezgustător, trebuie să fie și-o problemă colectivă.
S-a ajuns la o astfel de monstruozitate, probabil de frica ca din paradigma închinării și slujirii să nu ajungem la legalism, însă n-am avut grijă ca să nu ajungem la libertinismul de astăzi, care este tot atât de periculos ca și acel misticism ortodox prezentat în închinare.
Adică nu-i normal să vorbești vulgar în acel loc (și niciunde de altfel), nu-i normal să te îmbraci ca și cei din lume la crâșmă sau să stai cu mâinile în buzunar acolo, ca și când Dumnezeu și restul lumii ți-ar fi ție inferiori.
Amvonul sau slujba la care am fost chemați, rămâne locul prezenței lui Dumnezeu, adică locul unde arătăm respect și reverență față de Creatorul și Domnul nostru, față de Regele nostru care ne-a mântuit. Dacă Dumnezeu este acolo, atunci respectul nostru față de El trebuie să se vadă prin vorbire, atitudini, aspect și tot ceea ce noi intreprindem acolo ca și biserică a lui Hristos Domnul.
Dumnezeu ne cheamă să fim slobozi de orice încorsetare legalistă, însă în același timp să rămânem cu frica de Dumnezeu și exemple pentru toți oamenii:
”Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu. Cinstiți pe toți oamenii, iubiti pe frați; temeți-vă de Dumnezeu; dați cinste împăratului!” (1Petru 2:16-17)

2. Astfel de atitudini denotă Standardul nostru decăzut sau Caracterul nostru ajuns lumesc
Când fenomene de felul acesta ajung să facă deliciul unor adunări, atunci să fiți siguri că Standardul cerut de Dumnezeu prin Cuvânt nu mai este pus în practica vieții, ci este doar o cinstire cu buzele, dar cu faptele se tăgăduiește. Așa cum s-a ajuns și printre fariseii cărora le vorbește Mântuitorul și le spune:
”Isus le-a răspuns: „Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.” (Marc.7:6)
Și știți ce-i culmea, că în zilele noastre parcă mai mult ca oricând aceste versete sunt actuale. Cu buzele oamenii vorbesc și invocă pe Dumnezeu, ba chiar minuni, semne, au ajuns până acolo încât poruncesc ei lui Dumnezeu să vindece, să le crească lor conturile în bănci, împărăția care ei o instituie pe pământ în Numele Lui etc, când colo totul este doar de pe buze, viața lor este diluată și caracterul lumesc, fără nici o urmă de nimic duhovnicesc.
Dumnezeu ne vrea clar la Standardul Cuvântului și Sfințeniei Lui, cu un caracter duhovnicesc, plini de Duhul Său și să se vadă în noi roada Duhului, așa cum spune în Scriptură:
”Voi însă nu mai sunteti pământești, ci duhovnicești, daca Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevar în voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” (Rom.8:9)
”Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți si voi sfinți în toată purtarea voastră.” (1Pet.1:15)

3. S-a pierdut din vedere persoana și rolul Duhului Sfânt în biserica lui Hristos Domnul
Păstori și membrii ai bisericilor au ajuns la concluzia că ei cumva îl pot manipula pe Duhul Sfânt, cumva Duhul Sfânt s-ar integra bine în vorbiri lumești, comportamente lumești, bancuri lumești și minuni lumești. De aceea avem parte de lucrători (îi numesc lideri) lumești și membrii lumești, parcă din ce în ce mai mulți.
Nu știu dacă ați observat dragii mei, dar parcă cu cât ne adâncim mai mult în aceste vremuri din urmă, cu atât ne potrivim mai mult cu chipul acestui veac, alergăm după bogăție, vorbim ca cei din lume, acționăm ca cei din lume, trăim în toate aspectele ca ei și credem că într-un mod invers proporțional Duhul Sfânt însoțește biserica cu semne și minuni.
Astfel am fi capabili să condamnăm misticismul ortodox materializat în semne și minuni (ceea ce e de condamnat, fără dubii) și să ridicăm în slavă “minunile” tot mai multe făcute de Dumnezeu în mijlocul „dănțuielilor”, strigătelor și rock-ului din multe adunări neoprotestante.
Nimic mai fals! Duhul Domnului nu poate să fie manipulat de oameni, nu poate să pună nimeni monopol pe El, El a înspirat Cuvântul și nu-L încalcă, El umple pe acei oameni care urmăresc sfințirea, care pun Cuvântul în practica vieții, care trăiesc în ascultare de Domnul și El face minuni când și cum dorește, nicidecum la comanda, strigătele și „dănțuielile” oamenilor.
Dacă noi astăzi am urmări citirea și trăirea Cuvântului, cu siguranță că s-ar vedea roada Duhului în viața noastră, s-ar vedea smerenia și supunerea față de autoritatea Duhului Sfânt, astfel lumea ar fi cucerită de mărturia noastră și n-ar rămâne dezgustați de ceea ce văd în mijlocul nostru. Duhul Sfânt lucrează în noi, ne umple de prezența și roada Lui, doar în aceste condiții de trăire și sfințire, prin ascultarea noastră de Dumnezeu și trărea în fiecare zi în Adevăr, așa cum ne spune și Scriptura:
“Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2 Tim 3:1-5)

Ce ne rămâne în astfel de circumstanțe, este să ne pocăim, să mergem împotriva acestor curente, să citim, să medităm și să ne încăpățânîm să trăim după Scriptură, să lăsăm ca Duhul Sfânt să aducă roadă în noi, dezbrăcându-ne de firea noastră pământească și renunțând la noi, traind o viață fără prihană, fără vină și în pace, rămânând în Hristos Domnul și El în noi, așa cum ne învață și Scriptura:
”Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.” (2 Petru 3:10-14)

Simion Ioanăș

Drumul spre slava cerească

Drumul spre slava cerească

De unde Ilie pornit-a spre slavă
Domnul a ridicat neagra ocară,
Ghilgal este locul tăierii-mprejur
Locul îndurării și-al sfântului har.

De-acolo plecăm și noi către slavă
Prin credința în Jertfa de la Cruce,
Când inima e de Domnul schimbată
Dumnezeu se-ndură, te scapă moarte.

Ilie apoi a trecut prin Betelul istoric
Casa lui Dumnezeu pentru cel vrednic.
Acolo Iacov și-a-ntâlnit Creatorul
Avraam a zidit un altar pentru Domnul.

Pentru creștinul ce-aleargă spre slavă
În Biserică trebuie-un altar ca să-și facă,
Acolo sunt frații-mpreună la-nchinare
Dumnezeu oferă prin Cuvânt alinare.

Ilie a trecut prin Ierihon către slavă
Acolo Iosua a fost pregătit pentru luptă,
Acolo zidurile s-au surpat cu putere
Lângă popor Dumnezeu făcut-a minune.

La fel noi creștinii ce-alergăm către slavă
Suntem în lupte, necazuri și trăim în ocară.
Orice zid ridică dușmanul și-orice capcane
În Hristos noi vom trece biruitori prin toate.

Ilie a trecut și Iordanul s-ajungă în slavă
Cu mantaua s-a despicat drumul către casă.
La fel când Iosua se-ndrepta spre Țara Promisă
Domnul a despicat apele ca poporul să treacă.

Tot așa și pentru noi ce vom ajunge în slavă
Doar Domnul ne trece s-ajugem cu bine acasă.
Prin puterea primită prin al Său Sfânt Duh
Vom întâmpină dar pe Domnul sus în văzduh.

Simion Ioanăș