Mesajul Domnului către cele șapte biserici – Biserica din Sardes (Apoc 3:1-6)

Mesajul Domnului către cele șapte biserici – Biserica din Sardes (Apoc 3:1-6)
Apoc 3:1. Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: „Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. 2. Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu. 3. Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine. 4. Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. 5. Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” 6. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”
– Apocalipsa o carte a descoperirii
Cuvântul „apocalipsa” vine din cuvântul grecesc ἀποκάλυψις (apokálupsis) care înseamnă „descoperire, revelație”.
Apocalipsa 1:1. Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan
Apocalipsa o carte a speranței
Apoc 1:5. şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său 6. şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin. 7. Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
– Apocalipsa o carte a biruinței în Hristos Isus
Apocalipsa 1:12. M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi, când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur. 13. Şi, în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe Cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur. 14. Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; 15. picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. 16. În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui.

Mesajul trecut legat de Biserica din Tiatira:
– Domnul Isus este Atotcunoscător și Judecător, de aceea frica de Domnul, sfințenia și integritatea creștină trebuie să ne caracterizeze viața de credință
– Domnul Isus apreciază entuziasmul și creșterea faptelor din viața personală sau a Bisericii, însă dorește ca totul să fie împletit c-o învățătură sănătoasă
– Domnul Isus este împotriva învățăturilor false, a compromisului și pedepsește, de aceea nu putem trăi în compromis
– Domnul Isus ne cercetează, ne cheamă la integritate și celor biruitori le va da binecuvântările Lui

Privim astăzi la câteva atenționări din mesajul Domnului Isus către Biserica din Sardes și învățăm câteva adevăruri pentru viața noastră de credință:
1. Domnul Isus constată moartea spirituală și prin Duhul Sfânt dorește recuperarea celor aflați în această stare
Apoc 3:1. Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: „Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.
– O cetate din provincia Asia a Imperiului Roman, în partea de Vest a Turciei de azi, capitala antică a Lidiei, a fost cea mai mare dintre puterile întâlnite de greci în timpul colonizării Asiei Mici, actualmente există doar un mic sat numit Sart în apropierea locului unde a fost cetatea.
– Prosperitatea ei, în special sub Croesus, era datorată aurului din Pactolus, râul ce traversa cetatea, era înconjurată de stânci  şi un relief greu de traversat, a fost construită pe platoul unui munte, fiind înconjurată în trei laturi ale sale, de nişte prăpăstii stâncoase adânci, inaccesibile, săpate, în trecerea timpului, de albia unui râu. Croesus a fost atât de bogat încât palatele sale erau înconjurate cu nisipuri de aur.
– Aroganța dată de bogăție și poziția ei a făcut ca sub Croesus cetatea să cadă, când regele persan Cirus a asediat cetatea şi a cucerit-o (546 î.Cr.), la fel s-a întâmplat în 214 î.Cr. când cetatea a fost cucerită de Antioh cel Mare. Actual există doar un mic sătuleţ (Sart) în apropierea cetăţii antice.
– Aroganța bazată pe bogăție și poziție duce la cădere și moarte, starea aceasta se pare că era reflectată și-n biserica din Sardes. Lumea a cucerit și-a modelat mare parte din biserică ducând-o la moarte spirituală.

a) Tragedia morții spirituale a bisericii este dată de faptul că îi mergea numele că trăia, dar Domnul constată că era moartă
Marea înșelare este să fi considerat numărul unu în materie de credință și evlavie, însă în realitate să fi mort. Domnul ne avertizează că în ziua de apoi mulți vor fi prinși în acestă stare:
Matei 7:21. Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. 22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” 23. Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”
b) Vestea bună a Scripturii este că există speranță de viață chiar și pentru un creștin mort spiritual sau o biserică moartă, prin Isus Domnul vieții și prin Duhul Sfânt dătător de viață
Ezechiel 37:1. Mâna Domnului a venit peste mine şi m-a luat în Duhul Domnului, şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase. 2. M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văii şi erau uscate de tot. 3. El mi-a zis: „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învie?” Eu am răspuns: „Doamne Dumnezeule, Tu ştii lucrul acesta!” 4. El mi-a zis: „Proroceşte despre oasele acestea şi spune-le: „Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului! 5. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: „Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia! 6. Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune un duh în voi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.”Luca 19:10. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”
Cele șapte Duhuri reprezintă întregul și complexitatea lucrării Duhului Sfânt, dătător de viață, sfințitor, dătător de daruri etc, iar cele șapte stele se referă la ,,îngerii celor şapte biserici” care după cei mai mulţi comentatori, sunt slujitorii spirituali din cele şapte biserici (vezi Apoc
1:20).

2. Domnul Isus îndeamnă la veghere și întoarcere la Norma lui Dumnezeu prin pocăință
Apoc 3:2. Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu. 3. Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.

– Dumnezeu acordă un timp de pocăinţă, dacă-I respingem chemarea, atunci El îşi retrage Duhul Sfânt de la noi și putem ajunge la moarte spirituală
Samson s-a jucat multă vreme cu păcatul şi Dumnezeu i-a dat vreme de pocăinţă, dar pentru că el n-a folosit-o, Dumnezeu l-a părăsit
Judec 16:19. Ea l-a adormit pe genunchii ei. Şi, chemând un om, a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson, şi a început astfel să-l slăbească. El şi-a pierdut puterea. 20. Atunci ea a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura.” Nu ştia că Domnul Se depărtase de el. 21. Filistenii l-au apucat şi i-au scos ochii; l-au coborât la Gaza şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă. El învârtea la râşniţă în temniţă. 22. Dar părul capului lui a început iarăşi să crească, după ce fusese ras.
Efeseni 4:25. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora. 26. „Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră 27. şi să nu daţi prilej diavolului. 28. Cine fura să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. 29. Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. 30. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. 31. Orice amărăciune, orice iuţeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
Ps 51:9. Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele! 10. Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! 11. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. 12. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!
Faptele desăvârșite sunt doar cele care le facem sub călăuzirea Duhului Sfânt sau roada Duhului, altfel sunt doar o religiozitate de fațadă, o forțare umană
Isaia 64: 6. Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.
 
3. Domnul Isus îndeamnă la integritate și biruință pentru ca într-o zi să umblăm cu El având numele scris în Cartea vieții

Apoc 3:4. Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. 5. Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” 6. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”
–  Compromisul înseamnă practicarea păcatului ca mod de viață și mânjirea hainei curațite de Domnul, cu bună știință
2 Petru 2:20. În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. 21. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. 22. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”
– Integritatea și biruința nu lasă loc de compromis și haine mânjite sau murdare
Din descoperirile arheologice se pare că Biserica din Sardes avea locația lângă templul păgân al Afroditei, cum era posibil ca pe o ușă să intre unii la prostituția sacră și pe alta la Biserică?
Probabil că acolo era o locație bună și pe placul Cezarului și pe placul templelor păgâne, un fel de compromis
Luca 6:22. Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! 23. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii.
 
Unii teologi pun Biserica din Sardes ca un mesaj către Biserica din perioada anilor înaintea reformei și-a marilor treziri, însă cu siguranță că se potrivește și perioadei noastre, atât unor biserici, cât și multora dintre noi, învățăm din mesajul de astăzi că:
Domnul Isus constată moartea spirituală și prin Duhul Sfânt dorește recuperarea celor aflați în această stare
Domnul Isus îndeamnă la veghere și întoarcere la Norma lui Dumnezeu prin pocăință
– Domnul Isus îndeamnă la integritate și biruință pentru ca într-o zi să umblăm cu El având numele scris în Cartea vieții

Vizionați mesajul înregistrat video aici:
https://youtu.be/EYutvhL8tFU
Simion Ioanăș

Publicitate

Mesajul Domnului către cele șapte biserici – Biserica din Tiatira (Apoc 2:18-29)

Mesajul Domnului către cele șapte biserici – Biserica din Tiatira (Apoc 2:18-29)

– Apocalipsa o carte a descoperirii
Cuvântul „apocalipsa” vine din cuvântul grecesc ἀποκάλυψις (apokálupsis) care înseamnă „descoperire, revelație”.
Apocalipsa 1:1. Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan
Apocalipsa o carte a speranței
Apoc 1:5. şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său 6. şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin. 7. Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
– Apocalipsa o carte a biruinței în Hristos Isus
Apocalipsa 1:12. M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi, când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur. 13. Şi, în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe Cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur. 14. Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; 15. picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. 16. În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui.

Mesajul trecut legat de Biserica din Pergam:
Domnul Isus este autoritate și normă reală și finală în viața creștină
– Domnul Isus ne vrea mărturii vii, chiar cu prețul vieții, în mijlocul unei lumi oculte
– Domnul Isus este împotriva compromisului în Biserică și cheamă la pocăință
– Domnul Isus promite celor care vor birui mana ascunsă și-o piatră albă

Privim astăzi la câteva descoperiri din mesajul Domnului Isus către Biserica din Tiatira și învățăm câteva aplicații pentru viața noastră de credință:

1. Domnul Isus este Atotcunoscător și Judecător, de aceea frica de Domnul, sfințenia și integritatea creștină trebuie să ne caracterizeze viața de credință
Apocalpsa 2:18. Îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i: „Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă:

Tiatira era o cetate, din partea de Vest a Turciei, din provincia romană Asia, a fost o garnizoană de frontieră, un punct important în reţeaua de drumuri romane, un centru manufacturier important, renumită în vopsitul, confecţionarea de haine, olărit şi prelucrarea aramei. Astăzi un oraş mare, Akhisar, se află pe locul acela.
Fiind un centru comercial mare, probabil că materialismul era o țintă a locuitorilor și ca și creștin era o luptă să te menții în afaceri, să nu te compromiți și să respingi idolii vremii.

– Domnul Isus este Dumnezeu, Atotcunoscător și ne cunoaște fiecare părticică a vieții noastre
Para focului ne descoperă că Domnul Isus este Dumnezeu și că ochii Lui pătrund oriunde și ne cunoaște fiecare părticică a vieții noastre.
Evrei 4:12. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. 13. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.
Marcu 4:22. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va ieşi la lumină.
– Domnul Isus este Dumnezeu și Judecător și apropierea de El trebuie făcută ținând cont de Sfințenia Lui
Arama este asociată în Scriptură cu judecata
Exodul 27:1. Altarul să-l faci din lemn de salcâm; lungimea lui să fie de cinci coţi, şi lăţimea lui de cinci coţi. Altarul să fie în patru colţuri, şi înălţimea lui să fie de cinci coţi. 2. În cele patru colţuri să faci nişte coarne care să fie dintr-o bucată cu altarul; şi să-l acoperi cu aramă.
Cei din Tiatira cunoşteau ce înseamnă un cuptor încins, cât şi metalului topit. Ei ştiau că dacă vrei să nu mori, nu poţi să te apropii oricum de un asemenea cuptor care ajunge la circa 1000 de grade Celsius.
Evrei 12:22. Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, 23. de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi, 24. de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel. 25. Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri, 26. al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.” 27. Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină. 28. Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică, 29. fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.
De Dumnezeu ne putem apropia doar în termenii ceruți de El. Israel a păcătuit și Dumnezeu a poruncit să spânzure un șarpe de aramă pe-o prăjină, arătând că prin Jertfa Domnului dreptatea și judecata lui Dumnezeu au fost împlinite, șarpele cel vechi, satana, a fost învins. Ne putem apropia de Domnul cu teamă și curăție în Numele Domnului.

2. Domnul Isus apreciază entuziasmul și creșterea faptelor din viața personală sau a Bisericii, însă dorește ca totul să fie împletit c-o învățătură sănătoasă
vers 19. „Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi.
– Comparată cu biserica din Efes, biserica din Tiatira avea dragoste, însă n-avea integritate doctrinară.
– Biserica din Efes a pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, și nu sunt, și i-a găsit mincinoși, în schimb și-a pierdut dragostea dintâi.
– Două extreme periculoase, doctrină bună fără dragoste sau dragoste fără doctrină bună!
Cele două biserici ar fi fost extraordinare împreună.
Entuziasmul, dragostea și doctrina sănătoasă trebuie să meargă împreună ca să fie o creștere spirituală sănătoasă și care să ducă la mântuire.
1 Petru 2:1. Lepădaţi, dar, orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire; 2. şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, 3. dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul. 4. Apropiaţi-vă de El, Piatra vie lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. 5. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.

3. Domnul Isus este împotriva învățăturilor false, a compromisului și pedepsește, de aceea nu putem trăi în compromis
vers 20. Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor. 21. I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei! 22. Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
– Prorocii falși pătrund în biserici când sunt lăsați, când învățătura sănătoasă este neglijată, când dragostea este înțeleasă greșit
2 Timotei 4:1. Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: 2. propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. 3. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. 4. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. 5. Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba.
– Prorocii falși duc pe mulți în rătăcire, la compromis și de aceea Dumnezeu cheamă la pocăință și dacă continuă neascultarea aduce pedeapsa Lui
Probabil că erau niște protocoale în anumite bresle de comercianți, închinare la idolii și dumnezeii păgâni ai vremii și această prorociță căuta compromis, să poată fi acceptată și cu lumea și în Biserică, asta însemnând compromis și a mânca din jertfele aduse idolilor.

4. Domnul Isus cercetează, cheamă la integritate și celor biruitori le va da binecuvântările Lui
vers 23. Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate bisericile vor cunoaşte că „Eu sunt Cel ce cercetez rinichii şi inima”; şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui. 24. Vouă însă tuturor celorlalţi din Tiatira, care nu aveţi învăţătura aceasta şi n-aţi cunoscut „adâncimile Satanei”, cum le numesc ei, vă zic: „Nu pun peste voi altă greutate. 25. Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni! 26. Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri. 27. Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu. 28. Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.” 29. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Izabela, soția lui Ahab, din Vechiul Testament și-a impus voința prin teroare. Dacă prorocița din Tiatira a lucrat asemănător, atunci a pus o mare greutate – probabil persecuție – peste credincioșii din Biserică, peste cei care n-au acceptat ocultismul și întunecimea ei, de aceea Domnul promite celor care trăiesc în integritate un toiag de fier (autoritatea și stăpânirea), prigoana din interiorul bisericii este temporară și biruința este a Domnului, El va da luceafărul de dimineață biruitorilor.


Unii teologi care împart cele șapte biserici pe șapte perioade istorice pun Biserica din Tiatira în perioada inchiziției catolice a evului mediu întunecat, însă fiecare din noi avem de învățat multe adevăruri spirituale care să le aplicăm la viața noastră, confictele interne și compromisul parcă se potrivesc mult și cu vremea noastră.

Domnul Isus este Atotcunoscător și Judecător, de aceea frica de Domnul, sfințenia și integritatea creștină trebuie să ne caracterizeze viața de credință
– Domnul Isus apreciază entuziasmul și creșterea faptelor din viața personală sau a Bisericii, însă dorește ca totul să fie împletit c-o învățătură sănătoasă
– Domnul Isus este împotriva învățăturilor false, a compromisului și pedepsește, de aceea nu putem trăi în compromis
– Domnul Isus ne cercetează, ne cheamă la integritate și celor biruitori le va da binecuvântările Lui

Ascultați mesajul înregistrat video aici:
https://youtu.be/T62mseBUgRk

Simion Ioanăș

Învierea Domnului o chemare a lui Dumnezeu pentru fiecare din noi

Mesajul video aici: https://youtu.be/-2rbrSyCBgI

Învierea Domnului o chemare a lui Dumnezeu pentru fiecare din noi
Luca 24:1. În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră. 2. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, 3. au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus. 4. Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare. 5. Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? 6. Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, 7. când zicea că: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie.” 8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus. 9. La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 10. Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele. 11. Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau.

Învierea Domnului este un Eveniment Unic în istoria omenirii și vom privi astăzi la câteva realități ale acestui Eveniment și chemarea care-o implică aceste realități pentru fiecare din noi:


1. Învierea Domnului este parte din Planul Mântuirii pregătit de Dumnezeu din veșnicii și o chemare la mântuire pentru omul păcătos
Luca 24:5. Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? 6. Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, 7. când zicea că: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie.”
Luca 24:24. Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” 25. Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii! 26. Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?” 27. Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
a) Isus a murit în locul nostru și a înviat fiind biruitor asupra întunericului
– Prin moartea și învierea Domnului, satana a fost înfrânt și și-a pierdut dreptul asupra noastră
Gen 3:15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiulEvrei 2:14. Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, 15. şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.
– Prin moartea și învierea Domnului, moartea a fost înfrântă și nu mai are nici o putere asupra noastră
1 Corinteni 15:11. Astfel, dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut. 12. Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor? 13. Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. 14. Şi, dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră.
Apocalipsa 1:17. Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, 18. Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.
– Prin moartea și învierea Domnului, păcatul a fost înfrânt și nu mai are putere de robie asupra noastră
Romani 6:10. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. 11. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. 12. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
Isaia 53:3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. 4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. 5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
b) Isus a murit și a înviat pentru ca noi să trăim o viață nouă sub autoritatea Lui
Romani 14:7. În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine. 8. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. 9. Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi, şi peste cei vii.
– Învierea Domnului dă la o parte necredința din viața noastră
Luca 24:10. Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele. 11. Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau.
Luca 24: 35. Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii. 36. Pe când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 37. Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. 38. Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? 39. Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.” 40. (Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.) 41. Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” 42. I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere. 43. El le-a luat şi a mâncat înaintea lor.
Luca 24:44. Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.” 45. Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. 46. Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi.
– Învierea Domnului dă la o parte îngrijorarea din viața noastră
Marcu 16:3. Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” 4. Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.
– Învierea Domnului dă la o parte frica din viața noastră
Ioan 20:19. În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”

2. Învierea Domnului este o chemare la Mărturie a Bisericii lui Isus Hristos, a fiecărui mădular din Trupul Său (Biserica)
Luca 24:46. Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi. 47. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. 48. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. 49. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

a) Moartea și Învierea Domnului este o chemare personală la sfințire
2 Corinteni 5:15. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. 16. Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi, chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta. 17. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. 18. Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării; 19. că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. 20. Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! 21. Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
b) Moartea și învierea Domnului este o chemare a fiecăruia la o relație personală cu El prin ascultarea de Cuvânt
Ioan 20:11. Dar Maria şedea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt. 12. Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap, şi altul la picioare. 13. „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu, şi nu ştiu unde L-au pus.” 14. După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus. 15. „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.” 16. Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică: „Învăţătorule!” 17. „Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.” 18. Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.
c) Moartea și învierea Domnului este o chemare a fiecăruia la a ne lăsa la îndemâna Duhului Sfânt promis
Ioan 16:5. Acum Mă duc la Cel ce M-a trimis; şi nimeni din voi nu Mă întreabă: „Unde Te duci?” 6. Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima. 7. Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite. 8. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. 9. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; 10. în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea; 11. în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat. 12. Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. 13. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. 14. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.
d) Moartea și Învierea Domnului este o chemare la a fi martori ai Lui, prin puterea Duhului Sfânt, atât în Biserică cât și în afara ei
Fapte 1:8. Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”
1 Corinteni 12: 4. Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; 5. sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; 6. sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. 7. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.


Privind la aceste realități biblice ale Învierii Domnului, Dumnezeu ne face câteva provocări fiecăruia din noi:
– Învierea Domnului este o biruință asupra păcatului, satanei și a morții, Dumnezeu te cheamă astăzi la mântuire, să părăsești păcatul prin credința în Evanghelie și pocăință
– Învierea Domnului este dragostea lui Dumnezeu arătată omului prin Planul Său de Mântuire, Dumnezeu te cheamă azi să accepți autoritatea Lui peste viața ta pentru ca necredința, frica și îngrijorarea să nu mai aibă putere asupra ta
– Învierea Domnului este un îndemn pentru fiecare credincios la mărturie, Dumnezeu te cheamă la o viață trăită în sfințenie, la o relație de apropiere de El, la slujire în Biserică și în afara ei, prin Duhului Sfânt, căutând plinătatea și călăuzirea Lui.

Simion Ioanăș

Și eu Te-am răstignit acolo…

Și eu Te-am răstignit acolo…

Te-am răstignit acolo pe Golgota
Cu piroanele răutății și păcatului.
Fiecare am fost acolo cu scursoarea
Cu acea murdărie neagră a urâtului.

Biciul acela care ți-a frânt Trupul
A fost mânuit și de mine, Doamne!
Eu în nebunia mea purtam jugul
Greul jug al acelor patimi satanice.

Și eu am împins coroana cu spini
În Fruntea plină de-a durerii sudoare,
Te-au durut cuvintele pline de minciuni
Și vorbele mele pline de negre sudalme.

Ți-am străpuns și eu picioarele sfinte
Cu nebunia mea plină de-a firii dorință,
Batjocora mea era veninul unei vipere
Aruncat asupra Ta, Dragostea Răstignită.

Acolo în paharul amar din Ghețimani
Mi-am pus și eu picătura grea de otravă,
Păcatul meu alături de răul acestei lumi
Îți pregătea Jertfa, Ție Mielul din Slavă.

Doamne, prin Sfânta Ta Măreață Înviere
Ai învins păcatul și patimile din mine
Pe cel care-mi robea sufletu-mi împovărat
Și moartea cu negrul zăngănit de neoprit.

Ura, Ura, Ura, Hristos Biruitorul a Înviat!
Pentru ca eu păcătosul să fiu pe veci salvat,
Pentru ca eu să pot trăi o viață de credință
Cu fapte izvorâte dintr-o sinceră pocăință.

Doamne, prin Sfânta Ta Măreață Înviere
M-ai înfiat pentru a Ta veșnică Împărăție
Să pot trăi aici cu o Nădejde a Duhului Tău
Lipsit de frică și ferit de capcanele celui rău.

Și eu Te-am răstignit acolo, prin lanțul de păcat
Neștiind că Tu ești Mielul, Tu Cel Nevinovat.
Dar Tu prin a Ta Jertfă, ce-ai adus-o pe Calvar
Mi-ai oferit Salvare,Veșnicia și Harul Tău ca dar.




Simion Ioanăș


Cearta contracarată de calitățile robului Domnului (2 Timotei 2:24-26)

Cearta contracarată de calitățile robului Domnului (2 Timotei 2:24-26)
2 Timotei 2:24. Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, 25. să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; 26. şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.

INTRODUCERE
Pe calea credinței am învățat în lecțiile trecute că trebuie să avem o viață deosebită prin care suntem conștienți că suntem în harul Domnului, ostașii Lui, avem de suferit, de dus o luptă după rânduieli, împotrivindu-ne ereziei, urmărind stardande duhovnicești, iar azi vom învăța niște calități ale robului Domnului prin care să zădărnicească cearta și să aibă ca țintă aducerea semenilor la pocăință.

PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA LECȚIEI

1. În relația cu semenii robul Domnului nu trebuie să se certe având ca model pe Domnul Isus
2 Timotei 2:24. Şi robul Domnului nu trebuie să se certe…..
Matei 12:18. „Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata. 19. El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe. 20. Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. 21. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.”
– Cearta trebuie curmată de la început, aduce dezbinare, rău și tulburare
Prov 17: 14. Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. –
Căci acolo unde este pizmă și duh de ceartă, este tulburare și tot felul de fapte rele. (Iac.3:16)
– Cearta este o roadă a firii și este inițiată de nebuni, batjocoritori, clevetitori, gâlcevitori
Galateni 5:19. Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, 20. închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
Vorbele nebunului aduc cearta, și gura lui înjură până stârnește lovituri. – (Prov.18:6)
Izgonește pe batjocoritor, și cearta se va sfârși, neînțelegerile și ocările vor înceta. – (Prov.22:10)
Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; și când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potolește. (Prov.26:20)
Dupa cum cărbunele face jăratic și lemnul foc, tot așa și omul gâlcevitor aprinde cearta. (Prov.26:21)
Cine iubește certurile iubește păcatul, și cine-și zidește poarta prea înaltă, își caută pieirea. – (Prov.17:19)
– Cearta nu are ce căuta nici în Biserică, nici în viața personală
1 Corinteni 11:16. Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici bisericile lui Dumnezeu.
Filipeni 2: 3. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. 4. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.

2. În relația cu semenii, robul Domnului trebuie să contracareze cearta cu calități duhovnicești, ca blândețe, îngăduință, răbdare, fiind în stare să învețe și să îndrepte pe potrivnici spre Adevăr cu nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința
2 Tim 2:24…ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, 25. să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; 26. şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.
– Cearta trebuie înăbușită prin calități duhovnicești având în vedere că și noi am fost scoși prin har din mocirla păcatului
Tit 3:1. Adu-le aminte să fie supuşi stăpânirilor şi dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun, 2. să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi oamenii. 3. Căci şi noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii.
– Cearta trebuie zădărnicită prin prezentarea adevărului și manifestarea dragostei primită de la Duhul Sfânt, având ca scop pocăința potrivnicilor.
Tit 3:9. Dar de întrebările nebune, de înşirările de neamuri, de certuri şi ciorovăieli privitoare la Lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi zadarnice. 10. După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări, 11. căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, de la sine fiind osândit.
2 Tim 4:1. Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: 2. propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. 3. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor.

APLICAREA LECȚIEI
Cearta trebuie evitată și zădărnicită în viața noastră de creștini, înțelegând dezastrul care-l produce în jur și aplicând strategia lui Dumnezeu în contracararea ei, luând pe Hristos Domnul ca Model, căutând să avem calitățile duhovnicești cerute de Dumnezeu, roada Duhului și recuperarea potrivnicilor prin prezentarea Adevărului și manifestarea dragostei lui Dumnezeu în noi, cu nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința.

ÎNTREBĂRI
Ce părere are Dumnezeu despre ceartă și care sunt consecințele ei în viața omului?
Cum pot contracara cearta și ce strategie trebuie să aplic, atât în viața personală cât și în Biserică?
Cum stau cu privire la ceartă în viața personală și ce trebuie să fac pentru îndreptarea mea sau a celor care stârnesc certuri?

Simion Ioanăș

Iubire răstignită pentru mine

Iubire răstignită pentru mine

M-am îndrăgostit de Tine Doamne
Cel ce-ai venit de Sus din veșnicie,
Te-ai coborât la un păcătos ca mine
Să mă eliberezi din greul lanț al firii.

Ești dovada vie de Iubire
Ce mi-ai arătat-o sus pe cruce,
Ca să mă scapi de marea de păcate
De tot ce-i rău în sufletul din mine.

Doamne, în acea coroană cu spini
Ai dovedit iubirea trăită cu durere,
Prin cuiele ce-au pătruns a Tale mâini
M-ai cucerit cu-a Ta veșnică iubire.

Mi-ai arătat iubirea Ta cu Sânge,
Cu Trupul Tău ce a fost frânt pe cruce.
Să mă eliberezi de blestemul și râul de patimi
Ce mi-au înecat surâsul și înțelegerea iubirii.

Mă-ncred în veșnicia iubirii sfinte
În biruința Ta văzută-n Înviere,
Mi-ai dat în toate, nădejde prin credință
Și ți-ai făcut o casă din inima-mi umilă.

Abia aștept ziua minunată
Să fiu cu Tine-acolo Sus în slavă,
Să-mi umplu inima de fericire
Din veșnicu-Ți izvor de viață și iubire.

Simion Ioanăș

Mesajul Domnului către cele șapte biserici – Biserica din Pergam (Apoc 2:12-17)

Mesajul Domnului către cele șapte biserici – Biserica din Pergam (Apoc 2:12-17)
Apoc 2:12. Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri: 13. „Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana. 14. Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie. 15. Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc. 16. Pocăieşte-te, dar. Altfel, voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.” 17. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.”

– Apocalipsa o carte a descoperirii
Apocalipsa este atribuită Apostolului Ioan și este o descoperire a Domnului Isus Hristos către cele șapte biserici din Asia mică, în Turcia de astăzi și pentru creștinii de pretutindeni, descoperire făcută lui Ioan pe Insula Patmos.
Cuvântul „apocalipsa” vine din cuvântul grecesc ἀποκάλυψις (apokálupsis) care înseamnă „descoperire, revelație”.

Apocalipsa 1:1. Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan 2. care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos şi a spus tot ce a văzut. 3. Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!
Apocalipsa o carte a speranței
Cartea Apocalipsa dă speranță tuturor creștinilor, în special celor aflați în suferință, prin prezentarea lui Isus Hristos biruitorul, Împăratul împăraților și Domnul domnilor.
Prima descoperire făcută de Domnul Isus sunt mesajele adresate celor șapte Biserici din Asia mică.
Apoc 1:4. Ioan, către cele şapte biserici care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie, 5. şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său 6. şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin. 7. Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
– Apocalipsa o carte a biruinței în Hristos Isus
Apocalipsa 1:12. M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi, când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur. 13. Şi, în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe Cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur. 14. Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; 15. picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. 16. În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui. 17. Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, 18. Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.

Mesajul trecut legat de Biserica din Smirna:
– Domnul este Sursa noastră de putere, viață și mângâiere, noi trebuie să alungăm orice îngrijorare și să ne ancorăm viața în Domnul.
– Hristos Domnul cunoaște problemele cu care ne confruntăm, ne vede bogați spiritual și ne îndeamnă să n-avem frică și să-I rămânem credincioși
– Hristos Domnul dă bisericii Lui o perspectivă de viitor printr-o strategie și nădejde clară


Privim astăzi spre mesajul Domnului Isus către Biserica din Pergam, și învățăm câteva descoperiri cu privire la Biserica din Pergam, prin care putem învăța câteva adevăruri care ne ajută să biruim pe calea credinței:

1. Domnul Isus este autoritate și normă reală și finală în viața creștină
Apoc 2:12. Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri:
Hristos Domnul posedă aici o autoritate reală şi finală, simbolizată printr-o „sabie cu două tăişuri” (v. 12), în locul unde proconsului roman a exercitat „puterea sabiei”.

PERGAM, oraș antic în NV Asiei Mici, pe locul actualei localități Bergama din Turcia, întemeiat în sec. 12 î. Hr, în partea de V a Turciei asiatice de astăzi.
A ajuns să fie un oraş foarte important numai după anul 282 î.Cr., Pergamul a devenit capitala împărăţiei Ataliei, care în 133 î.Cr. a fost lăsată moştenire romanilor. Primul templu al cultului împăratului a fost zidit în Pergam (cca. 29 î.Cr.) în cinstea Romei şi a lui August. Dacă Efesul a fost un centru comercial, Pergam-ul a fost un centru religios, plin de temple păgâne, al lui Zeus, Atena, Dionisius şi Asclepius. Asclepius era un zeu al vindecării legat de niște ape termale existente acolo.
Numele Pergam vine din grecescul Pergamos (Πέργαμος), se presupune că acolo a fost inventat ((?) cf. Gardthausen, Griech. Palaeogr., p. 39f; Birt, Antikes Buchwesen, capitolul ii.) și fabricat pergamentul.
De asemenea cuvântul Pergamos vine din purgos (πύργος) care înseamnă turn sau o structură fortificată.
 
În mijlocul idolatriei lumii, a unor religii false și păgâne și a dominării puterii politice învățăm astăzi, la fel ca și Biserica din Pergam că autoritatea și norma reală este și rămâne Hristos Domnul, Cuvântul lui Dumnezeu.
a) Cuvântul lui Dumnezeu este Normă și după această normă o să judece Dumnezeu
Ioan 1:1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 2. El era la început cu Dumnezeu. 3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. 4. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. 5. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o. 6. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. 7. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. 9. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. 10. El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. 12. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; 13. născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
Romani 2:16. Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.
b) Cuvântul lui Dumnezeu este o armă care este parte din armura credinciosului
Efeseni 6:17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.
Evrei 4:12. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. 13. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.

2. Domnul Isus ne vrea mărturii vii, chiar cu prețul vieții, în mijlocul unei lumi oculte

Apoc 2:13. „Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana.

Antipa, un martir din biserica din Pergam care, potrivit tradiţiei, a fost ars de viu într-un cazan înroşit în foc, în timpul domniei lui Domiţian.
Altarul din Pergamon (greacă veche: Βωμός τῆς Περγάμου) a fost o construcție monumentală construită în timpul domniei regelui grec antic Eumenes al II-lea în prima jumătate a secolului al II-lea î.Hr. pe una dintre terasele acropolei din Pergamon din Asia Mică.

Structura avea 35,64 metri (116′ 31/32″) lățime și 33,4 metri (109′ 6 5/8″) adâncime; Doar scara din față avea o lățime de aproape 20 de metri (65’ 11/16″). Baza era decorată cu o friză în înalt relief care arată bătălia dintre uriași și zeii olimpici, cunoscută sub numele de Gigantomahia.

Matei 10:16. Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii. 17. Păziţi-vă de oameni; căci vă vor da în judecata soboarelor şi vă vor bate în sinagogile lor. 18. Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor. 19. Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela; 20. fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi. 21. Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. 22. Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

3. Domnul Isus este împotriva compromisului în Biserică și cheamă la pocăință
Apoc 2:14. Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie. 15. Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc. 16. Pocăieşte-te, dar. Altfel, voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.”

2 Petru 2:14. Le scapara ochii de preacurvie si nu se satura de pacatuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsa la lacomie, sunt niste blestemati! 15. Dupa ce au parasit calea cea dreapta, au ratacit si au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata faradelegii. 16. Dar a fost mustrat aspru pentru calcarea lui de lege: o magarita necuvantatoare, care a inceput sa vorbeasca cu glas omenesc, a pus frau nebuniei prorocului. 17. Oamenii acestia sunt niste fantani fara apa, niste nori alungati de furtuna; lor le este pastrata negura intunericului. 18. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele carnii si cu desfranari, pe cei ce de abia au scapat de cei ce traiesc in ratacire. 19. Le fagaduiesc slobozenia, in timp ce ei insisi sunt robi ai stricaciunii. Caci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
Irineu, ucenic al lui Policarp, născut la Smirna, în secolul al 2-lea îi identifică pe nicolaiți cu o sectă gnostică în scrierile lui, adepții acestei secte susțineau că faptele trupului nu afectează curăția sufletului și deci nu au nici o legătură cu mântuirea.

Dumnezeu ne vrea pe fiecare din noi trăind în integritate, ne vrea sfinții lui, pentru ca astfel să avem o viață plină de binecuvântări cerești.
Luca 12:8. Eu vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu; 9. dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10. Şi oricui va vorbi împotriva Fiului omului i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta. 11. Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi; 12. căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”
Matei 6:24. Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.

4. Domnul Isus promite celor care vor birui mana ascunsă și-o piatră albă
Apoc 2:17. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.”
Mana ascunsă
Este Hrana din Cer, viața veșnică în Hristos Isus, veșnicia pe care acum o percepem prin credință dar atunci o vom avea desăvârșit.
1 Cor 3: 9. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte; 10. dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. 11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. 12. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
Piatra albă:
Cuvântul folosit este psefos, care înseamnă „pietricele șlefuite de apă”, „prundiș”
– Domnul ne șlefuiește prin cuvântul Său și ne pregătește pentru Cer
Tribunalele din vechime, în cadrul cărora judecătorii își exprimau verdictul prin intermediul unei pietre mici: albă, dacă acuzatul era absolvit, și neagră, dacă era condamnat
O pietricică albă se mai folosea ca bilet de intrare la festivitățile publice organizate de împărat
– Domnul ne dă verdictul absolviți de păcat și ne asigură intrarea în Împărăția Lui și un nume nou, o identitate nouă, un caracter veșnic, o schimbare definitivă
 
Dumnezeu vrea să ne învețe astăzi prin mesajul către Biserica din Pergam câteva adevăruri importante pentru viața noastră ca și creștini și biserică:
– Domnul Isus este autoritate și normă reală și finală în viața creștină
– Domnul Isus ne vrea mărturii vii, chiar cu prețul vieții, în mijlocul unei lumi oculte
– Domnul Isus este împotriva compromisului în Biserică și cheamă la pocăință
– Domnul Isus promite celor care vor birui mana ascunsă și-o piatră albă

Simion Ioanăș












Ești creștin? Atunci când a fost momentul când te-ai lepădat de tine înaintea Domnului Hristos?

Ești creștin? Atunci când a fost momentul când te-ai lepădat de tine înaintea Domnului Hristos?

Începi să-L urmezi pe Domnul atunci când te lepezi de tine și trăiești în ascultare de El, implicit de Scriptură. Dacă n-ai făcut asta niciodată, atunci înseamnă că ai un creștinism de fațadă sau de paradă.
Eu am început o viață trăită cu Domnul, la 26 de ani, acasă la mine în camera mea, a fost prima dată când mi-am văzut starea de rob al păcatului și al satanei, atunci am strigat câtre Domnul, am renunțat la mine și I-am spus Domnului că doresc ca din acel moment El să conducă viața mea. L-am rugat să mă elibereze de patima fumatului, beției, curviei și alte lanțuri demonice și să mă curățească prin Sângele și Jertfa Lui de la Golgota.
Acolo-n camera mea am simțit eliberarea și iertarea Domnului, acolo am fost născut din Dumnezeu un om nou.
Oamenii întreabă mereu unde să meargă la Biserică, la care că sunt atâtea?
Eu vreau să le spun că degeaba mergi la biserică dacă nu-L urmezi pe Domnul, dacă n-ai avut o întâlnire personală cu El în care să te lepezi de tine și să-i dai viața ta Lui.
Caută prima dată să te împaci cu El, Hristos Domnul este Capul Bisericii, după ce ți-ai dat viața Lui și ai început umblarea cu El, atunci întreabă-L pe El unde vrea să mergi la biserică, cu ce oameni să ai părtășie. El prin Scriptură și ascultarea de El o să-ți deschidă ochii să poți vedea unde are de lucru cu tine.
Matei 16:24. Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. 25. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. 26. Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?

Simion Ioanăș

De ce creștinii baptiși și alți creștini evanghelici au poezii și cântări despre Crucea Domnului?

De ce creștinii baptiști și alți creștini evanghelici au poezii și cântări despre Crucea Domnului?

În urma postării mele referitor la rugăciunea la crucea de lemn care se practică în biserica ortrodoxă cineva mi-a pus următoarea întrebare:
”Cosmin (Simion Ioanăș) îmi pare rau că tu numești crucea loc de tortură, dar eu am fost la biserică la voi și am cântat te iubim cruce sfântă…..
…. atunci am tinut minte la ce pagină era dar acuma nu mai țin minte.”

Răspunsul meu:

Da, crucea de lemn este un element de tortură, alături de coroana de spini, cuiele pătrunse în mâini și picioare, biciul roman etc.
Nu pot lua crucea de lemn, ciocanul, cuiele etc, să mă închin la ele. Ar fi o necinstire a Mântuitorului meu Hristos Domnul să mă închin la elementele de tortură și nu lui Dumnezeu.
Toți iubim Crucea ca Jertfă, dar nu ne rugăm sau închinăm la lemn, asta se cântă referitor la ce ați auzit la baptiști.
Toți iubim Jertfa Domnului Isus dar nu facem lemnul, cuiele, coroana de spini obiecte de închinare etc.
Ar fi penibil să mă închin coroanei de spini și s-o sărut când Domnul meu a suferit pe cruce, El și-a dat viața pentru mine și El a înviat.
Pentru mine personal ca să mă închin la un lemn după ce am cunoscut pe Hristos Domnul ar fi ca și când m-aș lepăda de Domnul meu Înviat, consider ceva foarte grav.
Și trebuie să citim Biblia și s-o credem, eu de aceea m-am întors la Dumnezeu, am citit Scriptura și am crezut-o, altfel niciodată nu-L urmam pe Hristos Domnul.
Biblia spune să ne închinăm Tatălui, în Numele Domnului, în duh și în Adevăr. Niciunde Biblia nu precizează vreo închinare la lemnul crucii, la cuie, la ciocan, la coroana de spini sau altceva de felul acesta. Deci dacă am crezut Biblia vreau să ascult de ceea ce Ea spune, deoarece cred că este Cuvântul lui Dumnezeu.

Eu personal chiar nu înțeleg de multe ori de ce oamenii nu pot pricepe lucruri atât de simple?
Cum aș putea să mă închin unui lemn când Dumnezeul meu este viu?
Dacă oamenii L-ar cunoaște pe Domnul și ar realiza că Jertfa Lui S-a dat în locul lor, atunci ar lepăda totul, chiar pe ei personal pentru Domnul Înviat.
Odată ce stau de vorbă cu Domnul, mă rog Lui, am un dialog cu El, cum aș putea să mai fug la un lemn?
E de neînțeles, doar dacă înțeleg asta prin prisma Scripturii care-mi spune că mulți oameni sunt morți spiritual, de aceea nu comunică cu Dumnezeu și nu ascultă de El, de aceea aleargă la lemne și tablouri.

Crucea Ta

Crucea Ta, Isuse Doamne,
Este Jertfa scrisă-n Carte.
Pentru mine Te-ai jertfit,
Ca să pot fi mântuit.

Legământul Nou solemn,
Sânge curs, zdrobit pe lemn.
Crucea Ta, o, Doamne Sfinte,
N-o pot spune în cuvinte.

Când pe Tine Te vestesc
Cei răi mă batjocoresc.
Crucea mea e datorie
Ca s-o duc în mărturie.

Cei ce-aleargă spre pieire
Văd în Jertfă-o nebunie.
Nicidecum să nu ne temem
Evanghelia să le-o spunem.

Prin Crucea Ta, Isuse Doamne,
Ne-ai răstignit față de lume.
Ca s-avem o viață sfântă,
Pe pământ să fim lumină.

Simion Ioanăș