Să asculți 2880 de predici și să se prindă ca nuca de perete! Imaturitatea noastră și goana după vânt!

Să asculți 2880 de predici și să se prindă ca nuca de perete! Imaturitatea noastră și goana după vânt!

Calculul este unul simplu făcut la ascultarea a câte doua predici pe Duminică si încă una în cursul săptămânii, pe o perioadă de 20 de ani, din viața unui om.
Ne gândim că mulți dintre noi avem deja 20 de ani sau mai mulți de când ascultăm predici în Biserică și “maturitatea” noastră întârzie să se vadă sau “se vede” doar în niște lupte interne fraticide, lupte pentru a pune mâna pe “leadership”, fiindcă la slujirea cerută de Biblie, prea puțini se mai înghesuie astăzi.
M-am uitat la câteva motive care au dus la starea noastră actuală și la starea de căldicei, care ne caracterizeaza în mare parte, că vrem sau că nu vrem să recunoastem. O să amintesc câteva în materialul de față:

1. Ne-am întors la vechile păcate, la “valorile” acestei lumi
Deși Scriptura ne-a tras multe semnale de alarmă referitor la veghere și la sfințire, noi am lăsat ca vechile păcate să ne robească din nou, așa că privind astăzi în biserici la divorțuri, lăcomia de bani și avere, scopul vieții celor mai mulți dintre noi, la înfățișarea noastră, ne potrivim perfect chipului veacului acestuia, în loc ca în noi să se vadă Chipul lui Hristos.

” În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”.” (2Petru 2:20-22)
” Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2Timotei 3:1-5)

Oare n-ați auzit vorba: “păi pocaiții sunt mai răi ca noi, de ce să venim la biserica voastră”?
Întradevăr este adevărat că din bisericile noastre mulți au ajuns mai răi și mai “abili” decât cei din lume când e vorba de păcat. Însă cei din lume nu știu, deoarece nu cunosc Scripturile, că de fapt Dumnezeu ne atenționa în Cuvântul Său de acest pericol iminent. Un om când nu rămâne pe calea neprihănirii și nu rămâne în Hristos, devine mai rău decât înainte de-a veni la Hristos. De ce? Fiindcă Duhul Sfânt părăsește un astfel de om și în loc vine pofta și întunericul, păcatul, care fac ca omul să fie și mai încătușat decât era înainte de-a veni la Hristos.
Una din marile plăgi ale omenirii astăzi este materialismul, iubirea de bani și aceasta a cuprins și pe cei din Biserici, ceea ce a dus la o despărțire a multora de Hristos, pentru “un blid de linte”.
Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. (1Tim.6:10)

2. Am început să facem “leadership”, uitând să facem ucenici ai Domnului, așa cum am primit porunca divină.
A face ucenici este o mare responsabilitate încredințată bisericii, însă cu părere de rău, astăzi am uitat complet de ea.
Le predicăm Evanghelia oamenilor, le facem caticheza, îi botezăm și după aceea Dumnezeu cu mila, rămân la îndemâna predicilor de Duminica.
Dacă ne uităm la anumite meserii, așa cum se făceau odinioară meseriași, ucenicii erau preluați de un maistru și erau școlați, ajutați, supravegheați și educați, pentru ca să iasă din ei maiștri, capabili să muncească și să facă și ei la rândul lor meseriași.
Cam așa era și-n Biserică la început, Pavel lucra la plantarea de Biserici, însa nu-i lăsa de capul lor pe cei mântuiți și adăugați la Biserică, ci se interesa, a lăsat slujitori să se ocupe de ei și-i îndemna la pocaință, veghea asupra creșterii lor spirituale.
Ca să nu mai vorbim de faptul că îndemnul este să ne ocupăm fiecare din noi de cei din jur. Am ajuns că acel paște oile, oițele și mielușeii, spus lui Petru, să pară valabil doar pentru Petru, însă nu pentru noi. Așa că, ne-am obișnuit ca în biserici, ca și părinți, să sperăm ca un pastor de tineret sau o școală duminicală va uceniciza pe copiii noștri în vreun fel.
Greșit dragă părinte! Copilul este datoria ta și a mea, ca părinte, să-i ucenizizăm, nu este o responsabilitate care să o pasăm unui om pentru doua ore pe săptămână.
Trebuie să înțelegem dragii mei, că ucenicul lui Hristos trebuie motivat să calce pe urmele Domnului, încurajat, ajutat, pus bază pe relația cu Hristos Domnul.
Astăzi însă, observ că oamenii devin ucenicii unor anumiți predicatori și “vedete”, care de cele mai multe ori nu caută slava Domnului, ci propria slavă, interese. La asemenea mesaje oamenii sunt ca într-un fel de transă, în care li se spune glume, ce le gâdilă urechile, plecând de acolo cu sentimentul că au fost la un spectacol bun.
Cuvântul Evangheliei însă nu are rolul de-a face spectacol, nici de-a gâdila urechile, are rolul de-a mântui, este puterea de mântuire a lui Dumnezeu, de salvare a omului. Când însă dintr-o predica mai mult de 70% sunt povești, oratorie, celălalt procent de 30 % este un text rupt din context sau interpretat greșit, atunci poți auzi mii de predici spuse-n vânt. Domnul de fapt nu e cu astfel de predicatori și fără Duhul Sfânt nu au nici un efect, poate unul de ai face să moțăie pe cei care ascultă.
Pe de altă parte oricât ar fi de bun un predicator, dacă eu și tu nu luăm acasă Scriptura s-o studiem, asta înseamnă prea puțin pentru a putea crește spiritual și a ne maturiza. A ne baza pe predicile de duminică înseamnă imaturitate și lipsa unei relații strânse cu Mântuitorul nostru.

3. Am ajuns fără discernământ, mulți învațători și profeți mincinoși având acces la amvon cu “otrăvurile” lor.
Nici asta nu-i o noutate, Biblia ne-a avertizat privitor la vremurile din urmă, la înmulțirea învațătorilor mincinoși și a profeților mincinoși. Noi însă am ajuns să credem că suntem “năpăditi de prezența Domnului” mai mult ca niciodată.
” Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.” (Marc.13:22)
” În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică..” (2Pet.2:1)
Lipsa de discernământ apare tot pe baza imaturității spirituale și a lipsei plinătații Duhului Sfânt, chiar a lipsei Duhului Sfânt având în vedere că mulți nu mai sunt născuți din nou cu adevărat.
Ar trebui ca cei care vin la amvoane să fie bine cercetați, învățătura care-o dau, de către Biserică. Omul să ia Cuvântul, să testeze să vadă dacă ce le spune predicatorul este sau nu corect interpretat și conform revelației lui Dumnezeu. Astăzi însă, mulțumirea este că predică cineva, că spune ceva, că se simt bine la ceea ce spune respectivul, indiferent ce spune cel care predică. Așa în adunări azi, evanghelia prosperitătii, misticismul, ecumenismul, învățătura emergentă și alte aberații de acest fel, au devenit otrava împrăștiată și acceptată în multe biserici.
La fel, cel ce predică, este tentat s-o facă să mulțumească pe cei care-l plătesc, să adune cât mai multi enoriași care plătesc bine și care-i asigură un leadership, dacă este posibil pe viață. Chiar din cei bine intenționați, care doresc să slujească Domnului, când începi să superi prin Cuvânt pe mulți în Biserică și ți se atrage atenția s-o lași mai încet, ești tentat s-o faci, de dragul menținerii “meseriei”. Asa că în sute de ani s-au format abilități, o clasă ierarhică, care de multe ori nu mai are de-a face cu Evanghelia, ci cu meseria, cu plata. Bine a zis Domnul:
” Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de o.” (Ioan.10:12-13)

4. Am ajuns ca închinarea noastră să fie o urâciune înaintea Domnului
Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh si în adevăr.” (Ioan.4:24)
Încet, încet, omenirea s-a dezvoltat economic și strategia de a face o afacere prosperă s-a diversificat. Și cei din biserică au cam văzut ce atrage pe piață, strategiile care atrag oamenii cel mai mult și care atrag beneficii.
Așa că unii și-au zis că-i o idee bună să fie împrumutate astfel de strategii în biserică. Așa că o închinare în stil rock “creștin” astăzi este o obișnuință, fară a ține cont că muzica aceasta a fost închinată altuia și nu lui Dumnezeu. “Frate, așa putem ține tinerii în biserică”, spun unii. Însă nimeni nu-și mai pune întrebarea cât s-a plătit pentru astfel de compromisuri. Asta, deoarece scopul bineînțeles că nu mai este o închinare plăcută lui Dumnezeu, ci una plăcută oamenilor. Imaginați-vă că și apostolul Pavel putea aduce muzica din locurile destrăbălate ale Atenei, doar ca să atragă oamenii vremii la Evanghelie, ar fi considerat o blasfemie s-o facă, bineînteles.
De asemenea în închinare, revelațiile și misticismul a ajuns ca o baza a închinării. Întâlniri miraculoase, îngeri, extaz, dansuri, răsuri “sfinte”, “bucurii extraordinare”, zici că te-ai întors în zonele păgâne ale Africii, atât la propriu cât și la figurat. În închinare, ori că-i în unele adunări ca la discotecă, ori că în altele e ordine desăvârșită, se are în vedere în inchinare omul și ce poate el, nu Dumnezeu și slava Lui.
Am ajuns să condamnăm la începutul bisericilor noastre misticismul și idolatria din bisericile istorice (catolică, ortodoxă) ca în zilele de astăzi să cădem și noi la aceleași examene.
Centrul închinării, scopul închinarii și motivația închinării bisericii, trebuie să fie Domnul și numai El. Diavolul, întotdeauna a vrut să câștige războiul în a schimba închinarea adevarată cu una falsă, adusă în final lui. Dacă a încercat satana cu Domnul Hristos, oare ce ne-ar face să credem că noi astăzi am putea fi scutiți?
„Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești.” (Mat.4:10)
5. Am ajuns să ne “măcinăm” înâuntru, în loc să “măcinăm” în afară
Am auzit această expresie nu am inventat-o, însă e foarte adevărată. Astăzi luptele pentru a domina un grup sau altul într-o biserică sunt mari. În cazul în care nu se reușește se ajunge la rupturi, răni adânci și chiar moartea spirituală a multora.
Bineînțeles că luptele acestea au ca scop leadership-ul, conducerea, fondurile ectc. Am pierdut din vedere faptul că lupta noastră trebuie nu să fie unii cu alții, ci una cu întunericul, dusă prin post și rugăciune.
Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. (Efes.6:12)
Slujirea adevarată în Biserică înseamnă ceea ce și este, anume slujire, nicidecum conducerea sau șefia peste oameni. Asa ne învață și Scriptura:
” Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită: păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţire, ci făcându-vă pilde turmei..” (1 Petru 5:1-3)

Dacă noi am accepta slujirea, fiecare mădular din Trupul lui Hristos (Biserica), atunci n-ar mai fi lupte pentru conducere, ci ar fi dorința de slujire, armonie și unitate. Dupa o astfel de slujire credincioșii dintr-o asemenea Biserică ar urmări în fiecare zi să ducă Evanghelia celor nemântuiți. O asemenea biserică ar avea în vedere trimiterea de misionari și lucrraea de-a duce Evanghelia până la marginile pământului.
Cumva astăzi bisericile noastre încearcă să fie mulțumite cu ideea că-i bine în comunitatea lor izolată, merg Duminica fac un program acolo, se macină ani de zile care să ajungă în față și cât putem nu ne complicăm cu “a măcina în afară”, asta ar însemna consum, iți pui viața în pericol, iți pui slujba în pericol și confortul familiei.
Așa că evanghelizarea, misiunea, apologetica cam toate le aducem la pragul de zero, asta pentru comfortul și linistea noastră. Așa că vedem tot mai anemică rugăciunea personală și rugăciunea în Biserică, în schimb luptele care ne macină înăuntru se întețesc precum focul.

Ne întrebăm dacă este vreo soluție la o asemenea stare a Bisericii, la o asemenea stare personală? Soluția este una singură, cea care-a fost ceruta și anumitor Biserici pe care Domnul le-a mustrat, în cartea Apocalipsa, anume pocăința și întoarcerea la Adevăr.
Tragedia este că Duhul Sfânt s-a îndepărtat de la noi, fără El nu avem putere să ne pocăim, fără El nu avem putere să mărturisim starea noastra și nici Adevărul.
Mă rog ca Dumnezeu să aibe milă de mine, de noi toți, să ne “sfâșiem hainele, să ne presărăm cenușă” și să așteptăm Îndurarea Lui peste noi și Adunările noastre.
Ne lipsesc lacrimile pocăinței, nu le mai avem, asta deoarece inimile noastre sunt pline de îmbuibare și îngâmfare, mă rog ca Dumnezeu să ne străpungă din nou inimile, să ne vedem ticăloșia și din ochii noștri să curgă din nou lacrimile pocăinței.

Simion Ioanăș

 

Anunțuri

Statele Unite, crima unui nebun si viitorul societatilor democrate

Statele Unite, crima unui nebun si viitorul societatilor democrate

Nebunul, a carui nume nici nu merita pomenit, cel care a ucis 59 de persoane si a ranit peste 500, este fara cazier, divortat de doua ori si ii placea sa joace jocuri de noroc.
Multi americani au mers cu gandul la problema armelor, a permisibilitatii legii cu privire la achizitionarea si folosirea armelor, in urma acestei crime oribile.
Sunt de acord cu o reglementare mai viguroasa a regimului armelor, insa ele au si rol de aparare. Intr-un fel abia asteapta unii sa fim lipsiti de aparare.
Cred ca totul pleaca din inima si minte! Arma in sine e buna la aparare, insa cand cade pe mana unor nebuni e dezastru. Deci ar cam trebui controlati unii la cap inainte de-a le da arme si ar trebui lucrat la educatia inimii, care tine de spiritualitate si de valorile care le dai copiilor si tinerilor, incepand din familie si pana la scolile publice.
Cred insa ca problema in societatea noastra, in acelasi timp in toate societatile occidentale este mai adanca decat se vede la suprafata.
Realitatea se pare ca pleaca din inima si mintea unora, cand aceasta realitate este distorsionata e dezastru. Si problema este in mare parte deformarea inimilor si mintilor copiilor nostri crescuti in scoli in care moralitatea lipseste si imoralitatea este promovata la rang de valori. Menirea scolii printre altele este si de-a forma caractere, caractere formate printr-o moralitate sanatoasa. Moralitatea sanatoasa o da Scriptura, este revelata de la Cel care ne-a creat, Creatorul nostru. Oare cine ar putea sa stie mai bine cum functionam daca nu Cel care ne-a creat?
Moralitatea astazi in scolile americane este deplorabila, copiii nostri sunt „formati” de o invatatura anticrestina si imorala, antibiblica.
Exact in perioada adolescentei acestui om, criminalul de la Las Vegas, a avut loc scoaterea Bibliei din scoli si curentul hippy a luat amploare, deci exact ce spuneam eu mai sus. Curentul hippy a fost o razvratire a tineretului americam impotriva lui Dumnezeu in primul rand.
Si acum vedem pe tot pamantul tot un fel de „hipism” la nivel mondial, consecintele sunt devastatoare si peste cativa ani probabil vom vedea amploarea dezastrului.
Razvratirea impotriva normei moralitatii crestine, duce la disperare si nebunie, vedem in arta lucrul acesta, in muzica, in multe alte domenii si la urma in societatile noastre.
Oamenii exclud din start ca ar exista un Hristos inviat, cred doar in crestinism ca un fel de gluma.
Daca oamenii ar pune mana pe Biblie si ar adopta de acolo caracterului lui Hristos si L-ar gasi pe Cel Inviat, cu siguranta ca lumea aceasta ar fi schimbata si transformata. Cand insa pentru multi Hristos devine doar o gluma, asta duce la intoarcerea omenirii la paganism, de fapt la radacinile ei rele si amare, la razvratirea ei fata de Dumnezeu si tot ce a creat El.
Statele Unite sunt cladite pe „piloni” crestini si cei care-au venit aici trebuie sa inteleaga asta! Evreii, musulmanii, budistii ectc pot sa-si invete acasa copiii cum doresc ei, insa ca si popor american dorim ca moralitatea biblica, crestina, sa ne formeze copiii.
Deocamdata insa au ajuns sa ne formeze copiii in scoli ateii si anticrictii, asa ca suportam consecintele si durerea cu totii!
Societatile noastre sunt indragostite de socialism, de acest sistem diabolic si anticristic, sistem care lupta impotriva lui Dumnezeu si a Scripturii, la fel ca si curentul hippy de acum circa 50 de ani in America.
Cred ca ati vazut comedia cu Stan si Bran pe nume „Utopia”. Asa gandesc unii si astazi in Statele Unite, ca ar putea exista o utopie din asta bazata pe iubirea socialista multilateral dezvoltata. Fals, noi romanii stim mai bine ce inseamna socialismul, „utopia” trambitata de ei este spoiala si prostie.
Unii vor ca Europa, America, Australia ectc, sa se intoarca la paganism. Oamenii au uitat ca de fapt moralitatea care-a dus la dezvoltarea omenirii si la disparitia paganismului, a fost cea crestina.
Crestinii care se bazeaza astazi pe Sfanta Scriptura si pe Hristos inviat sunt blamati si invitati la exersarea mintii. Exersarea mintii insa, se face in baza unui Sistem de valori. Pana si nebunii din Statul islamic isi exerseaza mintea, in baza unui „sistem de valori” diabolic bineinteles. Iti trebuie doar discernamat ca sa poti compara Sistemul Adevarat, de falsuri promovate de mincinosi, de unul care la 51 de ani a ajuns sa se culce cu o fetita de noua ani, fata de Sistemul Adevarat promovat de Hristos Domnul, Cel care este Dumnezeu si Creator.
Caracterul lui Hristos e Unic, il poti gasi in Scriptura si nu interpretat de altii in mii de feluri. Logica de interpretare promovata de unii arata cam asa: „Daca sute de oameni il interpreteaza pe Hristos in multe feluri atunci eu il resping categoric ca si Sistem de valori pentru mine personal”!
Gresit!
Hristos Domnul este viu, descoperirea Lui in Scriptura e palpabila! Deci e la indemana fiecaruia din noi, ia si citeste-o si vezi daca merita sa te raportezi la un astfel de Sistem. Aceasta este credinta:
Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. (Evr.11:1)
Problema noastra actuala este ca ne-am pierdut Tinta, ne-am pierdut scopul, am ajuns niste societati de disperati, toate deoarece respingem credinta in Hristos Domnul, respingem Sfanta Scriptura, respingem Norma care ne poate aduce fericire, pace si intelegere. Noi, L-am invitat afara pe Domnul din vietile, familiile, bisericile si societatile noastre, crezand ca ne descurcam singuri. Acum am ajuns ca Dumnezeu sa ne lase dupa mintea noastra, ca astfel semeni de-ai nostri sa ajunga sa comita astfel de atrocitati.
Biserica crestina a decazut, insa Dumnezeu si Scriptura au ramas la fel. Dupa cum dorim sa ne ghidam viata, asa va fi mersul pe pamant. Daca biserica s-a indepartat, asta nu inseamna ca noi ca indivizi nu avem libertatea ca din punct de vedere personal sa-i ramanem credinciosi lui Dumnezeu. Si Biserica de pretudinteni ar trebui sa se pocaiasca, sa se intoarca la Hristos Cel Inviat, la Sfanta Scriptura, Cuvantul Lui si astfel sa fie in lumea aceasta lumina si sare.
Dumnezeu sa mangaie familiile indoliate, sa mangaie durerea Americii, durerea Europei si durerea omenirii si sa ne trezeasca la Viata, la Hristos, la Mantuirea care-o poate da doar El, doar Cel Inviat!
Tot mai multi oameni si-au intors fata de la Dumnezeu si se incred in sistemul occidental, in tehnologia de azi, ca si aparatorul si dumnezeul lor! Fals, acesti oameni nu au putere, sunt legati in fata raului si-a diavolului cu propriile „sfori”!
In cine sa ne incredem daca nu in Dumnezeu, la cine sa alergam, daca nu la Cel care este vesnic, Viu si Atotputernic?
Cei ce cunosc Numele Tau se incred in Tine, caci Tu nu parasesti pe cei ce Te cauta, Doamne! (Ps.9:10)
Pazeste-ma, Dumnezeule, caci in Tine ma incred. (Ps.16:1)
Eu ma voi lauda cu Dumnezeu, cu cuvantul Lui. Ma incred in Dumnezeu si nu ma tem de nimic: ce pot sa-mi faca niste oameni? (Ps.56:4)
Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena. (Mat.10:28)

Simion Ioanas

Se intampla “de dragul pacii” in adunarile neoprotestante

Se intampla “de dragul pacii” in adunari neoprotestante

Mesajul acesta este inspirat din discutia avuta cu un frate, cred ca lucrator intr-o Biserica neoprotestanta, la intrigarea mea ca o ditamai crucea a fost pusa intr-o Biserica. El imi spunea ca de dragul pacii ar trebui sa tac, deoarece protestul meu ar putea aduce o consumare a bisericii inutila si in detrimentul unitatii unei biserici.
L-am asigurat pe acest frate sa fie pe pace, ca nu ma duc sa dau crucile jos de niciunde. Ma-ntreb insa de ce oare de dragul pacii n-ar fi capabili unii sa renunte la crucea aia? Sa zica: „mai oamnei buni, sunt fratii nostri veniti de la ortodocsi, daca se simt jigniti hai s-o dam jos”. Ori pacea in „directia asta” nu-i buna, mai repede lucreaza sa le „scoatem bateriile”, la cei care indraznesc sa comenteze, ca sa nu se mai consume nici pe ei si nici pe altii. Probabil ca “scoaterea bateriilor” ar insemna la unii: excluderea sau disciplina! 
La capitolul acesta au gresit si cei din Israel, au ajuns la un moment dat sa se inchine la o prajina (simbolul Jertfei lui Hristos), tocmai pentru ca nu L-au recunoscut pe Domnul in inaltarea acelui sarpe in pustie. De asemenea daca venea vreun profet al Domnului sa-i atentioneze, ii ucideau fara nici un pic de mila.
La fel istoria ne spune despre niste lupte ale iconoclastilor, dupa sute de ani de la inaltarea Domnului, unde au fost ucisi oameni, tot pentru idolatriile astea de cruci si tablouri, asta fiindca unii n-au inteles ca Hristos este viu si ca El si Cuvantul Sau trebuie sa ramana in centrul existentei noastre.
Asta a costat crestinismul ani de intuneric si teroare, ani in care Biblia a fost pusa deoparte si a primat teroarea, inchizitia, intunericul, materialismul si imbogatirea unor ierarhi, care se credeau alesi si imputerniciti de Dumnezeu, de fapt cei mai mari criminali din istoria crestinismului.

De aceea am gasit cu cale sa spun cateva lucruri legate “de dragul pacii”, lucruri care ajung sa ne distruga marturia si starea care-ar vrea Domnul s-o avem in biserici, pana la urma sa distruga bisericile.

1. In unele adunari neoprotestante, „de dragul pacii” s-a renuntat la acoperitoarea femeii casatorite in adunare, chiar daca aceasta practica este un respect fata de autoritatea lasata de Dumnezeu in Biserica Lui.

2. In unele adunari neoprotestante, „de dragul pacii” s-a ajuns la o muzica lumeasca, „rock crestin” si alte genuri de muzica lumeasca. Asta cu toate ca Dumnezeu n-are nevoie de chipul veacului ca sa fie slavit in adunarile bisericii si nici ca sa fie propovaduit.

3. In unele adunari neoprotestante, „de dragul pacii” s-a ajuns la o tinuta care seamana cu chipul si moda acestui veac, ne asemanam cu lumea si nu cu viziunea biblica a crestinului care trebuie sa se sfinteasca: trup, suflet si duh.

4. In unele adunari neoprotestante, „de dragul pacii” s-a ajuns la propovaduirea altor evanghelii, a prosperitatii, a ecumenismului, a misticimului carismatic,emergente, neocalvinista si alte inventii scornite de te miri ce „vedete evanghelice”, asta stiind ca Norma noastra ramane Hristos Domnul si Cuvantul Sau.

5. In unele adunari s-a ajuns la abuzuri si excluderi, „de dragul pacii”, unora li „s-a scos bateriile” ca sa nu se consume pe degeaba si sa nu-i mai deranjeze pe unii care vor sa impuna lucruri bisericii, de care de altfel poate sa fie scutita si protejata.

6. In unele adunari s-a ajuns la o traire ca in lume, „de dragul pacii”, asa ca nu mai faci diferenta azi intre pocait si nepocait, vorbesc la fel, traiesc la fel, nu le pasa la fel ca lumii, au ca scop materialismul, bogatia, placerile acestei lumi ectc. Ca pe vremea lui Noe, cam asa sunt vremurile din urma, asa ne invata si Scriptura.

Deci, dragul meu, neoprotestant frustrat “de dragul pacii”, sa stii ca acest verset este valabil in legatura cu subiectul dezvoltat aici:
Prindeti-ne vulpile, vulpile cele mici care strica viile; caci viile noastre sunt in floare. (Cint.2:15)
Traim vremuri in care daca nu veghem, in foarte scurt timp, cateva generatii, o sa aratam ca lumea si nu o sa mai fie nici o diferenta intre noi si ei.
Traim vremuri in care minoritatea care mai doreste inca sa ramana langa Scriptura este ironizata si anihilata, daca se poate.
Traim vremuri din urma, in care unii invoca „de dragul pacii” ca sa auda mesaje care sa le gadile urechile:
Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatori dupa poftele lor. (2Tim.4:3)

Simion Ioanas

Limba română, diaspora și viitorul bisericilor etnice românești

Limba română, diaspora și viitorul bisericilor etnice românești

Am citit cu interes un articolul referitor la limba română, de fapt una din bogățiile încredințate nouă de Dumnezeu, prin venirea pe lume într-o familie de români, indiferent că această familie este în România sau oriunde într-o altă țară pe acest pământ.
Referitor la faptul că noi romănii am constituit comunități de biserici de limbă română și viabilitatea acestor biserici etnice, ține într-un anumit sens și de limba care le definește drept biserici etnice, este doar unul din motivele păstrării acestor biserici etnice.
Acum, referitor la păstrarea limbii române într-o țară străină, aici am găsit câteva modalități care au ținut la mine și familia mea, de asemenea pentru o buna bucată de vreme la biserica din care fac parte, de asemenea am și niște sugestii pe care le voi enumera mai jos:

1. Responsabilitatea principală în păstrarea unei limbi materne îi revine părintelui
Atunci când părinții se ocupă de învățarea limbii române, cu siguranță și comunitatea română, dintr-o țară alta decât România, își va păstra limba maternă.
De exemplu, pentru fetele mele eu le-am predat limba română de mici, am făcut rost de material didactic și le-am predat începând de la abecedar și până la gramatica limbii romane, le-am făcut rost de cărți în limba română, le-am încurajat să citească literatură română. Rezultatul este satisfăcător si ele se bucură mult de faptul că stapanesc foarte bine limba română.

2. O responsabilitate secundară, în promovarea limbii române, îi revine bisericii etnice dintr-o altă țară decât România
E foarte puțin timp în opt ore (să spunem) de biserică, într-o săptămână, să poți învăța pe un copil limba română. Cel mai probabil ei nu te vor înțelege la slujbele din Biserică deloc, eventual ar asimila puțină limbă română la serviciile de studiu biblic, începând de la stadiul de grădiniță și până la cei din clasele de tineret, însă asta înseamnă o muncă titanică din partea învățătorilor în pregătirea materialului didactic și în prezentarea lecțiilor. De obicei depinde de biserici, iar unde procentul din părinții care nu-i mai intereseaza atat de mult limba romana este majoritar, acolo și învățătorii de școală duminicală o să fie dezinteresați să prezinte lecțiile în limba română. Într-o astfel de biserică în câteva generații biserica română o să fie doar o firmă, acolo vrei, nu vrei, la un moment dat limba o să devina limba țării unde ne-am stabilit.

3. O responsabilitate, de asemenea secundară, însă cu un rol determinant, revine altor organizații sau grupuri constituite, de limba română
Cel mai eficient mod de-a ne păstra limba română si de-a putea avea un scop ca și comunitate în acest sens, este constituirea de școli de limba română. În unele comunități deja sunt școli generale sau licee constituite și acreditate, unde se preda în limba română.
În felul acesta cu siguranță că limba română o să fie păstrată pentru generații și școala o să aibe un rol determinant în comunitațile noastre. Un rol determinant l-ar putea avea în înființarea de școli Ambasadele Romaniei din strainatate.
În asemenea comunități, cu siguranță că mai putem avea în vedere anumite activități organizate: spectacole, cluburi sau tabere cu specific românesc, însă șansa ca copiii noștri să învețe sau să păstreze limba întâlnindu-se foarte rar, este minimă.

Cam aceste posibilități le văd eu drept viabile cât de cât, mai pot să fie și altele, pentru păstrarea limbii române în comunitațile noastre din diaspora. Rolul primordial și determinant însă, cred că-l constituie părinții. Dacă acasă îl înveți pe copil, comunici cu el în limba română și te străduiești să știe copiii tăi limba, atunci și comunitățile și bisericile romănești vor putea să fie de viitor, altfel încet, încet vom fi asimilați de țările în care am emigrat și în câteva generații o să avem doar “firma” de biserici românești sau nu vom mai exista deloc.
Simion Ioanăș

Cine iti promite daca i te inchini lui bogatie pe pamant si sanatate tun?

Cine iti promite daca i te inchini lui bogatie pe pamant si sanatate tun?

Satana ar dori sa-i faca pe oameni sa creada ca prin bogatie si bani pot sa aibe si aici un loc caldicel si dincolo de moarte. Unii au invatat si mai invata si astazi, ca prin bani poti sa-ti cumperi un loc bun in Cer, numai ca tranzactia o face Biserica unora de pe pamant. Astfel ca saracul fara bani, el e oropsit si aici si dincolo, ca n-are bani!

Matei 4:8. Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte inalt, I-a aratat toate imparatiile lumii si stralucirea lor si I-a zis: 9. „Toate aceste lucruri Ti le voi da Tie, daca Te vei arunca cu fata la pamant si Te vei inchina mie.” 10. „Pleaca, Satano”, i-a raspuns Isus. „Caci este scris: „Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui sa-I slujesti.” Matei 8:19. Atunci s-a apropiat de El un carturar si I-a zis: „Invatatorule, vreau sa Te urmez oriunde vei merge.” 20. Isus i-a raspuns: „Vulpile au vizuini, si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Si odihni capul.”
Matei 19:27. Atunci Petru a luat cuvantul si I-a zis: „Iata ca noi am lasat tot si Te-am urmat; ce rasplata vom avea?” 28. Isus le-a raspuns: „Adevarat va spun ca atunci cand va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al maririi Sale, la innoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-ati urmat, veti sedea si voi pe douasprezece scaune de domnie si veti judeca pe cele douasprezece semintii ale lui Israel. 29. Si oricine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi insutit si va mosteni viata vesnica.

Invatatura prosperitatii poseda astazi din ce in ce mai multi crestini! Atentie!

Am intalnit zilele trecute un „om sincer” (naiv de sincer), care spunea ca daca esti a lui Dumnezeu nu poti sa fi bolnav si nu poti sa fi sarac.
I-am spus sincer ca ce-mi spune el este de la satana si imi pare rau dar un astfel de mesaj nu vine de la Dumnezeu. Mesajul este o invatatura demonica care decimeaza suflete si se numeste teologia prosperitatii.
1. Nu sustin ca un crestin nu poate sa aibe bogatie sau sanatate, insa contest ca doar cei care au bogatie si sanatate ar fi in voia lui Dumnezeu sau crestini.
– Insusi Domnul Hristos nu a umblat pe pamant dupa posesiuni materiale
– Apostolii nu au avut ca prioritate bogatia pe pamant, ci predicarea Evangheliei si a Imparatiei lui Dumnezeu.
– Domnul ne-a spus ca pe saraci ii vom avea intotdeauna cu noi, deci n-a promis ca daca o sa venim la El saracia o sa fie eradicata din mijlocul nostru
Pe saraci ii aveti totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna.” (Ioan.12:8)
– Intre oamenii lui Dumnezeu au fost multi bolnavi, prin asta ideea ca omul lui Dumnezeu trebuie sa aibe sanatate tun este falsa si neavenita. Avem ca marturie pe multi printre care amintesc: Iov, Ezechia, Timotei, Trofim ectc.

2. De fapt prioritatea noastra pe pamant nu ar trebui sa fie materialismul, bogatia, sanatatea, ci Imparatia lui Dumnezeu si Neprihanirea.
Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Mat.6:33)
Cine schimba astazi ca proritatea omului sa fie bogatia si materialismul este satana. Stie ca prin aceasta prioritate poate s atina lumea in intuneric si intr-o directie gresita.

3. Boala este ingaduita de Dumnezeu pentru binele nostru si in functie de voia Lui El poate sa se foloseasca de boala sau s-o vindece, totul spre binele nostru.
De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau. (Rom.8:28)
Cel care ne desparte de Cer este pacatul si nu boala. Sunt boli din pricina pacatului, insa nu boala, ci pacatul ne desparte, boala poate fi doar o consecinta a pacatului.
Pe de alta parte pe un crestin boala nu-l desparte de Cer, ci il apropie de partasia cu Domnul si cu fratii. Este o aberatie sa spui ca fiecare crestin bolnav este despartit de Cer. Pavel avea un tepus in trup, probabil o boala, il despartea acea boala de Cer ? Cand el s-a intalnit cu Domnul, Domnul l-a lovit cu orbire si nu a rupt comuniunea cu El, ci dimpotriva, Domnul a facut din Saul, apostolul Neamurilor. Sa nu mai vorbim de Timotei si altii, care prin boala nu au avut rupta comuniunea cu Dumnezeu.

4. Si astazi Cel care vindeca boala este Dumnezeu, insa cum vrea El. El nu lucreaza la comanda unor inselatori, vindecatori de astazi si nu pretinde bani sau alte favoruri.
Astazi vindecatorii ambulanti ai zilelor noastre fac circ, pretind bani si ii comanda lui Dumnezeu sa faca una sau alta, ca si cand Dumnezeu ar fi la cheremul lor si ar putea sa fie manipulat. FALS!
Dumnezeu sa ne dea intelepciune, ca in asfel de vremuri de apostazie, cei care sunt ai Domnului sa ramana in continuare in Adevarul Sfintei Scripturi, in ascultare de Cuvantul Lui, ca sa nu fim inselati si dusi in ratacire si pe calea ereziei si pierzarii.
Omul de care va suneam era ferm convins ca el crede un adevar, arata ca si un om posedat de erezia lui, gata sa faca orice pentru a ma convinge ca ceea ce cred eu Scriptural si in contextul unitar teologic al Scripturii este gresit.
Dumnezeu sa se indure si sa aibe mila de Bisericile Lui locale de pe intreg pamantul.
Caci se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi. Ei vor face semne si minuni, ca sa insele, daca ar fi cu putinta, si pe cei alesi. (Marc.13:22)

Simion Ioanas

 

Atitudinea crestinului in fata curentului nationalist extremist si a curentului liberal socialist.

Atitudinea crestinului in fata curentului nationalist extremist si a curentului liberal socialist.

Sunt doua curente care parca-si fac tot mai mult loc in lumea zilelor noastre.  Ne punem intrebarea oare cum sa reactioneze crestinul zilelor noastre in fata acestor curente extremiste. In materialul de fata n-o sa am in vedere “crestinii vopsiti”, adica cei doar cu numele, care nu se conformeaza Bibliei si n-o recunosc ca Sistem de valori al lui Dumnezeu, n-o recunosc drept Cuvantul lui Dumnezeu la care sa se raporteze.
Acestia cu siguranta ca se vor situa de minune intr-un curent sau altul. Pe astfel de oameni ii veti gasi ca si in cazul celor din  Charlottesville, ori de partea celor care protesteaza si sunt rasisti in atitudinea lor, rasisti de tip neonazist sau KKK, ori de partea extremismului socialist liberal, in care exista o toleranta lipsita de valori si care duce la un extremism definit prin anarhie si intoleranta fata de orice valori sanatoase intr-o societate.

Cateva adevaruri biblice, pe care eu le-am vazut referitoare la acest subiect:

1. Adevaratul crestin niciodata nu se lasa dus de valul rasismului si extremismului

Atat in Statele Unite, cat si in Europa de astazi, fiara rasismului s-a trezit datorita extremismului liberal socialist. Daramarea oricarei valori nationale, oricarei valori morale intr-o societate, oricarui standard cu privire la diferentele de sex si redefinirea casatoriei sau a altor valori sanatoase ale unei societati, duce la rasism si extremism.

Crestinul care se bazeaza pe Scriptura insa, in Hristos Domnul nu mai vede diferente privitoare la rasa, nationalitate, suprematia dintre barbat si femeie, tinand insa in continuare la valorile biblice cu privire la casatorie, cu privire la pacatul desfranarii si al sodomiei intr-o societate.
Noi credem, ca in Hristos Domnul, nu mai exista diferente de rasa, nationalitate sau suprematie intre barbat si femeie. In Hristos noi suntem egali si una. Astfel marturisim ca daca toti ar veni la Hristos intr-o societate, nu ar mai avea probleme de ura rasiala, de ura privind nationalitatea sau de suprematie intre femeie si barbat.

Biblia sprijina tot ceea ce eu am spus pana-n prezent, prin urmatoarele pasaje:

Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, fiindca toti sunteti una in Hristos Isus. (Gal.3:28)
Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici taiere imprejur, nici netaiere imprejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul si in toti. (Col.3:11)

Noi credem ca in Hristos Domnul trebuie sa-i spunem pacatului pe nume, indiferent de riscurile la care ne expunem, totul spus cu curaj si in dragoste, astfel incat sa fim sarea pamantului si societatea sa-si dea seama de Adevarul lui Dumnezeu. Astfel casatoria instituita de Dumnezeu este musai intre un barbat si-o femeie si noi nu avem derogare de la Standardul crestin, revelat si pus inaintea noastra de Dumnezeu.
Pe de alta parte, relatiile sexuale nefiresti, relatiile sexuale inainte de casatorie, relatiile sexuale in afara casatoriei, noi le consideram pacate, bazati pe Cuvantul lui Dumnezeu si nimeni si nimic nu ne poate redefini pozitia noastra si nu are dreptul sa ne incalce dreptul de-a crede Sfanta Scriptura si de-a trai pe acest pamant conform ei.
Asta insa, nu ne pune pe pozitia de-a merge in extrema in care sa trecem la violenta si la ura, fata de cei care doresc sa aibe o alta parere privitor la ceea ce Biblia numeste pacat.
Dimpotriva, suntem chemati sa spunem Adevarul in dragoste si sa-i chemam pe oameni la pocainta si la impacarea cu Dumnezeu prin credinta in Hristos Domnul, Mielul de Jertfa daruit de Dumnezeu pentru smulgerea si mantuirea omului din pacat.

Biblia sprijina ce am spus eu pana in prezent, prin urmatoarele pasaje:

”Isus le-a raspuns: „Din pricina impietririi inimilor voastre a ingaduit Moise sa va lasati nevestele; dar de la inceput n-a fost asa. Eu, insa, va spun ca oricine isi lasa nevasta, afara de pricina de curvie, si ia pe alta de nevasta preacurveste; si cine ia de nevasta pe cea lasata de barbat preacurveste.” Ucenicii Lui I-au zis: „Daca astfel sta lucrul cu barbatul si nevasta lui, nu este de folos sa se insoare.” El le-a raspuns: „Nu toti pot primi cuvantul acesta, ci numai aceia carora le este dat.” (Matei 19:8-11)

” Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lasat in voia unor patimi scarboase; caci femeile lor au schimbat intrebuintarea fireasca a lor in una care este impotriva firii;  tot astfel, si barbatii au parasit intrebuintarea fireasca a femeii, s-au aprins in poftele lor unii pentru altii, au savarsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri scarboase si au primit in ei insisi plata cuvenita pentru ratacirea lor. Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; sunt soptitori, barfitori, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti, fara pricepere, calcatori de cuvant, fara dragoste fireasca, neinduplecati, fara mila. Si, macar ca stiu hotararea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac. (Romani 1:26-32)

Ati auzit ca s-a zis: „Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau.” Dar Eu va spun: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri; caci El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti. (Matei 5:43-45)

2. Adevaratul crestin niciodata nu se lasa dus de valul curentului socialist liberal

Socialismul, indiferent ca astazi isi spune democrat, cica astazi se dezic de ideile lui Marx, insa isi au radacinile ideologice din principiile revoluției franceze, anume: libertate, egalitate și fraternitate. Indiferent ca socialismul si-a luat o “palarie” democrata, ideologia de baza ramane socialismul marxist, bazat pe conceptia materialista a istoriei, pe punerea în comun a mijloacelor de producție și de schimb,  în final, eliminarea pieței, a capitalului, a muncii ca marfă și chiar a banilor, utopii care nici nu merita discutate in materialul acesta.
Daca privesti la multe fatete din ideologia socialista, le-ai gasi bune si poate de aceea si unii crestini de-ai nostri s-au indragostit de socialism, uitand totusi cei mai important, anume ca socialismul este un afront la adresa lui Dumnezeu si introneaza pe om drept „dumnezeu”. Socialismul intr-un fel introneaza omul drept „dumnezeu” pe pamant, ideologia umanista fiind cea care centreaza omul in centrul existentei, in detrimentul Adevarului lui Dumnezeu, care spune in mod clar ca in centru existentei trebuie sa fie Dumnezeu.
In sensul acesta crestinii, in necunostinta de cauza sau ignoranta, ajung nu numai sa dea votul socialistilor, ci unii chiar sa devina oameni de baza ai acestei ideologii sucite si bolnave.
Astfel astazi liberalismul trambitat de socialisti a ajuns sa patrunda si in biserici si institute teologice. Astfel omul a devenit centrul existentei si de dragul “dragostei” definirea pacatului este omisa si desfiintata.
Astfel de crestini sunt gata sa sara intr-un mod agresiv sa condamne atat rasismul, insa in acelasi timp si pozitia biblica a crestinului. Asa s-a ajuns la Biserici in care desfranarea este pusa la loc de cinste si sunt cei mai mari aparatori ai ideilor socialiste, predica teologii ale prosperitatii, in care raiul e aici pe pamant, boala si saracia sunt un semn al necredintei si alte astfel de aberatii care nici nu merita amintite aici.
Crestinul care se bazeaza pe Scriptura insa, condamna deteriorarea societatii de un astfel de curent, proclama in continare valorile Scripturii, fiind constient de riscul la care se expune de-a fi prigonit.
Un astfel de crestin ia atitudine in societate, prin orice forma legala, de-a combate ideile socialiste si de-a contracara impunerea ideilor socialiste societatii sau bisericilor locale.
Un astfel de crestin este constient ca liberalismul trambitat de socialisti patrunde in biserici prin teologii false si condamna cu putere orice strategie nebiblica si orice invatatura falsa care patrunde in Biserica prin pastori sau invatatori compromisi.
Un astfel de crestin nu se compromite cu privire la materialismul si desfranarea trambitata de aceasta ideologie bolnava, care pune inainte de toate pofetele si goana dupa bogatie si bani a omului.
Un astfel de crestin urmareste sfintirea, rugaciunea si are ca prioritate Imparatia lui Dumnezeu si Neprihanirea, stiind ca adevarata bogatie si implinire a omului este in Cer, acolo unde Dumnezeu a pregatit o Imparatie, pentru cei care traiesc in ascultare de El, incepand de pe acest pamant.

Biblia sprijina ce am spus eu pana in prezent, prin urmatoarele pasaje:

„Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul sa nu invatati pe norod in Numele acesta? Si voi iata ca ati umplut Ierusalimul cu invatatura voastra si cautati sa aruncati asupra noastra sangele acelui Om.” Petru si apostolii ceilalti, drept raspuns, i-au zis: „Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni! Dumnezeul parintilor nostri a inviat pe Isus pe care voi L-ati omorat, atarnandu-L pe lemn. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a inaltat cu puterea Lui si L-a facut Domn si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor. Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca si Duhul Sfant pe care L-a dat Dumnezeu celor ce asculta de El.” (Fapte 5:28-32)

De aceea, cine nesocoteste aceste invataturi nesocoteste nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat si Duhul Sau cel Sfant. (1Tes.4:8)

Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Mat.6:33)
Dar, chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie anatema! (Gal.1:8)

3. Adevaratul crestin intotdeauna isi are viata centrata in Hristos Domnul

Intr-o asemenea societate in care predomina extremismul, rasismul, liberalismul, noi trebuie sa ramanem in Hristos Domnul.
Asta inseamna ca Norma noastra trebuie sa fie Cuvantul lui Dumnezeu si atunci cu siguranta nu vom cadea in nici o extrema care predomina in societatea de astazi.
Noi trebuie sa ne incredem in Dumnezeu, sa ne rugam pentru societatea unde traim si pentru oamenii care au imbratisat tot felul de ideologii bolnave si sa le daruim Adevarul, cu dragoste, fiind constienti ca vom fi prigoniti, insa avand nadejdea in promisiunile lui Dumnezeu.
Asta inseamna ca trebuie sa marturisim in continuare Evanghelia, care este puterea lui Dumnezeu de mantuire, stiind ca Dumnezeu va scoate astfel inca oameni din pacat, ii va mantui si ii va face copiii lui Dumnezeu. Un crestin adevarat trebuie sa fie constient ca in aceasta marturisire Dumnezeu ii va da putere prin Duhul Sau, ca sa poata sa fie martor al Sau pana la capatul vietii.
Un crestin adevarat trebuie sa traiasca in continuare pentru Cer, stiind ca Cetatenia lui este acolo, sa nu se lase furat de ademenirile bogatiei si egoismului din societatea de astazi, ci sa traiasca in cinste, sa nu fie lacom de bani si sa-si jertfeasca viata in slujba semenilor, a nevoilor din jurul sau.

Biblia sprijina ce am spus eu pana in prezent, prin urmatoarele pasaje:

Astfel, dar, preaiubitilor, dupa cum totdeauna ati fost ascultatori, duceti pana la capat mantuirea voastra, cu frica si cutremur, nu numai cand sunt eu de fata, ci cu mult mai mult acum, in lipsa mea. (Filip.2:12)

Fiti implinitori ai Cuvantului, nu numai ascultatori, inselandu-va singuri. (Iac.1:22)
Ca niste copii ascultatori, nu va lasati tarati in poftele pe care le aveati altadata, cand erati in nestiinta. (1Pet.1:14)

Apoi le-a zis: „Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura. Cine va crede si se va boteza va fi mantuit; dar cine nu va crede va fi osandit. (Marcu 16:15-16)

”Dar cetatenia noastra este in ceruri, de unde si asteptam ca Mantuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul starii noastre smerite si-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Si supune toate lucrurile.” (Filip 3:20-21)

Simion Ioanas

In legatura cu “minunea” satanica „untold” le-a papat rock-ul limba la pastorii din Romania?

In legatura cu “minunea” satanica „untold”, le-a papat rock-ul limba la pastorii din Romania?

Poate multi isi pun intrebarea in aceste vremuri, oare de ce pastorii neoprotestanti din Romania nu spun nimic legat de evenimentul mediatizat si trambitat de presa romana si tinerii din Romania?

Oare de ce nu spun ca piesele de acolo sunt de-a dreptul demonice si n-au nimic de-a face cu standardul lui Dumnezeu si valorile Lui?

Oare de ce nu spun ca aceste concerte otravesc sufletul tinerilor si-i influenteaza la razvratirea impotriva lui Dumnezeu si a moralitatii unei societati sanatoase?

Am gasit cateva motive pentru care pastorii neoprotestanti tac:

  1. Deja curentul carismatic a patruns adanc si a imbibat mediul neoprotestant cu muzica rock.

„Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita. (Rom.12:2)”

De mult timp deja intr-o majoritate de adunari neoprotestante, de dragul de-a tine pe tineri in Biserica, majoritatea pastorilor au acceptat muzica desantata rock in adunarile bisericilor neoprotestante. Desi inspirata din razvratirea satanei, melodii care insotesc cuvinte de razvratire si blasfemii la adresa lui Dumnezeu, acestea au fost imprumutate in adunarile neoprotestante crestine, au fost schimbate cuvintele cu anumite mesaje crestine, repetate incontinuu si cantate in ritmuri de dans.

Sigur ca astazi nimeni nu-si mai pune intrebarea daca aceste cantari pe ritmuri dracesti isi au locul sau nu in biserica, nici nu-si mai pune problema ca odata cu muzica rock deja imbracamintea chipului veacului acestuia, rochii mulate, minifuste si lipsa acoperitorii la femeile casatorite, deja nu mai este o noutate in adunarile noastre.

In acest caz nu ar fi mirare ca si tineri din adunarile neoprotestante sa fi mers la acest concert anticrestin si posedat de duhuri demonice.

  1. De dragul salariilor cu care au fost obisnuiti pastorii neoprotestanti, „tacearea e ca mierea”.

„…pastoriti turma lui Dumnezeu care este sub paza voastra, nu de sila, ci de bunavoie, dupa voia lui Dumnezeu; nu pentru un castig marsav, ci cu lepadare de sine. (1Pet.5:2)”

Retributia pastorilor, care le asigura un trai bun intr-o societate in lipsuri, pe baza faptului ca pregatesc doua, trei predici, pe saptamana si au o viata lejera, deja din aceasta slujire de pastori s-a ajuns la o meserie, la fel ca in bisericile istorice (ortodoxa, catolica ectc). Asa stand lucrurile, pastorii sunt tentati la compromisuri, asa ca nu-si mai deschid gura la mai nimic ce patrunde in adunare. Asa ca totul a ajuns permisibil, inclusiv muzica rock, tinuta care n-are nimic de-a face cu viata unui crestin si caractere indoielnice in biserica, care numai a crestini nu arata. Totul de dragul unui loc caldicel, in vremuri tulburi, totul de dragul salarului lunar si a pastrarii membrilor in biserica cu orice chip.

Tot mai mult s-a creat un vid intre pastori si clasa credinciosului de rand, un fel de ierarhie. Asta place atat pastorilor, cat si enoriasilor, fiecare in asemenea circumstanta face ce vrea. Omul vine spectator la biserica, stiind ca pastorul este seful (lideri) si el se ingrijeste de toate, asa ca fiecare „traieste bine”. Astfel calea s-a largit, pastorii au impresia ca deja sunt in rai de aici de pe pamant si biserica a ajuns sa semene cu necrestinii din lume, in viata si caracter.

  1. Curentele teologice eretice, ca teologia prosperitatii, carismatismul, crislamismul, misticismul ectc au patruns adanc in viata bisericilor neoprotestante.

Datorita faptului ca omul de rand din biserici, nu mai citeste Biblia, pastorii lucreaza doar pentru salarii asa ca se pot folosi fara probleme de invataturi ratacitoare ca sa-si implineasca scopurile, de asemenea tot felul de organizatii si profitori a ajuns sa influenteze bisericile noastre, totul sub deplina supraveghere si acceptare a multor pastori, care bineinteles ca beneficeaza de pe urma unor asemenea invataturi.

Asa ca adunarile au devenit o mana cereasca, le dai „hormoni, nitrati, mancare modificata” si profiti la maxim de productie, finantari, si-i raiul pe pamant pentru tine ca pastor.

Asa este conceptul de slujire astazi fratilor si atunci ne miram ca nici un glas de pastor in Romania nu striga puternic din scaunele lor confortabile, impotriva lupilor si a otravii semanata si infuzata in societatea din Romania si inclusiv inimile tinerilor din bisericile noastre si in viata bisericilor.

Oare mai poate sa vina vremuri de inviorare si pocainta in astfel de circumstante, oare mai poate sa se trezeasca biserica neoprotestanta de astazi in vremuri ca acestea? Nu stiu! Doar Dumnezeu stie si poate face o astfel de trezire!

Eu stiu ca suntem vinovati cu toti, am invatat sa tacem ca sa ne simtim confortabil, am invatat sa cocolosim pacatul, sa-l ascundem sub pres, totul de dragul pacii si dragostei crestine. Traim intr-un fel de „hyppism neoprotestant”, in care fiecare „se drogheaza” cu fericire, bazata pe „dragoste si tacere”, nu mai percepem realitatea si nu mai discernem adevarul, am fost orbiti de diavolul si am inceput sa bajbaim.

Doamne ai mila de noi si ajuta-ne sa ne trezim!

Simion Ioanas