Neprihănirea dăruită de Dumnezeu și neprihănirea omului care duce la pieire

Neprihănirea dăruită de Dumnezeu și neprihănirea omului care duce la pieire (Eclesiast 7:15-20, Matei 5:20)

Eclesiast 7:15. Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este câte un om fără prihană care piere în neprihănirea lui, şi este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui. 16. Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur? 17. Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme? 18. Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o laşi din mână; căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea. 19. Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate. 20. Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.

Matei 5:20. Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

Sunt două pericole în care poate să cadă omul care spune că este credincios, unul este legat de legalism sau o neprihănire personală, prin care crede că este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu și alta, libertinismul, prin care omul se îndepărtează de Dumnezeu și trăiește în păcat, crezând că oricum Dumnezeu îl mântuiește.

Vom privi împreună la ceea ce spune cuvântul lui Dumnezeu privitor la subiectul neprihănirii și cum putem să fim într-o stare după voia lui Dumnezeu:

1. Neprihănirea care absolvă pe om de vină este cea dăruită de Dumnezeu prin credință
Evrei 11:7. Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă. 8. Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce. 9. Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună-moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe.10. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.
2. Neprihănirea care absolvă pe om de vină este fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus
Romani 3:21. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii – 22. şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire. 23. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. 24. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. 25. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; 26. pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.
1 Corinteni 1:25. Caci nebunia lui Dumnezeu este mai inteleapta decat oamenii; si slabiciunea lui Dumnezeu este mai tare decat oamenii. 26. De pilda, fratilor, uitati-va la voi care ati fost chemati: printre voi nu sunt multi intelepti in felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales. 27. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari. 28. Si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii si lucrurile dispretuite, ba inca lucrurile care nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt; 29. pentru ca nimeni sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu. 30. Si voi, prin El, sunteti in Hristos Isus. El a fost facut de Dumnezeu pentru noi intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare, 31. pentru ca, dupa cum este scris: „Cine se lauda sa se laude in Domnul.”
2 Corinteni 5:21. Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
3. Neprihanirea omului care duce la pieire este falsă, doar de fațadă sau de ochii oamenilor
Matei 5:20. Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

a) Neprihănirea care duce la pieire reprezintă o forțare personală prin care îți justifici înaintea oamenilor și a lui Dumnezeu câștigarea neprihănirii
Matei 23:12. Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat. 13. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.
b) Neprihănirea care duce la pieire este doar de ochii lumii, de defilare înaintea oamenilor
Matei 23:14. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osândă.
Matei 23:25. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare. 26. Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată.
c) Neprihănirea care duce la pieire este activă, poate arăta prosperă dar este falsă
Matei 23:15. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.

4. Neprihănirea dăruită de Dumnezeu este un mod de viață trăit în faptele pregătite de Dumnezeu mai dinainte, în Hristos Domnul
Efeseni 2:8. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. 9. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. 10. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

a) Trăirea în Domnul implică să-ți vezi starea de păcat,  să trăiești o viață de pocăință, având teamă de Dumnezeu și fugind de păcat
Eclesiast 7:20. Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.

Isaia 64:6. Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. 7. Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau care să se trezească şi să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns faţa Ta şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.
Romani 7: 21. Gasesc, dar, in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine. 22. Fiindca, dupa omul dinauntru, imi place Legea lui Dumnezeu; 23. dar vad in madularele mele o alta lege care se lupta impotriva legii primite de mintea mea si ma tine rob legii pacatului care este in madularele mele. 24. O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte…? 25. Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pamanteasca slujesc legii pacatului.
b) Trăirea în Domnul implică să te sfințești și să trăiești smerit, păstrând o relație bună atât cu Dumnezeu cât și cu aproapele tău
Eclesiast 7:16. Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur? 17. Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?
Astăzi sunt tot felul de învățături false și eretice, unii se cred dumnezeu, cred că cuvântul care iese din gura lor creează, cred că la cuvântul lor crește contul în bancă, minunile vin pe bandă rulantă. Unii azi se cred judecători în locul lui Dumnezeu, își asumă Judecata pe care doar Dumnezeu o poate face.
Sfințirea, creșterea spirituală merge mână-n mână cu smerenia, fiind conștient că șI eu am încă firea pământească în mine șI doar pri Har sunt în picioare.
2 Petru 1:3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui, 4. prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea care este in lume prin pofte. 5. De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta; 6. cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia; 7. cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni. 8. Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Hristos.

Să ne cercetăm înaintea Cuvântului lui Dumnezeu de astăzi și să ne întrebăm: ”Ce fel de neprihănire am dobândit și trăim?

Avem o Neprihănire primită prin credința în Domnul Isus, prin pocăință, prin har și care se manifestă printr-o conștientizare a stării de păcat, printr-o viață de pocăință, prin înțelepciunea dobândită prin frica de Domnul, prin sfințire smerenie, văzând în noi călăuzirea și Roada Duhului sau avem o neprihănire doar de fațadă, de Duminica sau de defilare, o neprihănire câștigată prin anumite fapte proprii, printr-o justificare personală înaintea oamenilor și a lui Dumnezeu, având o trăirea personală în realitate sub robia păcatului și departe de voia lui Dumnezeu, urmărind profitul,  puterea sau alte scopuri care duc la pierzare veșnică?

Publicitate

Trist, trist, trist…

Trist, trist, trist…

Nu-i prima dată când oamenii m-au dezamăgit și cred că nici ultima. De fapt mă uit în viața mea și mă simt dezamăgit de mine de multe ori. Înțeleg că sunt pe pământ, încă mai am fire pământească, la fel ca semenii mei și atunci dezamăgim.

Dezamăgirea mea însă este legată de cineva care crede că poate face comerț cu Hristos Domnul, precum Iuda odinioară.

De fapt mă gândesc că până când Domnul nu devine TOTUL în viața noastră, noi suntem foarte vulnerabili. Unii îl doresc pe Hristos precum o roată de rezervă, să-L folosească atunci când are nevoie. Însă Domnul nu poate să fie o roată de rezervă, ci Totul sau nimic.

Pe de altă parte unii vin în biserici cu încrederea procentual în oameni, procentual în Domnul, iar atunci când oamenii dezamăgesc, ei renunță. Domnul nu poate să fie jumătate de măsură, ci Totul. Când Hristos Domnul e Totul, atunci chiar toți de se leapădă de tine, pentru Tine Hristos este TOTUL.. Dacă nu am înțeles că Domnul nu-și împarte Slava cu nimeni, atunci n-am înțeles nimic despre Dumnezeu.

Mai sunt cei care pentru un blid de linte sau 30 de arginți sunt gata să-și vândă dreptul de a sta sub protecția și binecuvântarea Celui ce este Totul.

Și totuși pentru Petru a fost o șansă, la fel pentru David și mulți alții, cum? Prin credință și pocăință. Atunci când știi că Isus e TOTUL, atunci n-ai unde merge chiar căzut, decât la picioarele Lui, acolo la Izvorul care curge din Golgota, acolo unde Sângele Mielului, a Celui care este Totul are putere să curățească.

De aceea marea problemă este când Isus nu este Totul în viața oamenilor, atunci apare împietrirea și lepădarea de Hristos Domnul, de Plinătatea Dumnezeirii care putea să-ți dea Totul și lepădarea te-a lăsat cu NIMIC.

Trist, trist, trist, pentru că cineva a pierdut TOTUL și a rămas cu Nimic și oare câți astăzi se mai joacă și fac comerț cu Hristos, Cel care le poate da TOTUL, însă ei rămân cu NIMIC.

Doamne mulțumesc că ești TOTUL pentru mine și prin Tine pot Totul!

Pot totul în Hristos care mă întăreste. (Filip.4:13)

Voi aveți totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii și stăpâniri. (Col.2:10)

Simion Ioanăș

Medicament împotriva mândriei ”spirituale” sau împotriva trăirii în robia păcatului

Cred că aceste versete pot să fie un medicament pentru orice formă de mândrie ”spirituală”, să-i spunem așa, ori pentru o trăire sub robia păcatului.

Adică:

– Rămâi în echilibru în Hristos Domnul, văzându-ți lungul nasului, fără să aplici judecata lui Dumnezeu nimănui, știind că poți să te lauzi doar cu Neprihănirea Domnului primită de tine prin credință, ca un dar.

– Nu judeca cu judecata lui Dumnezeu pe nimeni, nu ție ți s-a dat această judecată, tu poți doar identifica problemele din viața cuiva și să dai soluții Scripturale, atât!

– Nu fii rău! Răutatea vine de la diavolul și aduce pedeapsa lui Dumnezeu, fugi de păcat deoarece te desparte de Dumnezeu.

– Teama de Dumnezeu este începutul Înțelepciunii, te va ține în Hristos și-n echilibru, astfel încât să prețuiești Neprihănirea lui Hristos Domnul și să n-o disconsideri până acolo încât să te lași stăpânit de păcat și de răutate

– Fii conștient că păcatul stă lipit de tine prin firea pământească, chiar dacă faci binele se datorează Domnului care ți-a pregătit dinainte faptele în care să umblii și intrarea ta în Cer și rămânerea în picioare, este doar prin Harul Domnului.

Simion Ioanăș

Trezirile trâmbițate azi în jurul unui circ ieftin

Trezirile trâmbițate azi în jurul unui circ ieftin

Duhul Sfânt ne dă putere să fim martori ai Domnului Isus, prin darurile și Roada Duhului oferite omului prin credința în Evanghelie și pocăință.
Astăzi ne-am pierdut mărturia nu pentru că nu sunt minuni și semne, ci pentru că ele au devenit un circ ieftin, iar viața noastră este plină de păcat. Oamenii se uită la pocăiți și-i văd că trăiesc și vorbesc ca ei, dar se laudă cu semne și minuni, care de cele mai multe ori te îngrozesc prin ocultismul lor.
Uitați-vă la fenomenul Redding, California, un circ ieftin și prin comunitatea multor ”circari” care se evidențiază prin semne și minuni și veți vedea grotescul mărturiei actuale.
Semnele și minnunile fără sfințire și Roada Duhului nu valorează nimic, doar ca o talangă pe gâtul unei vaci.
Vin dintre ortodocși și m-am pocăit cu 25 de ani în urmă, cine-i pocăiește pe oameni este Dumnezeu, iar dacă ne folosește pe noi o face prin prezența Roadei Duhului, maturitate, lumină și sare, mărturisirea Evangheliei, sfințirea noastră.
Domnul Isus nu pune ca punct central credința prin vederea minunilor, ci îi spune altceva lui Toma:
””Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.” (Ioan.20:29-31)
La fel și în Cartea Evrei Dumnezeu nu pune în definiția credinței ca punct central vederea minunilor, ci altceva:
”Evrei 11:1. Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

Cu ani în urmă în România pocăiții erau renumiți prin modul în care era dragoste între ei, se ajutau, seriozitate. Ziceau, să nu înjur în prezența unui pocăit, azi diferența între lume și noi din biserică este mică, de aceea nici nu avem putere și suntem anemici.
”Creștinii” care-l fac ”mic” pe Duhul, azi, sunt cei care trăiesc ca lumea, care fac circ ieftin și lasă întunericul să-și bată joc de ei. Ne rugăm pentru bolnavi, facem ungerea și Dumnezeu vindecă după voia Lui. Prim mărturisirea Evangheliei oamenii încă se mai pocăiesc, datorită prezenței Duhului.
Să te scoată Dumnezeu din întuneric și moarte e cea mai mare minune, să-ți deschidă ochii să vezi și urechile să auzi și să te nască din Dumnezeu e cea mai mare minune.
Nu sunt cesaționist, cred în puterea Duhului și darurile care le dă cum voiește El fiecăruia, însă nu cred în circul ieftin, în minunile ieftine, în manifestările ”de doi lei” puse pe seama Duhului Sfânt, tot felul de impostori astăzi fac școli de vindecare și poruncesc ca apucații lui Dumnezeu să facă cum zic ei. Dumnezeu nu-i marioneta nimănui, El nu poate să fie manipulat și constrâns de om, El dorește noi să facem și să trăim călăuziți de El.
Cu respect pot spune că am venit dintr-o ortodoxie plină de superstiții și ocultism, tocmai din goana după supranatural și am găsit un mediu evanghelic care alaergă tot după un fel de năluci de felul acesta, doar că nălucile astea sunt în ”haină” evanghelică. E un fenomen alergătura la profeți care dezleagă viitorul, cu cine să te măriți sau însori, dacă să cumperi sau nu casa, să intri sau nu în afaceri etc. Penibilul și grotescul într-un mediu unde Cuvântul Evangheliei, călăuzirea Duhului, sfințirea ar trebui să aibă prioritate.
”Tunarii” de azi vor să coboare foc din cer și să învie morții, însă divorțul, bârfa, înșelătoria, răutatea, fuga după bogăție, curvia etc, toate fac casă bună cu mulți dintre ei și multe biserici.
Cred că înainte de toate Dumnezeu ne cheamă la pocăință și întoarcere la Cuvântul Lui, la a căuta ca prioritate Împărăția lui Dumnezeu și Neprihănirea, pentru ca oamenii să vadă Roada Duhului împletită cu darurile Duhului și astfel ca oameni maturi, să fim sare și lumină pentru cei din jurul nostru.

Doamne ajută-ne să ne pocăim de starea noastră și să căutăm o relație strânsă cu Tine în aceste vremuri, Tu Vița și noi mlădițele, astfel Roada Duhului să poată să fie văzută în noi, iar sfințirea făcută de Duhul să lumineze în jur prin mărturisirea Evangheliei și lucrarea fiecăruia, prin darul și lucrarea încredințată. Amin.
Simion Ioanăș

Un început nou zidind Clădirea sau Templul lui Dumnezeu (2 Cronici 3:1-5, 1 Corinteni 3:9-13)

Un început nou zidind Clădirea sau Templul lui Dumnezeu (2 Cronici 3:1-5, 1 Corinteni 3:9-13)

2 Cronici 3:1. Solomon a început zidirea Casei Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese arătat tatălui său, David, în locul pregătit de David în aria lui Ornan, iebusitul. 2. A început să zidească în a doua zi a lunii a doua, în al patrulea an al domniei lui. 3. Iată pe ce temelii a zidit Solomon Casa lui Dumnezeu: Lungimea, în coţi de măsura cea veche a coţilor, era de şaizeci de coţi, iar lăţimea, de douăzeci de coţi. 4. Pridvorul dinainte avea douăzeci de coţi lungime, cât era de lată Casa, şi o sută douăzeci de coţi înălţime; Solomon l-a acoperit pe dinăuntru cu aur curat. 5. A îmbrăcat cu lemn de chiparos Casa cea mare, a acoperit-o cu aur curat şi a săpat pe ea finici şi împletituri de lănţişoare.

1 Corinteni 3:9. Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. 10. După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. 11. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos. 12. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, 13. lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.

Templul și elemente din Templu, la fel ca și Cortul Întâlnirii sunt un Îndrumător spre Domnul Isus, o prefigurare a Domnului, adevăratul templu, apoi trupul credinciosului ca Templul Duhului Sfânt și Biserica răscumpăraților construită din pietrii vii.
Apocalipsa 21: 22. În cetate n-am văzut niciun Templu; pentru că Domnul Dumnezeul cel Atotputernic ca şi Mielul sunt Templul ei.
Efeseni 4:11. Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, 12. pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13. până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; 14. ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; 15. ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. 16. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.
 

Templul construit de Solomon a fost distrus în anul 586 î. Hr. de către babilonieini și a fost reconstruit în 520 î. Hr. sub Zorobabel, pe vremea profetului Hagai, acesta a fost distrus pe vremea Macabeilor șI apoi reconstruit de cărtre Irod cel Mare începând cu anul 20 î. Hr., fiind din nou distrus în totalitate în anul 70 A.D.
Astăzi zona Templului din Ierusalim se întinde pe circa 7-8 ha, fiind dominată de moscheea arabă ”Domul Stâncii” terminată de către Omar în anul 691 A.D.

Putem înțelege din zidirea Casei Domnului de către Solomon, niște adevăruri la începutul acestui an care să ne îndemne la a lucra în biserică la zidirea trupului lui Hristos, pentru ca în ziua aceea minunată să fim înfățișați înaintea Domnului fără pată și fără zbârcitură, ci sfântă și fără prihană.
Efeseni 5:25. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, 26. ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, 27. ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.

1. Zidirea se face pe Jertfă, Hristos este Temelia Clădirii, a Bisericii
2 Cronici 3:1. Solomon a început zidirea Casei Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese arătat tatălui său, David, în locul pregătit de David în aria lui Ornan, iebusitul.

Locul în care a fost zidit Templul a fost Muntele Moria, locul unde cu circa 1100 de ani înainte Avraam a adus pe fiul Său , Isaac, Jertfă Domnului (vezi Geneza 22:2)

a) Orice lucrare facem în Biserică este o zidire făcută pe Temelia hotărâtă de Dumnezeu prin Har
1 Cor 3:10. După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.
Tit 2:11. Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat 12. şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, 13. aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
b) Orice lucrare facem în Biserică este o zidire făcută pe Temelia hotărâtă de Dumnezeu în dragoste
1 Corinteni 3:11. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos.
Efeseni 4:16. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.
Coloseni 3:12. Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. 13. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. 14. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. 15. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători. 16. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. 17. Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.
c) Orice lucrare facem în Biserică este o zidire făcută pe Temelia hotărâtă de Dumnezeu, după Planul și Regulile lui Dumnezeu
2 Cronici 3:2. A început să zidească în a doua zi a lunii a doua, în al patrulea an al domniei lui. 3. Iată pe ce temelii a zidit Solomon Casa lui Dumnezeu: Lungimea, în coţi de măsura cea veche a coţilor, era de şaizeci de coţi, iar lăţimea, de douăzeci de coţi. 4. Pridvorul dinainte avea douăzeci de coţi lungime, cât era de lată Casa, şi o sută douăzeci de coţi înălţime; Solomon l-a acoperit pe dinăuntru cu aur curat. 5. A îmbrăcat cu lemn de chiparos Casa cea mare, a acoperit-o cu aur curat şi a săpat pe ea finici şi împletituri de lănţişoare.
Efeseni 4:11. Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, 12. pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
1 Corinteni 12:4. Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; 5. sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; 6. sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. 7. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. 8. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; 9. altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; 10. altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. 11. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.

2. Zidirea necesită o lucrare specială sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu
2 Cronici 2:7. Trimite-mi, dar, un om iscusit în lucrarea aurului, argintului, aramei şi fierului, a materiilor vopsite în purpură, a materiilor de culoarea cârmâzului şi de culoare albastră şi care să cunoască săpătura în lemn, ca să lucreze cu meşterii iscusiţi care sunt la mine în Iuda şi la Ierusalim şi pe care i-a ales tatăl meu, David.
2 Cronici 2:13. Îţi trimit, dar, un om meşter şi priceput, pe Huram-Abi, 14. fiul unei femei dintre fetele lui Dan şi al unui tată tirian. El este meşter pentru lucrările în aur, în argint, în aramă şi în fier, în piatră şi în lemn, în materii vopsite în purpură şi în albastru, în materii de vison şi cârmâz, şi pentru orice fel de săpături şi lucruri meşteşugite care i se dau de făcut. El va lucra cu oamenii tăi iscusiţi şi cu oamenii iscusiţi ai domnului meu David, tatăl tău.

a) Orice lucrare o facem în Biserică trebuie să urmărim plinătatea Duhului
Exod 31:1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 2. „Să ştii că am ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda. 3. L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări, 4. i-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meşteşugite, să lucreze în aur, în argint şi în aramă, 5. să sape în pietre şi să le lege, să lucreze în lemn şi să facă tot felul de lucrări. 6. Şi iată că i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan. Am dat pricepere în mintea tuturor celor ce sunt iscusiţi, ca să facă tot ce ţi-am poruncit: 7. Cortul întâlnirii, chivotul mărturiei, capacul ispăşirii care va fi deasupra lui şi toate uneltele Cortului;
b) Orice lucrare o facem în Biserică trebuie s-o facem cu grijă, sfințindu-ne, fiind conștienți că lucrăm cu suflete și Dumnezeu ne va cere socoteală
1 Corinteni 3:12. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, 13. lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.
1 Împărați 6:7. Când s-a zidit Casa, s-au întrebuinţat pietre cioplite gata înainte de a fi aduse acolo, aşa că nici ciocan, nici secure, nicio unealtă de fier nu s-au auzit în Casă în timpul zidirii.

1 Petru 2:1. Lepădaţi, dar, orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire; 2. şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, 3. dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul. 4. Apropiaţi-vă de El, Piatra vie lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. 5. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. 6. Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El nu va fi dat de ruşine.” 7. Cinstea aceasta este, dar, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului”, 8. şi „o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la aceasta sunt rânduiţi.

c) Orice lucrare o facem în Biserică trebuie s-o facem căutând pietrele vii care trebuie aduse în Casa Domnului și conștientizând că vom avea împotrivire
Ezra 4:1. Vrăjmaşii lui Iuda şi Beniamin au auzit că fiii robiei zidesc un Templu Domnului Dumnezeului lui Israel. 2. Au venit la Zorobabel şi la capii de familii şi le-au zis: „Să zidim şi noi cu voi; căci şi noi chemăm ca şi voi pe Dumnezeul vostru şi-I aducem jertfe din vremea lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei, care ne-a adus aici.” 3. Dar Zorobabel, Iosua şi ceilalţi capi ai familiilor lui Israel le-au răspuns: „Nu se cuvine să zidiţi împreună cu noi Casa Dumnezeului nostru; ci noi singuri o vom zidi Domnului Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit împăratul Cirus, împăratul perşilor.” 4. Atunci oamenii ţării au înmuiat inima poporului lui Iuda; l-au înfricoşat ca să-l împiedice să zidească 5. şi au mituit cu preţ de argint pe sfetnici ca să-i zădărnicească lucrarea. Aşa a fost tot timpul vieţii lui Cirus, împăratul perşilor, până la domnia lui Darius, împăratul perşilor.

Dumnezeu să ne ajute ca intrând în Noul An să luăm hotărâri noi în ce privește lucrarea în Biserică și așa cum am învățat astăzi:
– Să slujim zidind pe Temelia tare și veșnică care este Hristos Domnul, fiind conștienți că doar Harul ne-a pus ca mădulare în Trupul lui Hristos, trebuie să slujim după Norma Cuvântului, după Regulile și Planul lui Dumnezeu fiind motivați de dragoste.
– Să slujim zidind în Clădirea lui Dumnezeu fiind conștienți că facem o lucrare specială căutând călăuzirea Duhului, urmărind plinătatea Duhului, lucrând cu grijă știind că într-o zi Dumnezeu ne va cere socoteală, fiind conștienți că trebuie să căutăm pietre pentru casa Domnului, ducând Evanghelia și altora, în Hristos Domnul având biruință în orice împotrivire care o vom avea din partea celui rău.


Nașterea lui Hristos Domnul, parte din Evanghelia lui Dumnezeu

Nașterea lui Hristos Domnul, parte din Evanghelia lui Dumnezeu

Romani 1:1. Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, 2. pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi. 3. Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, 4. iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru, 5. prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile, 6. între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.

INTRODUCERE-INTRODUCTION:
Sărbătoarea Întrupării și Nașterii Domnului este parte din Evanghelia lui Dumnezeu și are ca scop să aducem la ascultarea credinței pe orice om, chemându-i să fie a lui Hristos Domnul.

PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA LECȚIEITHE LESSON PRESENTATION AND INTERPRETATION:

1. Vestea bună a fost vestită prin proroci și privește Nașterea lui Hristos din sămânța lui David în ce privește trupul
Cum a putut Isus să fie Fiul lui David, dacă David a trăit cu aproximativ 1.000 de ani înainte de Isus?
a) Nașterea Domnului a fost împlinirea profeției cu privire la sămânța lui David (2 Samuel 7:12-16)
2 Samuel 7:12. Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia. 13. El va zidi Numelui Meu o Casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui. 14. Eu îi voi fi Tată, şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti; 15. dar harul Meu nu se va depărta de la el, cum l-am depărtat de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta. 16. Ci casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea, şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.”
Ps 132:10. Pentru robul Tău David, nu lepăda pe unsul Tău!” – 11. Domnul a jurat lui David adevărul şi nu Se va întoarce de la ce a jurat: „Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău. 12. Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu şi învăţăturile Mele pe care li le voi da, vor şedea şi fiii lor în veci pe scaunul tău de domnie.” –

b) Nașterea Domnului din Sămânța lui David în ce privește trupul S-a împlinit prin faptul că a fost urmaș direct al lui David prin Iosif, tatăl legal al lui Isus (Matei 1:15-17)
Matei 1:15. Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov; 16. Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se cheamă Hristos. 17. Deci de la Avraam până la David sunt paisprezece neamuri de toate; de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece neamuri; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.

c) Nașterea Domnului din Sămânța lui David în ce privește trupul S-a împlinit prin Mesianitatea în ce privește lucrarea Lui
Femeia a cărei fiică era chinuită de un demon (Matei 15.22), cei doi orbi de la marginea drumului (Matei 20.30) și orbul Bartimeu (Marcu 10.47), cu toții au strigat după ajutor la Fiul lui David, recunoscând în El pe Mesia Promis
Cum e posibil ca Mesia să fie Fiul lui David, când David el însuși îi spune „Domnul meu” (Marcu 12:35-37)
Marcu 12:35. Pe când învăţa pe norod în Templu, Isus a zis: „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David? 36. Însuşi David, fiind insuflat de Duhul Sfânt, a zis: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” 37. Deci chiar David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?” Şi gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.
 
2. Vestea bună a fost vestită prin proroci și privește Întruparea Domnului, Cuvântul Întrupat din veșnicie, Dumnezeu Întrupat, Fiul lui Dumnezeu
Isaia 9:6. Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”Isaia 7:14. De aceea, Domnul însuşi vă va da un semn: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel.
a) Nașterea Domnului a fost a fost certificată de Dumnezeu de la naștere în mod miraculos, El fiind Fiul lui Dumnezeu
Matei 1:18. Iar nasterea lui Isus Hristos a fost asa: Maria, mama Lui, era logodita cu Iosif; si, inainte ca sa locuiasca ei impreuna, ea s-a aflat insarcinata de la Duhul Sfant.
b) Nașterea Domnului prin prezența Îngerilor a certificat clar că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu cu noi
Matei 1: 21. Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” 22. Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice: 23. „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.”
 c) Nașterea Domnului ca Fiul lui Dumnezeu a fost adeverită prin Învierea Lui
Romani 1:4. iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,

APLICAREA LECȚIEI – THE LESSON APPLICATION: Sărbătoarea Nașterii și Întrupării Domnului este parte din Evanghelie și-un motiv să predicăm Evanghelia minunată a trimiterii de către Dumnezeu a unui Mântuitor, pe Isus Cristos, unicul Fiu al lui Dumnezeu și singurul mijloc de salvare a lumii (Fapte 4.12), Cel care este de asemenea Fiul lui David, atât în sens fizic, cât și spiritual, demonstrând lucrul acesta înaintea oamenilor îi provocăm la credința în Evanghelie și pocăință.

ÎNTREBĂRI – QUESTIONS:
Este Nașterea lui Hristos Domnul parte a Evangheliei care trebuie s-o vestim oamenilor?
Ce au spus prorocii despre nașterea lui Hristos Domnul ca om și Dumnezeu șI ce importanță au aceste prorocii șI împliniri în mărturisirea Evangheliei?
Ce importanță are faptul că Dumnezeu din veșnicii a luat trup omenesc?

Simion Ioanăș

Până unde poate merge prostia omenească de tip progresist?

Până unde poate merge prostia omenească de tip progresist?

Am citit din articolul scris de oameni de știință și m-am frecat la ochi neștiind dacă-i glumă sau articol. Mi-am dat seama că-i articol făcut de-un om de știință progresist, adică idiot, care se adresează unui grup de oameni tot idioți. Eu personal mă-ntreb oare cine poate să ia aceste descoperiri științifice în seamă.
Gândindu-mă la aceste lucruri mi-am dat seama că ne aflăm într-o perioadă asemănătoare cu Germania nazistă sau Rusia stalinistă, când infractorii de partid se adresează mulțimilor de spălați pe creier cu scopul îndoctrinării.

Vă redau câteva din aberațiile acestui articol cu titlul: ”Potrivit unui nou studiu, persoanele care au omis vaccinul împotriva COVID au un risc mai mare de accidente rutiere”:

– Cică dacă nu m-am vaccinat cu serul ăla idiot am 72% șanse să fac un accident de mașină
”Sau cel puțin acestea sunt concluziile unui nou studiu publicat luna aceasta în The American Journal of Medicine. În vara anului 2021, cercetătorii canadieni au examinat înregistrările criptate deținute de guvern ale a peste 11 milioane de adulți, dintre care 16% nu primiseră vaccinul COVID.
Ei au descoperit că persoanele nevaccinate aveau 72% mai multe șanse de a fi implicate într-un accident rutier grav – în care cel puțin o persoană a fost transportată la spital – decât cei care au fost vaccinați. Acest lucru este similar cu riscul crescut de accidente de mașină pentru persoanele cu apnee în somn, deși doar aproximativ jumătate față de persoanele care abuzează de alcool, au descoperit cercetătorii.”


– Cică accidentul se datorează faptului că așa cum nu ascult de hotărârea Guvernului de-a mă insera cu serul experimental, așa nu ascult de codul rutier
”Desigur, omiterea unui vaccin COVID nu înseamnă că cineva va intra într-un accident de mașină. În schimb, autorii teoretizează că persoanele care se opun recomandărilor de sănătate publică ar putea, de asemenea, „neglija regulile de bază privind siguranța rutieră”.”

– Sugestia acestor neonaziști progresiști este ca companiile de asigurără să crească polițele de asigurare deoarece toți care nu ne-am inserat cu serul experimental suntem pericol
”Descoperirile sunt suficient de semnificative încât medicii de asistență medicală primară ar trebui să ia în considerare consilierea pacienților nevaccinati cu privire la siguranța traficului, iar companiile de asigurări ar putea baza modificările polițelor de asigurare pe datele de vaccinare, sugerează autorii.”

Textul este preluat de la adresa: ”https://fortune.com/well/2022/12/13/covid-unvaccinated-greater-risk-car-crash-traffic-accident-new-study-says-canada-government-records-pfizer-moderna/

Eu vreau să vă întreb așa ca oameni, oare progresiștii ăștia mai pot fi puși în categoria oamenilor normali la cap?


Simion Ioanăș

Revoluția 1989, la 33 de ani

Revoluția 1989, la 33 de ani

Dragă Românie,
Ca un participant la Revoluția din 1989, acum la 33 de ani de la Revoluția anticomunistă, vreau să-ți spun că te iubesc. Dacă ar mai fi să-mi risc viața pentru tine, te rog crede-mă că n-aș ezita nici o clipă, asta pentru că te iubesc, ești țara unde m-am născut și am făcut primii pași pe acest pământ, țara unde rândunelele mi-au cântat într-un mod magic și mi-au încălzit sufletul, vară după vară, țara unde codrii tăi m-au înviorat și izvorul pe care l-am numit ”țârău” mi-a răcorit trupul în soarele arzător al verii, țara unde cu vaca de lanț m-am bucurat de pășunile tale, țara unde alfabetul m-a încântat și unde școala și-a deschis brațele să-mi deslușească tainele cunoașterii. Țara mea minunată România, la 33 de ani de la Revoluție ai rămas aceeași în sufletul meu și încă de mii de ori, te iubesc.
Ce vreau să-ți spun astăzi, este faptul că îmi pare rău că după criminalii comuniști care te-au însângerat prin crimele lor și te-au înrobit, eu venit alți criminali mai versați. Ăștia noi, ce-i ții la sânul tău și-și spun conducători de țară, ei de fapt te-au înrobit mai rău, în 1989 au dat lovitura de stat, furând Revoluția din mâna poporului tău și de atunci precum cameleonul își schimbă doar numele, dar ei tot lupi rămân. A început atunci trădătorul Iliescu, criminalul poporului tău, a mințit, înșelat și ucis, a început distrugerea împreună cu fosta securitate comunistă, de atunci spiritul trădătorului iuda ne-a umplut neamul.
Oricum aveam în sângele nației trădarea, cele trei foste mari principate ne stau drept mărturie, dar comunismul a adus mai mult, lene, răutate, dezbinare, egoism, dragoste de arginți etc, așa că după Revoluția transformată în lovitura de stat a bandiților din 1989, acești bandiți care și-acum ne subjugă țara, ți-au vândut fecioarele ”cadâne” în Europa, resursele le-au înstrăinat pe 30 de arginți, feciorii și locuitorii tăi au devenit robii boierilor și noilor ciocoi care ne stăpânesc, atât în țară cât și în afară.
Ți-au apărut peste tot vile dragă Românie, vile ale celor pătați pe mâini cu sângele copiilor schilodiți și puși la cerșit în toată Europa, vile ale boierilor și bandiților ajunși clasa politică, cei care au pensii speciale și salarii mai mari unele decât ale președintelui Statelor Unite, ciocoii noi care se uită azi la românul de rând ca la un cerșetor și care umblă azi în limunizine scumpe și sunt bine legați de traficanții și interlopii de orice fel, prin protecția acestor afaceri găunoase și murdare care ne distrug poporul. Ciocoii ăștia noi ne-au distrus orice posibilittae de-a face profit, au distrus tot și au înstrăinat, păduri, ape, gaze, petrol, curent, terenuri, orice urmă de bogăție, tot, tot, tot au vândut pe mită prin contacte păguboase!
Biserică ortodoxă, ești putredă de bogată, de pe spatele românilor bineînțeles, umblii precum clanurile mafiote, cu parbrize și ochelari fumurii, te propovăduiești  ca unica biserică mântuitoare, ascunzând de poporul român că doar Hristos Domnul este Mântuitorul.
Românie, te iubesc și te rog până se mai poate scutură lichelele și bandiții ăștia din trupul tău!
Românie, te iubesc și te rog renunță la un caracter urât, la lene, la minciună, la hoție, la iudele care te vând, la vânzarea fecioarelor tale, la a-ți vinde românii ca robi etc, întoarce-te la Dumnezeu și la Cuvântul Său.
Românie, învață fiii tăi ce înseamnă integritatea, credința, mila, dragostea, dreptatea, jertfa de sine, pentru ca generațiile care vin să nu mai fie slugile ciocoilor vechi și noi.
Românie, mă rog lui Dumnezeu ca El să te binecuvânteze, El să-ți aducă protecție și El să te scape de blestemul caracterului de iude și de iudele care te-au pus în lanțuri.
Amin!
Simion Ioanăș

Scutură țărâna Românie – La mulți ani!

Scutură țărâna Românie

O, Românie, țară scumpă
Din nou e ziua ta de vis
Unirea înfăptuită odată
În trupul tău e un înscris.

Din nou ești pașalâc la ”pașă”
Doar că azi, ei sunt mai mulți
Ți-au smuls fetele din brațe
Și le-au dus cadâne în străini.

O, Românie, te iubesc
Ești țara visurilor mele
Aș vrea ca azi să-ți dăruiesc
Pe veci o sfântă binecuvântare.

Să-ți onorezi eroii falnici
Ce s-au jertfit în trupul tău
Pe cei ce ruptau jugul
Să-ți dea odihnă de la rău.

Te jefuiesc și azi bandiții
Vândută ești pe doi arginți
Și astăzi îți râd la masă iude
Punându-ți lanțurile grele.

Trezește-n sfânta sărbătoare
Și scutură țărâna de robie
Înalță steagul libertății
Ștergându-ți lacrima tristeții.

Să nu uiți niciodată în istorie
Sângele vărsat ca să ai glorie
Acea jertfă să n-o uiți niciodată
Plătită ca tu să nu mai fi roabă.

Acum în parg de sărbătoare,
Să fii o Românie Mare!
Să-ți dea Dumnezeu credință,
Să-ți dea o viață plină de lumină!

La mulți ani, frumoasă Românie
Să ai un rod bogat în a ta glie
Să-ți cânte azi din nou cobzarii
Cu versurile ce-ți cinstesc eroii.

Simion Ioanăș

Scumpa mea mamă și îndemnul meu de-a nu înceta să vă rugați pentru mântuirea celor dragi

Scumpa mea mamă și îndemnul meu de-a nu înceta să vă rugați pentru mântuirea celor dragi

Mi s-a făcut dor de ea, m-a copleșit sentimentul acela matern în care ai nevoie ca părintele tău să-ți spună o vorbă, să-ți dea o mângâiere, dar nu mai este.

Cu ani în urmă mama mea a făcut un atac cerebral (ischemic), era nemântuită și deja mă rugasem pentru ea de ani de zile. Am plâns și am zis Domnului: ”De ce Doamne, chiar s-o iei dincolo nemântuită, Te rog de ani de zile pentru ea…”
Era în iarna anului 2010 cred, o zi de iarnă din Decembrie, cred că o zi de marți. Așa mi-a venit un gând s-o sun pe mama, să văd ce face. Chiar departe de casă, un copil nu-și poate uita niciodată mama, de cele mai multe ori o sunam de câteva ori pe săptămână, să văd ce face și să-mi spună cum se mai descurcă. De data asta însă tăcere.
M-am panicat și am simțit că ceva nu-i în regulă, așa că am sunat pe sora mea, care la rândul ei a sunat niște vecini. Vecinii au sărit poarta, a nins bine la Șagu, s-au dus în spatele casei și s-au uitat pe geamul de la bucătărie. Mama mea era căzută jos, au transmis prin telefon sorei mele și ea m-a anunțat pe mine.

Vestea a căzut ca un trăsnet peste mine. Aveam pe cineva în vizită din România, fata unui misionar din Constanța. Am uitat de orice obligație de gazdă, am început să plâng și m-am dus într-o cameră și mi-am vărsat inima înaintea Domnului meu Isus.
Eu cu mama n-am prea avut o relație prea bună în tinerețea mea, motivele sunt păcatul care ne-a înrobit. O iubeam din toată inima mea, însă păcatul ne-a adus în stadiul acela în care blestemele, înjurăturile erau o regulă a casei, iar eu mi-am găsit refugiul în băutură, chefuri, prieteni și niciunul din noi nu vedeam o cale de concesie. Știu că și ea mă iubea mult, în copilăria mea m-am simțit tare atașat de mama, știa să se apropie de mine, să-mi vorbească făcându-mă să râd și să mă simt protejat și iubit.
În anul 1995, viața mea s-a schimbat radical, m-am întors la Dumnezeu și minunea care s-a produs a fost un șoc pentru mama mea și mulți din comunitate. Mama vedea că nu mai alerg la birturi, nu mai înjur, însă marea problemă era că citesc Biblia și că m-am pocăit. M-am hotărât să-L urmez pe Domnul acasă la mine, lângă patul meu, după 26 de ani de viață și-o tinerețe irosită în beții, curvii, blesteme și-un iad în care m-am afundat tot mai mult. Prima dată am auzit la 17 ani despre Biblie și pocăință, însă n-am crezut în Dumnezeu, am respins ani de zile mesajul Evangheliei auzit de la un coleg de școală. Ajuns sub povara păcatului, am strigat către Dumnezeu, L-am rugat să-mi vorbească dacă există, iar într-o seară m-am prăbușit la picioarele lui strigând: ”ai milă de mine păcătosul”.
I-am spus mamei mele de întâlnirea mea cu Domnul și eliberarea de lanțurile diavolului și s-a bucurat pe moment, însă în scurt timp blestemele și înjurăturile au devenit din nou regula de fiecare zi.
M-am botezat așa cum cere Biblia după câteva luni și așa era de supărată că nici nu a venit la botezul meu. Mătușa mea avea casa lângă biserica baptistă și s-a dus doar în curtea ei și supărată n-a vrut s-o lase nici pe mătușa mea să vină la botez.
Cum treceau lunile în noua mea viață de credință, scandalurile și înjurăturile parcă se întețeau, parcă totul a ajuns la un apogeu când i-am spus că mă voi căsători c-o fată pocăită, împotrivirea a fost și mai mare deoarece părinții mei au fost la multe nunți și mama ar fi vrut să cheme multă lume și să-i omenească cu băutură, cu țuică bună. Degeaba am vrut să explic că viața mea s-a schimbat și nu mai pot să mă căsătoresc cu cineva care nu merge pe Calea Domnului, pentru mama era de neînțeles.
După căsătorie, deși Lidia, soția mea era de-o bunătate și-un calm nemaîntâlnit de familia noastră, scandalurile au continuat parcă mai înverșunate. Acum era mai bine deoarece o aveam pe Lidia, ne rugam, țineam post și strigam către Domnul. Câteodată era mai bine, se mai domolea, câteodată însă parcă și mai înverșunat pornea scandalul din orice.
Am înțeles că satana mă ura pentru pasul care L-am făcut și urmărea distrugerea mea și-a familiei mele, de aceea erau scandalurile și învolburarea din casa mea. Atunci am început să strig către Domnul, se născuse Cosmina, prima mea fată și începusem din cauza certurilor să umblu trist și mă rugam Domnului să mă scoată din casă și să mă ducă la marginile pământului, că nu mai rezist.
M-am dus la Timișoara și cumnatul meu scria ceva, am aflat că era un program de imigrare în Statele Unite, Loteria vizelor. Puțini câștigau, doar 3000 din mulțimea care trimiteau scrisori. M-am rugat Domnului și i-am spus punându-mi mâna peste scrisoare să mă ajute dacă-i voia Lui să ies din situația din casă, în felul acesta să fie acea scrisoare câștigătoare. Așa s-a și întâmplat.
Au trecut 12 ani de când am plecat în Statele Unite, vorbeam cu mama, am vizitat-o în anii aceștia, mi-am cerut iertare pentru tot ce-am supărat-o și ea a făcut la fel, distanța parcă ne-a apropiat mult mai mult decât atunci când am locuit în aceeași casă.

Am sunat-o în seara când s-a prăbușit pe podele în bucătărie, i-am spus că o iubesc și mai mult ca mine o iubește Domnul. Necăjit m-am rugat acasă pentru ea, știind că a căzut jos și eram supărat că ani de zile m-am rugat și acum era posibil ca mama să plece în veșnicii neîmpăcată cu Domnul. Am întrebat-o la telefon dacă în ceasul acela al bolii nu vrea să-L accepte în inima ei ca Mântuitor personal. A spus da și s-a rugat cu mine împreună.
Atunci am înțeles că Dumnezeu are timpul Lui de-a lucra în viața oamenilor și așa cum a avut răbdare cu mine 26 de ani, așa a avut cu mama 75 de ani. Am luat primul avion și-mi spuneam pe drum, poate a făcut-o doar de frica morții și nu din sinceritate și eram bombardat cu sute de gânduri în zborul către România, mergând de urgență împreună cu fetele mele, știind că mama-i la spital.

Când am intrat în Arad în salonul spitalului, mama era în pat, ridicată și o asistentă o hrănea. Parcă s-a luminat și cu o voce tremurândă și afectată din cauza paraliziei a spus:
”Acesta-i puiuțul meu, de care eu mi-am bătut joc de-atâta vreme și el nu a încetat să mă iubească” .
Am îmbrățișat-o și am plâns. Mi-a spus că primul lucru care vrea să-l facă atunci când iese din spital este să-L mărturisească pe Domnul în apa botezului. I-am spus: ”bine mamă”.
Eram nespus de fericit, după ani de rugăciuni am văzut pe mama mea hotărâtă să-L urmeze pe Domnul cu toată inima ei.
Au venit cunoștințe din sat, vecini, au întrebat-o dacă eu o oblig să se boteze. A spus clar că nu, ea dorește din toată inima să-L urmeze pe Domnul.
Păstorul de la biserica baptistă din Șagu a spus că mai trebuie să așteptăm și a vrut și dânsul să se convingă că mama mea face botezul datorită credinței ei în Evanghelie și pocăinței.
Mama n-a citit Biblia niciodată, asta deoarece era analfabetă, fără școală. De mic îmi plăcea să-i citesc traducerea la TV, ca să poată înțelege filmele și mă bucuram mult că puteam face asta pentru mama mea. Eu am continuat să-l rog pe păstor să o boteze pe mama, deoarece asta-i dorința ei, fiind paralizată nu știam cum va fi pe viitor. Fratele pastor a venit la ea și a întrebat-o și el motivul pentru care dorește acest lucru:
– ”De ce vrei să te botezi sora Ilina, pentru că ți-a spus băiatul tău s-o faci?”.
Răspunsul ei a fost apăsat și clar:
– ” Domnule pastor vreau să mă botez fiindcă-L iubesc pe Isus din toată inima mea”.
Fericirea mea a fost și mai mare, am identificat clar atunci că Isus era în inima mamei mele, i-a schimbat inima, gândurile și a născut-o din El.
L-a prima întâlnire cu niște vecine cu care nu s-a avut bine în decursul anilor, primele cuvinte ale mamei mele au fost: ”iartă-mă pentru tot ce ți-am greșit”. Am văzut și pe acele vecine cu lacrimi în ochi, bucuroase de ce schimbare a putut face Dumnezeu în viața mamei mele.

A mai trăit trei ani după acel episod. Înainte de-a muri cu două săptămâni am vizitat-o și am știut amândoi că pe acest pământ nu ne vom mai vedea. Am plâns împreună și vorbele ei calde m-au mângâiat, avea credința că ne vom revedea în Împărăția lui Dumnezeu, că ea merge la Domnul care a iertat-o și căreia ea i s-a dăruit cu ani în urmă, Cel care S-a Jertfit pentru păcatele ei și care i-a luat povara păcatelor dându-i odihna sufletului, atât de plină de pace și bucurie.
Este-un Har, un Har care poate nu-L înțelegem deplin, însă în care ne încredem și continuăm să ne rugăm pentru cei dragi din familiile noastre. Nu încetați să vă rugați pentru cei nemântuiți din familiile voastre, Dumnezeu cercetează, lucrează și se îndură și astăzi. Iar cei care ne este dor de părinții noștri și credem în Scriptură, să ne lăsăm mângâiați de Cuvântul lui Dumnezeu cu aceste cuvinte minunate:
”1 Tesaloniceni 4:13. Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. 14. Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El. 15. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. 16. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. 17. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. 18. Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii cu aceste cuvinte.”

Simion Ioanăș