Semnele conducerii abuzive în biserică!

Semnele conducerii abuzive în biserică!

Mă gândeam că biserica catolică a devenit abuzivă și inchizitorie în timp, nu dintr-o dată. Sigur că au fost mai mulți factori care au contribuit la o asemenea monstruozitate, îndepărtarea de Scriptură, persistența în erezii, în păgânism, ierarhizarea Bisericii, mândria și aroganța slujitorilor, deveniți lideri sau ierarhi, sincretismul cu statul și religiile pagâne ectc.
Noi ca și neoprotestanți putem oricând să ajungem la asemenea aberații, nu suntem scutiți de atacurile satanei și nici de înselătoriile lui, așa că trebuie să vedem, să identificăm și să respingem oricare acțiune prin care bisericile noastre pot deveni abuzive, ori slujitorii bisericii se pot transforma în ”inchizitori”.

Doresc ca în materialul următor să privim în Sfânta Scriptură și să identificăm câteva caracteristici a unei conduceri abuzive:

1. Atunci când păstorul sau conducerea bisericii caută interese personale
”Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită: păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţire, ci făcându-vă pilde turmei.” (1 Petru 5:1-3)
Pericolul acesta a fost subliniat de Dumnezeu cu scopul protecției bisericii, protecției de abuzul unor slujitori din biserică care și-ar lua privirea de la scopul dat de Dumnezeu fiecărui membru al bisericii, Împărăția lui Dumnezeu și Neprihănirea, la interesele personale. Voi sublinia câteva din interesele personale subliniate în text:
– Câștigul mârșav
Acesta tentează un slujitor sau o conducere a bisericii, asta deoarece satana momește cu materialism, putere, mândrie, pe oricine și mai ales în zilele noastre.
Dicționarul explicativ explică ce înseamnă mârșav: MẤRȘAV, -Ă, mârșavi, -e, adj. Lipsit de scrupule, josnic, infam, ticălos. ♦ (Reg.) Scârbos, dezgustător. [Acc. și: mârșáv] – Din sl. mrŭšavŭ.
Asta înseamnă că un lucrător sau o conducere a bisericii poate să facă concesii în slujire, abateri de la Standardul Scripturii, să facă nedreptăți, pentru ca să aibe beneficii personale. Acestea pot să fie câștiguri materiale, poziția în biserică, puterea în biserică sau alte scopuri ascunse.
Gandiți-vă ca în zilele noastre Bisericile locale se dezbină mai mult ca oricând, cu setea unora de-a conduce, de-a pune mâna pe anumite funcții, de-a nu pierde salarii sau de-a câștiga salarii. Abuzul apare ca o acțiune bazată pe interese personale, atunci când omul în acțiunea lui urmărește să-și atingă scopurile, altele decât Standardul lui Dumnezeu. Pentru a păstra câstigul, păstorul sau conducerea sunt în stare de orice nedreptate sau acțiune abuzivă.
Remediul unor astfel de acțiuni sau unor astfel de oameni, este lepădarea de sine. Adică să renunți la ce te îndeamnă firea pământească și să te lași călăuzit de Duhul Sfânt, în orice lucrare din biserică.

– Stăpânirea peste frații în credință
Astăzi este comun în vocabularul bisericilor neoprotestante leadership-ul, mai mult decât slujirea. Le place astăzi atât păstorilor, cât și membrilor din conducere, să creadă că sunt lideri, mult mai mult decât ideea că sunt slujitori.
Domnul a dat o lecție extraordinară de slujire, punând mâna pe prosop și trecând la spălarea picioarelor ucenicilor. Scopul Domnului a fost de-a arăta inima lui de Păstor al Bisericii, în care a venit să slujească și nu ca să domine sau să conducă cu o mână de fier.
Marea problema astăzi în bisericile noastre este că sunt formați lideri după strategii de bussiness și nu slujitori și ucenici în lumina Sfintei Scripturi.
Așa ajung astăzi lucrători în biserică care trec la abuz, deoarece se cred superiori celorlalți membrii, conducători, nu mai simt cu frații lor, nici cu problemele lor. În comunitațile noastre unii au ajuns ca patriarhii din cultele istorice, vedete plimbate dintr-un loc în altul, așa că slujirea aceasta cerută de Dumnezeu devine tot mai diluată. Așa că în loc să vedem pe Hristos oglindit în lucrători vedem mândria personală, vedem imaginea de șef sau ofițer gata să te expedieze, disciplineze sau să te conciedeze, când se simt lezați în mândria personală.
Remediul unor astfel de acțiuni este să te dai tu personal pildă. Adică să arați altora ce înseamnă a sluji. Să arăți altora că înțelegi bine că nu esti mai presus de frații tăi, doar că ai un alt dar cu care slujești. Să iei ștergarul precum Domnul și să slujești, astfel putem avea o biserică unită, o biserică în care fiecare mădular slujește altuia și în care suntem mădulare unii altora și slujim Capului Bisericii: Hristos Domnul.

– Salariul
Dar cel plătit, care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le împrăștie. (Ioan.10:12)
Un alt lucru care îi poate face pe păstori și alți lucrători în biserică abuzatori, este salariul, ei pot să ajungă la abuzuri pentru a putea să-și păstreze salariul.
Sigur că în epoca aceasta modernă tentația este mare, adică salariul este mare și atunci cu siguranță că pentru acel salar mulți pot cădea la compromis sau pentru a nu renunța la acel salar sunt gata de abuzuri, ca să-și mențină acea retribuție. Pe de altă parte mulți au făcut o meserie din slujba de păstor sau alt lucrător din biserică, pentru bani și-o viață tihnită, nu pentru că au fost chemați de Dumnezeu și implicit unii pot să nici nu aibe nașterea din nou.

2. Atunci când păstorul sau conducerea inventează sarcini pentru controlul bisericii
„Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele. (Luca 11:46)
Sigur că versetul de mai sus îl spune Domnul fariseilor din Israel și am putea spune că în biserică nu ar putea să fie așa. Însă eu cred că orice e scris în Biblie, inclusiv din viața poporului evreu, este pentru învațătura noastră, ca noi să nu cădem în aceeași capcană a celui rău.
Dacă fariseii puneau poveri pe spatele poporului și in Biserică se poate întampla așa și bineînțeles că legat de cei care slujesc într-un fel sau altul în Biserică. Poverile pe spatele bisericii pot să fie puse prin câteva feluri:

– Prin învățături false sau erezii
”Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea;” (Fapt.15:24)
Lupta cu iudaizatorii sau alte curente care au încercat să pătrundă în Biserică a fost un țel al Duhului Sfânt care-l vedem prezentat în viața Bisericii primare. Însă astfel de învățături false circulă astăzi de multe ori nestingherite și alte ori chiar promovate de către conducerile sau păstorii anumitor Biserici.
Cine n-a auzit astăzi de propovăduirea altor evanghelii, a prosperitații, a ecumenismului, a misticimului carismatic, emergente, neocalvinistă și alte invenții scornite de te miri ce „vedete evanghelice”, prin acestea diavolul are putere de-a duce pe oameni în eroare și „lucrătorii” au posibilitatea de-a pune sarcini, sarcini care îi face pe ei bogați și le asigură un viitor „de aur” în slujbele care le au.

– Prin hotărâri care trec peste ce este scris
”Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine să învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris”: şi niciunul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt.” (1Cor.4:6)
Au inventat în adunările neoprotestante anumite legăminte scrise, legăminte prin care oamenii sunt antrenați în jocul unor lideri, biserici și organizații, bineînțeles că  Dumnezeu nu a cerut niciodată așa ceva, însă se dorește controlul oamenilor, menținerea puterii și creșterea bugetelor proprii.
Nu semnați niciodată astfel de „legăminte scrise”, ele devin documente legale prin care conducerile bisericilor vă pot acționa în tribunale și ele nu au un alt scop decât să faceți promisiuni și juruințe față de autoritatea bisericii și angajamente să dați cât mai mulți bani bisericii.
Niciunde Dumnezeu nu ne cere asta, ci da al nostru să fie da și nu, nu, fără juruințe înaintea nimănui.

3. Atunci când pastorul sau conducerea bisericii devin o elită, o clasă superioară, o ierarhie
” Vai de voi, fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe!” (Luca 11:43)

Lupta inițială în prima biserică, chiar între ucenici, a fost cine să fie mai mare, cine să aibe prioritate. Domnul le-a dat o lecție bună ucenicilor spunând următoarele: „Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai Neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru;” (Marcu 10:42-43)
Totuși în decursul istoriei lucrurile au degenerat și în cultele istorice am văzut foarte clar despărțirea bisericii în două clase: clasa ierarhilor și oamenii de rând. Astfel unii au devenit elitele, ceilalți clasa inferioară, care bineînțeles că a ajuns cea prigonită și abuzată.

În bisericile neoprotestante tendința este tot într-acolo, s-a ajuns la anumiți slujitori, anumite mișcări care se pretind superiori celorlalți membrii, văd autoritatea bisericii doar într-o elită și Duhul Sfânt care lucrează doar prin ei.
În schimb niciodată Dumnezeu nu a văzut așa Biserica, ci a văzut-o ca un Trup în care fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altuia. Astfel în Biserică suntem mădulare unii altora, veghem unii asupra altora și ne slujim unii altora.
De amintit aici este mișcarea „Shepherding Movement” sau “Discipleship Movement” începută în miscarea carismatică a anilor 1970. Această mișcare a format o structură ierarhică, cu legămante făcute în biserici, totul format într-o structură piramidală, prin care nu s-a urmărit altceva decât controlul membrilor. De fapt s-a dovedit a fi doar o plagă peste biserici, s-a instalat controlul liderilor religioși, bolnavi de complexul de superioritate. Deviza era supunerea față de autoritate.
Mișcarea s-a dovedit bolnavă și abuzivă, însă în timp ierarhia superioară prinde noi forme, prin care diavolul nu dorește decât abuz și distrugere.
Amintesc în acest sens organizația „9Marks” unde pastorul Dever și-a format tot o astfel de miscare, învațând și împărțind învațătură asemanatoare cu „Shepherding Movement”. Prin aceasta învățătură membrii bisericilor sunt obligați să facă un legământ scris, odată semnat devine document legal prin care ești controlat de clasa ierarhilor bisericii (păstorii și comitetele de conducere). De asemenea membralitatea este condiționată, nu poți pleca când vrei, unde vrei și ai nevoie de aprobarea „ierarhiei”.  Tot un sistem bazat pe legăminte are si Rick Waren și alții, totul cu scopul controlului membrilor și favorizării „ierarhiei superioare”.

Biserica Domnului trebuie să rămână la fel cum este văzută în Sfânta Scriptură, noi suntem egali înaintea Domnului, mădulare unii altora și niciodată darul dat de Duhul Sfânt nu ne desparte în clase și categorii diferite. Avem daruri diferite să ne slujim unii altora și autoritatea ne-o câstigăm prin slujire în Biserică.
”Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.” (1 Corinteni 12:4-6)

4. Atunci când păstorul sau conducerea bisericii aplică o disciplinare abuzivă împotriva membrilor
” Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” (Matei 24:49-51)

Dacă ne uităm în context este vorba despre venirea Domnului, despre robul bun, lucrătorul bun și despre lucrătorul abuzator.
După cum vedem acest tip de lucrători trăiesc ca și lumea (mănâncă și beau cu bețivii), însă încep să prigonească pe ceilalți lucrători care nu sunt în acord cu stilul lor de viață. Atunci încep să-i bată pe tovarașii de slujbă.
Cam așa se întamplă astăzi în multe biserici neoprotestante. Când începe cineva să facă observații, să condamne viața lumească și anumite atitudini lumești, imediat o să primească replica de la lucrătorii răi. Dacă păstori sau oameni din conducere sunt vizați prin trăirea lor lumească, imediat se vor coaliza și vor începe prigoana. Dacă persoana vizată nu se liniștește va urma „bătaia”, care bineînțeles că poate lua diferite forme, de la mustrare, disciplină, până la excludere.
Un om al lui Dumnezeu, un lucrător dupa voia Domnului, întotdeauna o să iubească când îi spui că a greșit sau a păcătuit, va recunoaște și se va pocăi, se va conforma Standardului creștinului, adică Bibliei.

5. Atunci când pastorul și conducerea bisericii manipulează membrii bisericii

”Nimeni să nu fie cu vicleșug și cu nedreptate în treburi față de fratele său; pentru că Domnul pedepsește toate aceste lucruri, după cum v-am spus și v-am adeverit. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințire.” (1 Tes 4:6-7)
Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, of, cum îl îngăduiţi de bine! Dar socotesc că nici eu nu sunt cu nimic mai prejos de apostolii aceştia „nespus de aleşi!” (2 Corinteni 11:3-5)

Tehnicile de manipulare sunt multiple, însă toate sunt făcute cu vicleșug și nedrepte. Așa foloseau unii lucrători răi, manipularea, pentru a defăima pe apostolul Pavel și a aduce prejudicii Adevărului Evangheliei. Astfel de lucrători pentru a duce la îndeplinire planurile lor se folosesc de intimidare, minciună, defăimare, orice modalitate ca să-și atingă scopurile rele.
Toți aceștia când te gândești la ei, nu-ți vine să crezi că ar putea să fie creștini, însă sunt, pot să fie și lucrători, apostolul Pavel însă spune că sfârșitul lor este pierzarea:
” Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos. Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ. Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.” (Filipeni 3:18-20)
Astăzi, manipularea se poate face prin multitudinea de strategii de organizare ale bisericii, strategii de evanghelizare ectc, care n-au nimic în comun cu strategia biblică. Se pot folosi astfel formații rock „creștine”, anumite tehnici de meditație, misticism, consiliere, întâlniri ectc care nu au nimic în comun cu practica biblică.
Ce ne rămâne de făcut în asemenea circumstanțe este să veghem, să ne rugăm ca Dumnezeu să ne țină treji, ca El să-i întoarcă pe oameni în astfel de zile grele la Scriptură, la adevarata pocăință, la strategia de organizare Biblică a bisericii și la sfințirea și pacea cerute de Dumnezeu fiecărui membru al bisericii.
Simion Ioanăș

Anunțuri

Biserici, disciplină și abuz! Membralitatea de tip nou în Bisericile neoprotestante!

Biserici, disciplină și abuz! Membralitatea de tip nou în Bisericile neoprotestante!

Am scris înca doua articole referitor la noua administrare a unor biserici neoprotestante, ca exemplu am dat fenomenul “9 Marks”  din unele bisericile baptiste americane, care se pare că încep să se transferă și la unele comunități românești.
N-ar fi nici o problemă dacă organizarea bisericilor ar avea ca scop Împărația lui Dumnezeu și Neprihănirea și ca fundament Scriptura, însă în spate la toate stă diavolul, cu abuz, materialism, dorința de putere, egoism și o dictatură care să privilegieze o “clasa de ierarhi” (prezbiteri, diaconi, comitete) din conducerile bisericilor.
Am privit împreună la motivația și definiția legământului scris, inițiat de învățătura “9 Marks”, văzute prin ochii unuia din conducătorii acestei organizații care-și propagă învățătura pe site-ul acestei organizații, anume Matt Schmucke. Acest articol se numește “Membership Matters – What is Our Church Covenant?” (“A fi membru contează – Care este legământul bisericii noastre?”) și-l găsiți la adresa: https://www.9marks.org/article/membership-matters-what-our-church-covenant/.

Ce este de amintit aici, este faptul că numele organizației sau rețelei de biserici care au acceptat învățătura aceasta, pleacă de la cartea cartea scrisă de pastorul Dever Mark, cu titlul “9 Marks of a Healthy Church” (9 semne a unei biserici sănătoase).
Toate ar fi bune, dacă practica unei biserici ar fi sănătoasă și bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu, nu pe legăminte scrise de oameni, însă se pare că lacunele devin prea mari privind practica și hotărârile luate în organizația (sau rețeaua de biserici) “9 Marks”.
În acest sens, Cuvântul lui Dumnezeu ne învață că îi vom cunoaște pe cei ce vorbesc în Numele Domnului, după roade, asta chiar dacă de multe ori învățătura ar părea biblică.
Scriptura spune: ”Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” (Mat.7:16)
Astfel, în practică, acești oameni se folosesc de o regulă a membralitîții abuzivă, legământul scris, de disciplina abuzivă în Biserică și de refuzul de-a elibera biletul membral al membrilor care vor să se retragă, totul cu scopul de-a favoriza o “clasă ierarhică” a comitetelor din aceste biserici, de-a avea controlul, puterea în Biserică și astfel de-a anihila orice opoziție.
Într-un cuvânt este o “inchiziție modernă” care-a învățat modalitatea de-a domina o biserică, de-a menține puterea și de-a anihila orice opoziție sau posibilitate a membrilor bisericii de-a le cere socoteală sau de-a nu fi de acord cu hotărârile sau interpretarea lor scripturală.

În acest material, o să privim la câteva abuzuri ale acestor tipuri de conducere, a bisericilor de acest tip, în lumina Adevărului Sfintei Scripturi.
Pastorii din bisericile unde se practică abuzul, se cred superiori “celorlalte oi”, își formează o “clasă ierarhică” și conduc biserica cu o mână de fier.
În spatele unui adevăr, spus pe jumătate, pastorii invocă disciplina ca parte a practicii bisericii, însă scopul lor adevărat este puterea, controlul, anihilarea oricărei opoziții din biserică și de aici împlinirea agendei personale sau a “grupului ierarhic” care conduce biserica.

În continuare voi spicui câteva practici abuzive din organizația “9 Marks”, descrise pe site-ul organizației, și practicată într-o rețea de biserici baptiste americane, care au îmbrățișat deja infuzia de învățătură de tipul “9 Marks”:

a) Nu mai poți pleca din biserică, să-ți iei biletul membral, decât unde vor ei și cu aprobarea lor

Unul din caracteristicile acestei conduceri “cu mână de fier”, este controlul membrilor bisericii. Pana acolo au mers în bisericile de tip “9 Marks” încât oricine dorește să plece nu mai i se eliberează biletul membral sau plecarea poate să fie făcută doar cu aprobarea “clasei ierarhice” și numai acolo unde vor ei.
Mark Dever într-un interviu pe care-l găsiți la adresa: ( https://www.ligonier.org/learn/articles/ministry-capital-interview-mark-dever/ ),  spune următoarele:
”Care este responsabilitatea unei Biserici locale față de un membru al Bisericii care, deși nu este excomunicat, pleacă și se alătură unei alte biserici pe stradă?
MD: Depinde. Dacă nu este o biserică care propovăduiește Evanghelia și dacă membrii bisericii voastre au fost învățați, li s-a spus și au fost convinși, iar el sau ea refuză să se întoarcă în biserica voastră sau să meargă la altă biserică unde se predica Evanghelia, atunci trebuie să-l excomunicați pe el sau ea.”

Deci pastorul baptist Mark Dever, împreună cu organizația “9 Marks”, judecă în locul tău unde să pleci, când să pleci și  trebuie să-i ceri voie să pleci.
Asta înseamnă abuz, control abuziv, noi suntem liberi să aderăm la o biserica locală și suntem liberi să plecăm dintr-o biserică locală, fără nici o constrângere.
Scopul nu este nicidecum binele membrilor bisericii, ci controlul membrilor, să-i manipuleze cum vor, să-i obstrucționeze după reguli care n-au nimic în comun cu libertatea credinciosului în Hristos și să nu mai aibe nici o opoziție dintre membrii bisericii.

b) Trebuie să semnezi un legământ scris în biserică, prin care te obligi față de  conducerea bisericii, cu scopul de-a te controla, bineînțeles.
Am scris deja destul despre acest subiect, despre faptul că noi ca membrii în Biserica Domnului am făcut Legământ cu Domnul, în Sângele Lui, așa că un legământ cu oamenii este neavenit, este un fel de lege impusă de niște oameni. N-au cerut apostolii un asemenea legământ, așa că oare cum își permit acești pastori și conducători de biserici să facă acest lucru?

Din descrierea acestui legământ dau doar câteva idei găsite pe site-ul organizației “9 Marks”:

– Legământul acesta angajează la spionarea membrilor bisericii

Mai mult decât atât, de sute de ani de la reformă și de două mii de ani de la Întemeierea Bisericii, n-a trebuit nimeni să ne spună în scris și să semnăm, că trebuie să ne supraveghem unii pe alții și trebuie până la urmă să raportăm pastorilor și conducerii despre cei din jur.
Cam undeva la nivelul acesta s-a ajuns în astfel de biserici abuzive. Uitați ce spune Matt Schmucke în articolul “Membership Matters – What is Our Church Covenant?” de pe site-ul organizatiei “9 Marks”, a cărei adresă web am dat-o la începutul articolului:
”Practicați o grijă și supraveghere afectivă unul pentru celălalt și sfătuiți-vă cu credincioșie și întrebați-vă unii pe alții, de câte ori aveți ocazia. Ne purtăm poverile unul altuia? Ne supraveghem unul pe altul? Ne provocăm unul pe altul când păcătuim? Ne implorăm unul pe altul într-o umblare sfântă? Facem aceste lucruri pentru oameni care sunt în afara grupului nostru demografic? Este insuficient dacă vă îngrijiți doar de cei care vă împărtășesc profilul demografic. Această idee este contrară majorității gândirii culturii bisericești. Dar este biblică. Aceasta înseamnă să fii o parte a unei biserici.”

Oare de ce ar trebui să fie specificat într-un legământ scris asemenea lucruri, oricum avem Scriptura care ne învață fără semnatură cum să trăim în relațiile unii cu alții. Și oare de ce n-ar fi în acest legământ scris introdusă și supravegherea pastorilor și a “clasei de ierarhi”? E simplu, pentru controlul asupra membrilor bisericii!

Tot acest Matt Schmucke, continuă la un alt punct legat de conținutul legământului scris următoarele:
” Aduceți pe cât mai mulți puteți, la orice vreme, să fie sub grija noastră. . . Poate pe acești copii față de care avem un angajament special; poate că acel frate sau soră cu care te rogi în fiecare săptămână. Noi ne angajăm împreună ca să fim o parte a vieții unul altuia. Ucenicia sau îndrumarea spirituală ar trebui să fie un scop zilnic.”

Adică după ce mergi la rugăciune cu alții sau te confrunți cu anumite probleme legate de copiii din familie sau tineri, trebuie să dai raportul lor, pastorului și “ierarhiei”, asta ca să își noteze ei și la momentul potrivit să aplice “disciplina”. Îmi sună o organizare mai degraba de tipul securității comuniste, decât o treabă duhovnicească.
Când cineva îmi destăinuie o mărturisire pentru care să mă rog, aceea rămâne între persoana respectivă și Domnul, n-o să fug imediat s-o fac publică la “ierarhia atotștiutoare”.
Pe de altă parte între copiii noștri și tinerii cu care suntem în contact, ei trebuie ajutați să crească spiritual sau să-L găsească pe Domnul, prin sfătuire cu maturitate și nu mergând să “turnăm” problemele lor “ierarhilor”. Oare “ierarhii” vin să-și trâmbițeze în casele noastre, între anumiți tineri sau în cercuri de rugăciune problemele care le au în viața lor sau păcatele cu care ei se confruntă?
Sigur că totul se conturează ca un abuz, pastorii ar trebui să facă ucenici, oameni maturi, oameni capabili de consiliere, capabili să ridice și capabili să poarte poveri. În schimb pare o organizare în care doresc controlul și nicidecum recuperarea, creșterea spirituală și sănatatea credincioșilor.

– Sub deviza nu părăsiți adunarea noastră, în legământul scris se deschide ușa la abuz și control
Tot Matt Schmucke, în același articol spune privitor la conținutul legământului scris următoarele:
”Participarea în mod regulat este vitală, deoarece este primul pas spre a fi tras la răspundere. Dacă nu participați în mod regulat (poate că v-ați mutat, poate v-ați îmbolnăvit, poate ați plecat la școală, poate ați ales pur și simplu să participați la o altă biserică) lăsați pe cineva să știe. . . de preferință pastorul. Neparticiparea este fie o poartă a păcatului, fie o reflecție a păcatului. Este împiedicată de disciplina formativă a bisericii și este remediată de disciplina corectivă a bisericii.”

Credeti că până ce acești oameni nu au inventat “legământul scris” în Biserică, nu s-a știut versetul biblic care spune să nu părăsim adunarea?
S-a știut foarte bine, însă prin cerința de-a nu părăsi adunarea într-un legământ scris, se are în vedere controlul, o înlocuire a Duhului Sfânt și a lucrării Lui cu frica de oameni și erijarea unora în clasă superioară. Dacă cineva nu ascultă de Scriptură, la îndemnul Duhului, credeți că un legământ scris, un angajament față de oameni, îi va motiva cumva să asculte de Scriptură? Nicidecum!
Ce face însă, o astfel de practică? Desigur că dă putere unor oameni, dă control unei clase privilegiate și cu siguranță disciplina devine un obiect de a controla abuziv membrii bisericii.

– Legământul scris angajează pe membrii bisericii la susținerea financiară și nu numai
Tot Matt Schmucke, în același articol spune privitor la conținutul legământului scris următoarele:
”Susțineți slujirea bisericii. Prin rugăciune, angajare față de învățătura biblică, prin finanțe și prin alte mijloace, fiecare membru individual are un rol important în susținerea bisericii”
Oare de ce trebuie să fie un legământ scris care să specifice susținerea financiară, se crede că cineva o să dea bani mai mulți dacă semneaza un legământ în acest sens? De ce? De frica conducerii, de frica acestor “ierarhi”? De frica că la orice moment ei pot să-ți controleze viața prin semnătura ta?
Oare nu Capul Bisericii, oare nu Dumnezeu este Cel de care trebuie să avem frică și Cel la care trebuie să-i dăm din inimă ce hotărâm?
Cu ce scop aceste “legăminte scrise” semnate, prin care ne angajăm să dăm bani, față de conducerea bisericii?

Sigur că referitor la acest legământ scris, ar putea continua analiza la fiecare punct legat de articolul scris de Matt Schmucke, însă prin orice punct conducerea unor astfel de biserici, sub egida Adevarului, doresc de fapt controlul asupra membrilor Bisericii și-o substituire a Duhului Sfânt, de fapt Cel care lucreaza la transformarea și schimbarea noastră după Cuvântul lui Dumnezeu.
”Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18)

c) Păstorul sau “conducerea ierarhilor” pot disciplina sau exclude din biserica pe motivul neparticipării, câți membrii doresc.
Ce ați zice despre un păstor care ar veni cu propunerea la o adunare generală a bisericii  de-a disciplina 256 de membrii dintr-o biserică, asta fiind majoritatea bisericii?
Eu mi-aș pune întrebarea nu despre abuz, ci daca acel păstor este întradevăr ceea ce pretinde a fi. De fapt ce vrei să demonstrezi clădind în jurul tău imaginea de om cu “bâta” disciplinei în mână, prin care majoritatea unei biserici să o pui sub disciplină?
Păi dacă majoritatea bisericii nu mai participă la serviciile unei biserici, acest Dever ar fi trebuit să-și pună semne mari de întrebare cu privire la slujirea lui.
Mie mi se pare în atitudinea acestui om, nu lucrare duhovnicească, ci una firească de intimidare, în care dorești să semeni frică și groază în jur.
Domnul nostru însă, Adevăratul Păstor, ne-a învațat că un păstor de suflete care slujește semenilor, lasă 99 de membrii și merge după una care s-a rătăcit, “o ia pe umeri” și-o aduce înapoi în Biserică.
Dever însă a intrat în turmă cu bota și a rupt picioarele la majoritatea dintre membrii unei biserici. Dacă aceasta nu pare abuz, atunci nu știu cum mai putem defini un abuz într-o biserica.
De fapt fiecare din cei 256 ar fi trebuit contactați personal, stat de vorba cu ei, văzut care sunt sau daca sunt probleme referitoare la neparticipare, analizat, cântărită situația la fiecare în parte și încercată recuperarea, dacă era cazul. Însă când o majoritate dintr-o Biserică ajunge să nu mai frecventeze Biserica, acolo e o problema mare legată de lucrarea pastorului și a lucrătorilor dintr-o asemenea biserică.
Pe de altă parte situația unuia care a plecat la Biserica Romano-catolică. Sâc!
Păi dacă a plecat acolo înseamnă că n-a fost născut din nou niciodată, dacă așa l-ai crescut și l-ai hrănit încât nu mai face diferența între idolatrie și o biserică care-și bazează credința pe Sfânta Scriptură, atunci tu ca pastor sau lucrător în Biserică ai o mare problemă.
Iată ce declară Dever referitor la situația descrisă mai sus:
La întâlnirea membrilor noștri din mai 1996 ne-am despărțit de majoritatea membrilor bisericii noastre (256 disciplinați pentru neparticipare!). De asemenea, îmi amintesc lacrimile pe care mulți dintre noi le-au vărsat peste o căsătorie ruptă în acei ani de început și primul dintre numeroasele excomunicări pe care le-am decis (cel mai recent fiind pentru un membru care s-a alăturat Bisericii Romano-Catolice)” ( preluat de la urmatoarea adresa: ( https://www.9marks.org/article/mark-dever-doesnt-practice-separation/ )

Toate aceste practici sunt o extremă care arată de fapt scopul acestei organizații, nu de-a avea o biserică sănătoasă, ci de-a favoriza o anumită “clasă ierarhică” din cadrul Bisericilor. Pe de altă parte această “clasă ierarhică”, prin dominarea unei biserici, anihilează orice opoziție și  are acces nelimitat la fondurile acelei biserici, iși consolidează scaunele de conducere, slujbă pe viață, propagă leadership-ul și nu slujirea în Biserică.
Avem parte de-un fenomen care ia amploare, este biserica neoprotestantă modernă, care tinde să calce pe urmele cultelor istorice, culte care au separat biserica în mireni și ierarhi, care au ajuns pe urmă să fie o clasă privilegiată, să aibe toată puterea, bani mulți, bogăție și când au întâmpinat opoziție au trecut la abuz, inchiziție, ucidere. A dispărut slujirea în biserici, a venit meseria de popă (preot), șefia și dominarea, a dispărut nașterea din nou și firea și-a spus cuvântul.
Cam aceeași direcție este luată și în multe biserici din cultele neoprotestante, diavolul vrea să distrugă ce a mai rămas din biserici bazate pe Evanghelie. Stilul este același, vine cu jumătăți de adevăr, momește, înșeală și stăpânește. Pastorii de astăzi au ajuns în mare parte să meargă la un institut teologic pentru o meserie bună și plătită. Este normal atunci ca să-și aroge supremația și conducerea când vin într-o biserică, asta deoarece scopul și viziunea care-o au ca viitori lucrători este greșit. Ei nu se văd drept mădulare în trup, ei se văd superiori în trup, diferiți, conducători, neștiind sau ignorând că Dumnezeu ne dorește în Trup mădulare unii altora, că Dumnezeu dă daruri fiecăruia să slujească, nu să domine și să profite, nu să caute puterea, că fiecare are Duhul Sfânt în Biserică și autoritatea ți-o câștigi prin slujirea fraților și surorilor din biserică și nu prin modul acesta securisto-comunist de-a inventa legăminte scrise și mijloace de-a înlănțui pe oameni și de-ai ține sub dominația fricii. Oamenii trebuie să aibe frică de Domnul și nu frica de niște indivizi care-și arogă puterea și chiar se cred înlocuitori ai Duhului Sfânt.
Domnul să trezească biserica actuală și să ne ajute să ne întoarcem la Standardul Scripturii, să căutăm Împărăția lui Dumnezeu și Neprihănirea, să căutăm pacea și sfințirea, prin rămânerea în Hristos și slujindu-ne unii altora ca mădulare în Trup și căutând să ducem Evanghelia până la marginile pământului.

Adresa celorlalte două articolele legate de această temă se găsesc la adresele următoare:

Prima parte: https://paginacrestina.wordpress.com/2017/11/03/membralitatea-prin-ochii-9-marks-prima-parte-motivatia-legamantului-scris-si-semnat-in-unele-biserici-baptiste-americane-ce-au-aderat-la-reteaua-9-ma/

Partea a doua: https://paginacrestina.wordpress.com/2017/11/04/membralitatea-prin-ochii-9-marks-partea-a-doua-definitia-legamantului-scris-si-semnat-inventat-de-reteaua-de-biserici-baptiste-ce-au-aderat-la-reteaua/

Simion Ioanăș

 

Realități ale Nașterii sau Întrupării Domnului

Realități ale Nașterii sau Întrupării Domnului

An de an, anii vieții noastre se duc, îi măsurăm și prin câte sărbători ale Nașterii Domnului sărbătorim. De fapt, aceste sărbători ne înobilează sufletele noastre, de aceea aș dori ca la aceste sărbatori să înțelegem câteva adevăruri importante, chiar vitale, cu privire la Evenimentul Nașterii sau Întrupării Domnului:

1. La această sărbătoare s-a întrupat Dumnezeu în chip de om

Biblia ne spune: “Ioan 1: 9. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. 10. El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. 12. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; 13. născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. 14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl. “

Cuvântul acesta era Dumnezeu! Asta-i important, că Dumnezeu cel drept și sfânt, S-a coborât pe acest pământ ca să vedem cât de mult ne iubește. A luat chip de om ca să-L înțelegem, să-I înțelegem dragostea și durerea cu privire la noi oamenii.
Atât Israel, cât și întreaga omenire L-au înțeles greșit, drept Un Dumnezeu Sfânt și departe de om, însă El a venit (prin Fiul Său) să ne spună că este de partea omului, ne iubește, deși drept, El a venit să ne salveze, să ne ierte păcatul, să ne elibereze de lanțurile satanei și să ne reabiliteze, să fie cu noi.

Scriptura ne-a promis că o să vină vremea cand Dumnezeu se va coborâ aproape de noi, va fi cu noi:
”De aceea, Domnul însuşi vă va da un semn: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel.” (Isaia 7:14)
”Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns. Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice: „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.” (Matei 1:18-23)

2. La această sărbătoare Dumnezeu S-a smerit

”Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.” (Filipeni 2:4-8)
Prin aceasta trebuie să înțelegem că Dumnezeu a făcut un pas către noi, a deschis brațele și ne asteaptă să venim la El, ne-a spus că ne înțelege boala, durerea, natura păcătoasă, nemerniciile noastre, mocirla în care am căzut și a venit aici să fie aproape de noi și să ne salveze din starea decăzută în care am căzut.
El, Dumnezeu, S-a smerit, arătând astfel că se poate! Noi cuprinși de păcat, mândri de patimile și pornirile păcătoase trebuie să ne smerim, să ne recunoaștem înfrângerea cu privire la păcat și să venim la El care ne poate salva. Nu este altă Cale, El a venit să ne arate că se poate, să ne arate ca El ne-a creat și că El ne dă soluția, însă nu fără a se da ca Pildă pentru oricine.
Așa că dacă sunt mândru sau ești mândru să recunoști starea de păcat în care te afli, țin să te anunț că nu este alta Cale decât Hristos, El este Smerenia Întruchipată. El a venit aici să-mi arate și să-ți arate că S-a dezbrăcat de slavă, a coborât din veșnicie, la starea noastră coruptă de păcat, ca să ne arate că nu suntem “buricul pământului”, ci niște oameni decăzuți și să ne spună că doar prin El putem să fim salvați.

3. La această sărbătoare Dumnezeu a împlinit promisiunile făcute prin profeți referitoare la Mesia
Voi reda mai jos, doar câteva din profețiile împlinite:

„Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.” (Mica 5:2)
Împlinire: “A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul. „În Betleemul din Iudeea”, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin prorocul: „Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.” (Matei 2:4-6)

”De aceea, Domnul însuşi vă va da un semn: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel.” (Isa.7:14)
Împlinire: “Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns. Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice: „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.”” (Matei 1:18-23)

”Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” (Isaia 9:6)
Împlinire: “La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El…. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.” (Ioan 1:1-3; 1:14)

Sigur că, în Hristos Domnul întâlnim o mulțime de profeții , menționate de Scriptură, eu am luat doar câteva exemple referitoare la nașterea Lui.
Aceste profeții împlinite ne arată nouă astăzi că trebuie să avem încredere în ceea ce vorbește Dumnezeu prin Scriptură, în ceea ce ne promite El. Așa cum a împlinit profețiile legate de Nașterea Domnului, viața Domnului, Jertfa Lui, așa o să împlinească și celelalte legate de viața veșnică, pedepsirea păcatului și mântuirea celor care au crezut în Mantuirea oferită de Hristos Domnul, cele legate de pregătirea unui loc în Cer și moștenirea pregătită celor care-L urmează pe Mântuitorul.
Așa că astăzi, să credem Scriptura ca și Cuvântul lui Dumnezeu și să respingem profeți ca Mahomed, Branham, Smith, Ellen White ectc, care neagă câ Hristos este Dumnezeu, neagă că El este Unica Cale, neagă existența vieții după moarte, continuitatea sufletului și duhului, Sfânta Treime și multe alte doctrine Scripturale.

4. La această sărbătoare Dumnezeu a trimis un Mântuitor
”În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” (Luca 2:8-11)

Aveam nevoie de un salvator cu toții, deoarece prin natura noastră păcătoasă suntem sortiți pierzării, morții, despărțirii de Dumnezeu pentru veci de veci.
Biblia ne spune:

” Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.” (Romani 3:23-26)
”Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Isus. O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi”, dintre care cel dintâi sunt eu.” (1 Timotei 1:14-15)

De aceea, această sărbătoare este una a veștii bune, anume că Dumnezeu dorește Mântuirea noastră, asta înseamnă intervenția Lui în viața noastră vizibilă, printr-o schimbare de caracter, printr-o schimbare radicală, o viață nouă, o faptură nouă născută din Dumnezeu, totul vizibil în cei care cred și ascultă de El.
Amin
Simion Ioanăș

Revoluție 1989, sânge, diversiune, baroni și nesimțirea cadourilor

Revoluție 1989, sânge, diversiune, baroni și nesimțirea cadourilor

În fiecare an am avut câte ceva de spus ca și participant la Revolutia din 1989, participant înca din 16 Decembrie 1989 la Timișoara. Deși sunt departe de țară, inima mea bate pentru neamul meu și pentru ca Adevărul să biruie și în țara noastră, comunismul să fie eradicat complet din viața românilor.
La 28 de ani de la Revoluție, în sfârșit s-a dat un comunicat mai serios de la anchetatori, faptul că a fost o diversiune militaro-securisto-comunistă, pe data de 21 Decembrie 1989 la discursul lui Ceaușescu, la București. Sunetul auzit în difuzoare a fost aranjat,a fost o înregistrare și de acolo totul a fost doar un circ, o lovitură de stat. De acolo, toată camarila asta de comuniști, avându-l instalat în frunte pe Iliescu, care a făcut apel la televiziunea națională, au manipulat o națiune întreagă. Vrăjeala și nerozia lui Iliescu, în care chema armata să preia instituțiile statului, datorită “teroriștilor”, era de fapt o încercare a criminalului de-a se scăpa de revoluționari și de-a acapara puterea în România. Deci crimele și oamenii uciși, pentru că protestau împotriva comuniștilor, n-a fost decât parte din “piesa de teatru” a camarilei militaro-securisto-comuniste.
Așa că, ani la rând a urmat: Piața Universității, mineriada, sfidarea regelui Mihai și tratarea lui precum un infractor din 1990 și nu numai, distrugerea infrastructurii și economiei României, îmbogățirea unor nemernici și acapararea a imense bogății.
În tot acest timp camarila s-a specializat, au urmărit acapararea tuturor butoanelor de comandă. Ca un cadou al camarilei, la 28 de ani de la Revoluție, nesimțiții au drept “cadou” națiunii noastre, punerea “botniței” și pe justitie, asta pentru ca hoția să fie în voie. Dacă cumva justiția a prins puțin curaj și a mai băgat câte un pion al camarilei la puscărie sau le-a pus sechestru pe banii furați, de acum înainte drept cadou al camarilei PSD-iste, le-a făcut cadou poporului român trecerea justiției sub autoritatea lor și a penalilor lor, a camarilei lui Iliescu.
Deci ce să fac, să ma bucur la 28 de ani de la Revoluție?
Bineînțeles că mă bucur, ca să se perpelească nemernicii din camarila criminalilor care au pus mâna pe putere în 1989 și până azi. Mă bucur nemernicilor, pentru că Adevărul o să triumfe, o să rămâneți în istorie doar niște criminali, jertfa tinerilor a fost sinceră și ieșirea noastră în stradă n-a fost în zadar. Fiorii libertății care-a trecut prin inimile noastre în acea vreme, voi criminalilor n-o s-o cunoașteți niciodată, sfințenia jertfei adevăraților eroi o să vă umbrească o veșnicie și o să fie o pată pe obrazul urmașilor voștri. Tot ce-ați furat de 28 de ani, cei din camarila asta de nemernici, în frunte cu idolul vostru Iliescu, nu vă va sătura niciodată, bogația care-o avem noi ce-am fost la revoluția din 1989 n-o veți avea niciodată. Voi nu stiți PSD-iștilor și parte a camarilei, ce înseamnă integritatea și libertatea, pentru că sunteți în catușele satanei, în catușele mamonei, în catușele materialismului, conștiința voastră-i încatușată și sufletul vostru e în chinurile torturii, crimelor și hoțiilor voastre. Când stați în picioare să pozați pe la Biserici, voi nu vă faceți reclamă, de fapt nu faceți altceva decât să vă osândiți, să vă arătați lumii fariseismul și nesimțirea care vă caracterizează. Voi cei din camarilă, care v-ati făcut cu certificate de revoluționari, Dumnezeu stie că sunteți criminali și plata pentru crimele voastre o s-o luați dincolo, degeaba luați bani și beneficii pe minciuni, într-o zi rămân pe pământ.
Pentru generația sinceră și acei care încă mai tânjiți după libertatea visată în 1989, să rămânem încredințați că o să vină și vremea Adevărului. Să știți că ceea ce noi am visat în 1989 este nobil și trebuie ca niciodată să nu ne părăsească inima, deviza noastră și a generațiilor de copii care vin după noi să fie: Fără Compromis!
Putem să le spunem adevărul despre Revoluție copiilor nostri, nepoților noștri, acele valori ale revoluției anticomuniste, să le trăim în viața noastră, să le dăm generațiilor după noi și să le promovăm în societatea din România, în comunitățile unde locuim fiecare. Astfel cu siguranță că schimbarea o să vină și adevărul o să biruiască!

Dumnezeu să ne ajute la aceasta și Dumnezeu să binecuvinteze România!
Simion Ioanăș

Fiu de Rege

Fiu de Rege

Întreaga populație a României și românii de pretutindeni au asistat la înmormântarea regelui Mihai, la serviciile care au avut loc cu această ocazie. Chiar după moarte, acest rege și fiu de rege a vorbit românilor și României, mai mult vom vedea că ne-a vorbit și nouă creștinilor și viata lui ne stă mărturie prin statura la care a rămas regele, indiferent de circumstanțele vieții.
Suntem în pragul sărbătorii Nașterii Regelui Hristos, prin El orice creștin a fost înfiat de Dumnezeu, deci suntem fii de Rege.
Așa că evenimentele din această lună Decembrie 2017 ne îndreaptă gândurile spre câteva adevăruri pe care le voi enumera mai jos:

1. Un fiu de rege are o viață diferită, deosebită, este un nobil trăind în integritate privindu-i caracterul și întreaga viață

Regele Mihai, fiind fiu de rege, de tânăr, la doar șase ani devine suveranul țării. Asta înseamnă că nu a fost ușor pentru el, a trebuit să trăiască într-o disciplină și ordine regală care i-a format caracterul și viața pentru slujirea care-i era pregătită dinainte.
Să ne gândim noi ca și creștini, că am fost făcuți copiii Regelui Hristos, Cel la înălțimea căruia nu se poate ridica nimeni. Asta înseamnă o cinste care ne-a dat-o Dumnezeu și care ne cheamă la disciplină, la ordine, la a fi nobili, la a avea un caracter și-o moralitate care se ridică la nivelul Casei Regale a lui Hristos. Trebuie ca formarea și viața noastră să arate diferit, deoarece suntem exemple prin statura dată nouă de Dumnezeu, de Hristos Mântuitorul și Regele nostru.
Redau mai jos Biblia, care-i Standardul lui Dumnezeu și ceea ce ne spune Ea privitor la poziția dată de Dumnezeu creștinului:
” În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere; căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi, ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ. În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.” (Efeseni 1: 4-12)
Noi am fost înfiați, făcuți fii lui Dumnezeu, fii de Rege, așa I-a plăcut lui Dumnezeu, atunci dragă frate și soră, crestini, să trăim o viață nouă, de integritate, de caracter, în care să ne reprezentăm Împărăția pe care Dumnezeu ne-a pregătit-o de moștenire.
Biblia spune că viața noastră trebuie să fie o epistolă în care să scrie Dumnezeu:
” Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu; nu pe nişte table din piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.” (2 Corinteni 3:3)
Întrebarea care trebuie să ne-o punem ca și creștini, ca și români, ca și politicieni români, acum la moartea regelui Mihai al României, de fapt a cui epistolă suntem noi?
Ce caracter reflectăm? Se reflectă în noi caracterul regelui Hristos: Bunătate, smerenie, pace, răbdare, dragoste ectc sau în noi se reflectă caracterul întunericului, al diavolului, corupție, păcat, lipsă de integritate, hoție ectc?

2. Un fiu de rege rămâne în integritate și atunci când este exilat și prigonit de vrăjmașii lui.
Asta a făcut și regele Mihai, chiar obligat să abdice de către puterea satanică comunistă, care s-a instalat în România sub ochii Rusiei și a marilor puteri, care ne-au părăsit ca națiune, atât pe noi, cât și pe rege.
Să ne gândim că regele Mihai, sub prigoană, nu a renunțat la poziția de fiu de rege și rege, ci a rămas în integritate, chiar și după Revoluția anticomunistă, în timp ce puterea instalată a fost tot una procomunistă, respins de noua putere, așteptat cu armele și dat afară din țară precum un tâlhar, maiestatea sa regele Mihai a rămas integru, cumpătat, smerit și același reprezentant nobil al țării.
Să ne gândim astăzi ca și creștini, că trăim momente când întunericul satanei devine obraznic, nu numai în societate, ci chiar în biserici, putem să rămânem de partea Regelui Hristos să fim călcați în picioare, frații noștri să se lepede de noi, să fim excluși din comunitate, asta deoarece rămânem la valoarea de nobili și la statura de fii ai Regelui. Mai mult, Dumnezeu ne-a promis că vom trece prin astfel de vremuri, prin prigoană sau excludere, din cauza poziției noastre, însă să rămânem de partea Adevărului indiferent de circumstanțe și răsplata o să fie mare.
Biblia ne spune: “Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.” (Marcu 13:11-13)

Întrebarea care se pune ca și crestini, ca și români, ca și politicieni români, în prigoana pentru Adevăr, pentru Regele nostru Hristos, pentru valorile nobile la care suntem chemați, ce am făcut în viață? Azi ești exclus ca și crestin, dacă crezi în Scriptură, dac-o respecți, chiar de frații tăi “creștini”, ce faci, părăsești pe Rege, părăsești valorile nobile ale Lui sau rămâi și în exil sau în prigoană, credincios Lui până la capăt? Astăzi vine satana și întunericul cu momelile lui, ca să ne atragă la nonvalori, la corupție, la păcat, la hoție, la desfrânare, vindem noi valorile noastre și Casa Regală pentru un blid de linte?
Dumnezeu să ne ajute să înțelegem că am fost chemați pe pământ la Adevăr, la integritate, la o statură de nobili, chiar dacă întunericul ne prigonește, ne exilează, ne batjocorește de atâtea ori, noi să rămânem ceea ce am fost chemați și indiferent de circumstanțe, noi să rămânem oglindirea Adevărului, iar ca și creștini oglindirea Mântuitorului nostru. El a fost respins, batjocorit, bătut și răstignit, însă a rămas Fiul lui Dumnezeu, Fiu de Rege și Regele nostru.

3. Un fiu de rege chiar și după moarte este o mărturie pentru cei în mijlocul cărora a trăit
Parcă acum la moartea regelui Mihai, mai mult ca oricând, el a fost un deget arătător care condamnă puterea comunistă, viața lui a biruit întunericul și crimele acestui regim odios care ne-a distrus țara de-a lungul a câteva decenii. Mai mult ca oricând viața acestui fiu de rege și rege, a biruit camarila comunistă la ea acasă, deși l-au fortat să abdice, după revoluția din 1989 l-au batjocorit și scos afară cu armele din țara lui, deși l-au urât și sfidat până la moarte, totuși viața trăită ca exemplu a acestui rege, a fost o palmă dată peste față comuniștilor instalați pe jilțurile lor dupa 1989. Toată țara a putut să afle în aceste zile mișeliile lor la adresa ultimului rege al României și în antiteză, parcă așezată, viața de nobil și de integritate a regelui.

Asta este o încurajare a noastră ca și creștini să ne trăim viața până la capăt, ca și fii ai Regelui Hristos, cu credință și ascultare de Regele nostru. Sigur că trebuie să plătim prețul chiar suprem, însă abia după aceea vom avea parte de slavă. Cine rabdă până la sfârșit are parte de moștenirea promisă de Dumnezeu. Chiar dacă dușmanii nu recunosc viața creștinului nobil, oricum după moarte o să trebuiască să se analizeze și să vadă că viața lor pălește lângă viața unor astfel de oameni.
Așa s-a întâmplat cu Domnul răstignit, după moarte a biruit, așa s-au întâmplat cu oameni ca Ștefan ucis cu pietre, cu un Wumbrand din vremuri apropiate nouă și cu mulți alții, au rămas fii Regelui până la capăt și viata lor cercetează și astăzi, ei au biruit.
Întrebarea care se pune ca și crestini, ca și români, ca și politicieni români, ce o să se spună după moartea noastră de noi? O să se spună că ne-am compromis, viața noastră o să pună în lumină faptele întunericului sau dimpotrivă vom face de rușine Adevarul și valorile adevărate? Să ne gândim, suntem gata să plătim astăzi prețul, pentru ca dincolo de moarte să strălucim în întuneric, ori prin viața trăită astăzi vom fi o pată pe obrazul neamului nostru, a familiilor noastre și ca și creștini, o pată pe filele celor chemați de Dumnezeu să fie sfinți?
Moartea regelui Mihai este un semnal de alarmă pentru națiunea noastră, o chemare la a ne scutura de jugul comunismului, de corupție și ipocrizie. Însă ca și creștini este un semnal de alarmă la trăirea noastră ca și fii de Rege, o chemare la a trăi în integritate, la a rămâne langă Adevărul Scripturii, indiferent de circumstanțele exilului și prigoanei, o chemare la a rămâne sfinții lui Dumnezeu, pentru ca într-o zi, rămânând loiali lui Hristos să moștenim slava veșnică promisă celor care rămân sub Autoritatea Mântuitorului Hristos.

Simion Ioanăș

Membralitatea, prin ochii “9 Marks”, partea a doua. – Definiția “legământului” scris și semnat, inventat de rețeaua de biserici baptiste ce au aderat la rețeaua “9 Marks”, este greșită!

Membralitatea, prin ochii “9 Marks”, partea a doua.
Defini
ția “legământului” scris și semnat, inventat de rețeaua de biserici baptiste ce au aderat la rețeaua “9 Marks”, este greșită!

Voi continua în partea a doua a acestui material, definiția “legământului”, așa cum este descrisă ea într-un articol al lui Matt Schmucke, unul din directorii executivi fondatori ai rețelei de biserici de tip “9 Marks”.
Pentru cei care nu știți, în sânul baptiștilor din Statele Unite, s-a format o rețea de Biserici “9Marks”, denumită așa după cartea scrisă de pastorul Dever Mark, cu titlul “9 Marks of a Healthy Church” (9 semne a unei biserici sănătoase).
Toate ar fi bune, dacă practica unei biserici ar fi sănătoasă și bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu, nu pe legăminte scrise de oameni, însă se pare că lacunele devin prea mari privind practica și hotărârile luate în rețeaua de biserici “9 Marks”. În acest sens, Cuvântul lui Dumnezeu ne învață că îi vom cunoaște pe cei ce vorbesc în Numele Domnului, după roade, asta chiar dacă de multe ori învățătura ar părea biblică.
Scriptura spune: ”Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” (Mat.7:16)
Ca și parte a membralității intr-o biserică locală, fondatorii acestei rețele de biserici, pretind semnarea unui “legământ” de catre cei care doresc să fie membrii bisericilor lor.
Pentru a putea analiza cum percep fondatorii acestei rețele de biserici “legământul” inventat de ei în biserică, vom privi cum explică aceasta, unul din directorii executivi fondatori ai rețelei de biserici de tip 9 Marks, pe nume Matt Schmucke. Acest articol se numește “Membership Matters – What is Our Church Covenant?” (“A fi membru contează – Care este legământul bisericii noastre?”).
Descrierea și motivarea “legământului” este descrisă amănunțit de Matt Schmucke pe website-ul acestei organizații, la adresa: https://www.9marks.org/article/membership-matters-what-our-church-covenant/.

În materialul de față, voi cita argumentele prezentate de Matt Schmucke și cum ar trebui să gândim noi din punct de vedere biblic și să analizăm asemenea practici inventate de oameni în biserică.

Definiția “legământului scris”, inventat de rețeaua de biserici 9 Marks, este greșită

Prin ce este greșită definiția aceasta vom vedea parcurgând ceea ce ne spune Matt Schmucke în continuare pe site-ul 9 Marks:

a. Niciodata în Noul Legamant nu ne este cerut să facem un “legământ scris” lui Dumnezeu, bisericii și nouă personal.
Citez din explicația dată pe site-ul 9 Marks: “Un legământ bisericesc este o promisiune – o promisiune făcută lui Dumnezeu, unei biserici locale și propriei persoane”
Dacă am gândi în felul acesta, cu ce ne-am diferenția de biserica catolică, care au luat-o razna bine și au pretins la un moment dat enoriașilor, să fie supuși bisericii obligatoriu și să le facă lor promisiuni, în caz contrar suportând consecințele unor reguli de-a dreptul demonice?
Supunerea noastră trebuie să fie față de Domnul și de Cuvântul Său,  față de Biserică doar atunci când Biserica este în Domnul și rămâne în Adevăr, cât despre promisiuni făcute bisericii e o exagerare, fără nici un fundament. Dumnezeu nu ne cere niciunde în Scriptură să facem promisiuni bisericii locale din care facem parte și să le semnăm.
Nici măcar în Vechiul Legământ, în poporul Israel, nimeni nu putea obliga pe cineva să facă juruințe și să le semneze, lucrul acesta ținea de fiecare în parte, de bună voie și nu din obligație. Nici măcar aici nu s-ar încadra cei din reteaua “9 Marks”, dacă prin absurd i-am încadra în trecut, undeva în poporul Israel.
Să vedem ce ne spune Scriptura î­­­n sensul acesta, privitor la vechea Lege: “Dacă faci o juruinţă Domnului Dumnezeului tău, să nu pregeţi s-o împlineşti; căci Domnul Dumnezeul tău îţi va cere socoteală, şi te vei face vinovat de un păcat. Dacă te fereşti să faci o juruinţă, nu faci un păcat. Dar să păzeşti şi să împlineşti ce-ţi va ieşi de pe buze, şi anume juruinţele pe care le vei face de bunăvoie Domnului Dumnezeului tău şi pe care le vei rosti cu gura ta.” (Deut 23:21-23)

b. Este o mare eroare să spunem că un legământ scris făcut de oameni este un rezumat al modului în care Dumnezeu ne cere să trăim
Citez de pe site-ul 9 Marks: ”Un legământ bisericesc este un rezumat al modului în care suntem de acord să trăim. În timp ce declarația noastră de credință este un rezumat bun a ceea ce credem, legământul nostru ca biserică este un rezumat al modului în care noi suntem de acord să trăim – mult mai important, este un rezumat al modului în care Dumnezeu ne cere sa trăim. El nu include fiecare comandă explicită cu privire la ascultare, dar oferă un rezumat general a ceea ce înseamnă a trăi ca un discipol al lui Hristos.”
Daca am începe să facem legăminte prin care să spunem că sunt un rezumat a ceea ce cere Dumnezeu și să-i punem pe oameni să le semneze, atunci am pune interpretarea noastra pe picior de egalitate cu revelația lui Dumnezeu, ceea ce-i complet gresit. Noi nu-i putem obliga pe oameni să gândeasca printr-o interpretare a unui grup de oameni, în schimb noi credem în călăuzirea Duhului Sfânt și înțelepciunea care vine de la Dumnezeu cu privire la interpretare.
Așa că este îndrăzneață ideea că “legământul” inițiat de conducerea “9 Marks” ar fi un rezumat al modului în care Dumnezeu ne cere sa trăim. Asta-mi sună mai degrabă a sectă de forma “Organizația Turnul de veghe sau Martorii lui Iehova”.
Biblia ne spune, privitor la cei care ne pretind sa ascultam de interpretarile lor si le fac “lege sau legamant” pentru oameni urmatoarele: “Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine să învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris”: şi niciunul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt.” (1 Corinteni 4:6)
La fel, Biblia ne spune că Duhul Sfânt ne descoperă lucrurile poruncite de Dumnezeu, nu niste organizatii de tip “Martorii lui Iehova” sau “9 Marks”:
”Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.” (Ioan 16:13-15)

c. Un “legământ scris”,  într-o biserică locală nu poate să fie niciodată un semn al unui angajament în Noului Legământ
Citez de pe site-ul 9 Marks: “Un legământ bisericesc este un semn al angajamentului – un angajament față de Dumnezeu, față de biserica Sa și față de sfințenia personală.”
Nu ne cere niciunde Dumnezeu acest lucru și dacă ne uităm la vreun semn al Legământului Nou, acest semn nu-l găsim într-o bucată de hârtie semnată, ci într-o viață nouă trăită în Hristos Domnul.
La noi creștinii semnul nu mai este acela care se arată pe dinafară, ci pe dinăuntru omului, un duh nou, o inimă schimbată, o viață nouă.
Biblia ne spune: “Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne. Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.”  (Romani 2:28-29)

d. Este greșit să crezi că un legământ scris și semnat într-o biserică ii face pe oameni responsabili să trăiască conform Scripturii sau conform cum înteleg unii Scriptura
Uitați ce spune explicația de pe site-ul 9 Marks: “Un legământ bisericesc este o declarație etică. Istoricul Charles W. DeWeese scrie: „Un legământ bisericesc este o serie de promisiuni scrise bazate pe Biblie, pe care membrii bisericii le fac în mod voluntar lui Dumnezeu și unul altuia în ceea ce privește standardele lor morale și spirituale de bază și practica credinței lor” (Legi Baptiste ale Bisericii , p. viii). Un teolog numește legămintele bisericești „omologul etic al confesiunilor de credință”. Un legământ bisericesc poate fi o parte importantă a aplicării unei viziuni creștine asupra oricărui aspect al vieții noastre. Inerent în scopul unui legământ bisericesc este înțelegerea faptului că apartenența la biserică implică faptul să fi responsabil să trăiesti într-o manieră compatibilă cu o înțelegere comună a Scripturii.”

Dacă semnarea unui act, numit el „legămant”, în biserică îi face pe oameni responsabili, atunci înseamnă că blamăm pe Duhul Sfânt și asta este un afront la adresa lui Dumnezeu.
Doar Duhul Sfânt ne dă viață prin Cuvântul Evangheliei, ne naște din Dumnezeu si ne dă întelepciune și discernământ. Altfel ne-am întoarce la Legea lui Moise, noi însă știm mai bine ca oricine, că atât timp cât ești sub lege, ești sub blestem.
Noi prin Duhul Sfânt suntem liberi în Hristos și avem discernământ în orice moment și în orice situație din viața noastră.
Biblia ne spune: „Dacă trăiți dupa îndemnurile ei, veți muri; dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi.” (Rom.8:13)
” Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.” (1Cor.2:12)

e. Este greșit să hotărăști ca un „legământ scris” de-o biserică locală este standard biblic și util să disciplinezi pe membrii bisericii
Uitati ce scrie pe site-ul retelei 9 Marks: „Un legământ bisericesc este un standard biblic. Un legământ bisericesc este util într-o biserică care practică disciplina biblică a bisericii. În calitate de membri ai unei biserici, ne îndemnăm unii pe alții să trăim vieți sfinte și provocăm pe frații și surorile care persistă în păcat.”
Dacă mergem pe principiul acesta ne întoarcem la perioada întunecată a Evului mediu, perioada în care unii ierarhi catolici și-au permis să spună că „legămintele” lor sunt standarde biblice. Așa au ajuns, că folosind hotărâri nebiblice, să „disciplineze” pe membrii bisericii, în așa fel încât să-i determine să trăiască cum vor ei, prin forță și abuz. În caz contrar au fost eliminați.

Definiția acestui „legământ”, care trebuie semnat când vrei să fii membru a unei biserici din rețeaua „9 Marks”, îl văd ca un abuz, ca o încercare de-a controla pe oameni prin hotarâri omenești și de-a ridica aceste hotărâri la rangul de Scriptură (standard biblic), de-a te folosi de aceste hotărâri pentru a supune pe membrii unei biserici oamenilor și nu Duhului Sfânt cum ar fi normal.
Definiția acestui „legământ”, ca semn al angajamentului față de Dumnezeu este o extremă periculoasă în care au căzut acești oameni și în acelasi timp o capcană pentru oricine devine membru în asemenea biserici.
Acest „legământ” inventat de rețeaua de biserici „9 Marks”, de fapt pune în centru omul, abilitățile lui, hotărârile Lui și nicidecum pe Domnul, Cuvântul Lui și pe Duhul Sfânt care calâuzește pe cei care sunt ai Domnului în tot Adevărul.

Simion Ioanăș
Va continua

Membralitatea, prin ochii “9 Marks”, prima parte. – Motivația “legământului” scris și semnat , în unele biserici baptiste americane ce au aderat la rețeaua “9 Marks”, este greșită!

Membralitatea, prin ochii “9 Marks”, prima parte.
Motivația “legământului” scris și semnat , în unele biserici baptiste americane ce au aderat la rețeaua “9 Marks”, este greșită!

Pentru cei care nu știți, în sânul baptiștilor din Statele Unite, s-a format o rețea de Biserici “9Marks”, denumită așa după cartea scrisă de pastorul Dever Mark, cu titlul “9 Marks of a Healthy Church” (9 semne a unei biserici sănătoase).
Toate ar fi bune, dacă practica unei biserici ar fi sănătoasă și bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu, nu pe legăminte scrise de oameni, însă se pare că lacunele devin prea mari privind practica și hotărârile luate în rețeaua de biserici “9 Marks”. În acest sens, Cuvântul lui Dumnezeu ne învață că îi vom cunoaște pe cei ce vorbesc în Numele Domnului, după roade, asta chiar dacă de multe ori învățătura ar părea biblică.
Scriptura spune: ”Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” (Mat.7:16)
Ca și parte a membralității intr-o biserică locală, fondatorii acestei rețele de biserici, pretind semnarea unui “legământ” de catre cei care doresc să fie membrii bisericilor lor.
Pentru a putea analiza cum percep fondatorii acestei rețele de biserici “legământul lor” în biserică, vom privi cum explică aceasta, unul din directorii executivi fondatori ai rețelei de biserici de tip 9 Marks, pe nume Matt Schmucke. Acest articol se numește “Membership Matters – What is Our Church Covenant?” (“A fi membru contează – Care este legământul bisericii noastre?”).
Descrierea și motivarea “legământului” este descrisă amănunțit de Matt Schmucke pe website-ul acestei organizații, la adresa: https://www.9marks.org/article/membership-matters-what-our-church-covenant/.

În materialul de față, voi cita argumentele prezentate de Matt Schmucke și cum ar trebui să gândim noi din punct de vedere biblic și să analizăm asemenea practici inventate de oameni în biserică.

Motivația unui “legământ” scris și semnat de enoriași, în biserică, este greșită!

Motivația unui asemenea “legământ” în biserică,  ar fi bazată, descrie Matt Schmucke,  pe exemplul unui atlet sportiv și în al doilea rând pe un alt exemplu din compania IBM, care printr-un contract și-au apărat prestigiul în primul caz și au impus o ținută obligatorie a angajaților în al doilea caz, cu scopul de-a apăra prestigiul instituțiilor.
Citez din prezentarea făcută pe site-ul organizației, am tradus in limba romana bineinteles, ca să putem întelege:
”Echipele profesioniste de atletism scriu, de regulă, o „clauză morală” în contractele jucătorilor lor, care va nega pachetul financiar, dacă jucătorul nu reușește să afișeze un comportament minim moral corect. Cu câțiva ani în urmă, Jason Kidd a fost tranzacționat de Phoenix Suns pentru că a fost acuzat de abuz împotriva soției. Comportamentul slab al lui Jason Kidd, descris la tribunal, a adus o imagine negativă asupra Phoenix Suns, iar Suns erau destul de îngrijorați de reputația publică a organizației lor încât au apelat la clauza morală din contractul lui Kidd și s-au disociat de el.
Înapoi în anii ’80 IBM a avut un cod de îmbrăcăminte detaliat prin care ei au cerut tuturor vânzătorilor lor să adere la costum negru, cămașă albă, cravată închisa. Ei vroiau ca oamenii să știe când aveau de-a face cu un om de la IBM; ei au dorit ca o anumită imagine să fie asociată cu organizația lor, astfel încât identitatea lor corporativă să aibă asociații pozitive și astfel reputația lor corporativă va fi excelentă în ochii publicului.
Aceste două exemple subliniază importanța a ceea ce noi spunem că suntem, cu cine ne identificăm și despre modul în care mesajul și identificarea publică relatează modul în care trăim în realitate. Cu alte cuvinte, trebuie să practicăm ceea ce predicăm. Și dacă acest lucru este valabil în lumea corporativă a computerelor și a atletismului, cu cât mai mult este adevărat despre biserică ca si trup și despre creștin în mod individual?”  (Preluat și tradus de pe website-ul 9marks.org)

Acum trebuie să înțelegem de ce motivația aceasta este greșită și voi încerca să subliniez câteva elemente greșite a unei asemenea motivații:

a. Motivația nu-i bazată pe o strategie biblică, ci pe una de bussiness
Nu pot să fiu de acord de loc, cu o strategie de conducere a Bisericii de tip corporatist sau de tip bussiness. Este de neimaginat ca o biserică locală sau conducerea unei biserici să pretindă un „legământ semnat”, cu scopul de-a implementa o ținută morală creștină membrilor bisericii sau de-a folosi acest „legământ” pentru a se disocia de anumiți membrii ai bisericii.
În primul rând, niciodată biserica primară nu a practicat un astfel de „legământ semnat” atunci când cei care s-au convertit au intrat în Biserică. Noul Legământ L-a facut Hristos Domnul cu noi și L-a pecetluit prin Sângele Lui, niciodată nu a sugerat ca cei născuți din nou, să facă un „legământ semnat” cu biserica locală sau conducerea unei biserici.
Biblia ne spune ca Domnul a făcut Noul Legământ cu noi: ”Tot astfel, după Cină, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veți bea din el.” (1Cor.11:25)
Creștinul nu trebuie de frica unui petec de hârtie semnat să trăiască viața crestină, ci de dragul Domnului, nu de frica de oameni, ci de Frica de Domnul. Pe de altă parte Cuvântul lui Dumnezeu ne învață cum să ne raportăm față de frații noștri din Biserică, nu având la mană un document semnat prin care să găsim motive să ne disociem de ei, ci iertându-i cu dragoste și încercând să-i câștigăm pentru Împărăția lui Dumnezeu urmând pașii pe care-i învață Scriptura, atunci când greșesc.
Strategia biblică este simplă cu privire la funcționarea unei biserici: nașterea din nou, botezul și să-i învățăm pe oameni conform Scripturii, nicidecum să facem cu ei „legăminte semnate” prin care să ne disociem de ei atunci când greșesc sau păcătuiesc.
Biblia spune ca: ”Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.” (Matei 28:18-20)

b. Motivația poate avea un scop ascuns și să ducă la abuz în biserică

Imaginați-vă o biserică locală sau o conducere care o ia razna doctrinar sau care au anumite scopuri personale, când un membru al bisericii le atrage atenția, imediat ar face apel la „legământul semnat”. Cine ar dori ca să facă parte dintr-o astfel de biserică în care printr-o semnătură, oamenii încearcă să-ți controleze viața?
Cu un astfel de „legământ” oricine se simte în nesiguranță, deoarece dacă cineva dorește să găsească motive să se disocieze de un membru, cu siguranță că o va face.
La suprafață, cei din această rețea de biserici ar dori să ne sugereze că un „legământ semnat”, ar avea ca bază sfințirea noastră, uitând însă viziunea biblică cu privire la sfințire, ea nu este niciunde determinată de jurăminte inițiate de oameni și angajamente semnate.
Pe de altă parte, cei care intră într-o Biserică, ei intră în Noul Legământ instituit de Domnul, Cel care-i modeleaza după Chipul Domnului Hristos (îi sfințește) este Duhul Sfant, niciodata oamenii nu-și pot asuma o asemenea slujbă și niciodată prin semnarea unui „legământ”. Eventual, prin membrii bisericii, poate lucra Duhul Sfânt la viața membrilor bisericii, prin darul dat fiecăruia în parte, însă nu prin „legăminte semnate”.
Biblia spune: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2Cor.3:18)

c. Motivația, din start este greșită și neavenită pentru membrii unei biserici
De ce să nu spunem, în mod clar, că un astfel de „legământ semnat” este un fel de jurământ. În Biserica Domnului noi nu jurăm, nici nu ne legăm cu jurământ înaintea oamenilor, asta pe motiv că Domnul Hristos, care-i Capul Bisericii ne-a interzis acest lucru în mod categoric.
O astfel de regulă în Biserică este o încercare a oamenilor, de-a lua și ei slava pe pământ, în legătură cu sfințirea, de-a impune cumva o anumită conduită crestină, când Dumnezeu niciodată nu a poruncit așa ceva și nu a impus semnarea unui legământ in biserică, în sensul acesta.  Dumnezeu ne-a pus inainte Cuvântul ca Standard privitor la angajamentele noastre pe pământ:
” Mai presus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun altfel de jurământ. Ci „da” al vostru să fie „da”, şi „nu” să fie „nu” ca să nu cădeţi sub judecată..” (Iac.5:12)

d. Motivația, din start, este un fel de „lege”, lege sub care niște oameni vor să aducă biserica locală
Ca și membrii ai bisericii Domnului, noi nu mai suntem sub Lege, daca avem o autoritate la care ne supunem este Hristos și Legea Lui, adică Învățătura apostolilor dată de Dumnezeu bisericii.
Dacă cineva pretinde acum, după două mii de ani, un „legământ scris” sub jugul căruia să ne plecăm, asta nu-i altceva decât o încercare de-a aduce Biserica sub un jug omenesc, sub o „lege” omenească, care n-are nici o autoritate să facă asta. Dacă acești oameni au autoritatea, atunci ar trebui ca un asemenea legământ semnat să fie adăugat Canonului Scripturii sau poate înscris în categoria „sfânta tradiție”, de care ca și neoprotestanți suntem sătui. Putem vedea asemenea „sfinte tradiții” cât de departe i-au dus pe cei din cultele istorice de Adevărul lui Dumnezeu.
Același lucru îl spune apostolul Pavel când le spune Galatenilor următoarele cuvinte, privitoare la o intrare sub robia Legii date în Vechiul Legământ:
” Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har. Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii. Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste. Voi alergaţi bine: cine v-a tăiat calea, ca să n-ascultaţi de adevăr? Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat..” (Galateni 5:4-8)
La fel intrarea sub un „legamant scris” inițiat astăzi de cei din rețeaua „9 Marks” este o încercare de-ai subjuga pe oameni unui sistem religios inventat, o „nouă lege”, care să-i condamne și prin instrumentul căruia să poți pune sarcini pe spatele lor.

Motivația aceasta, Matt Schmucke, o bazează pe Iacov 1: 26. “ Dacă crede cineva că este religios, și nu-și înfrânează limba, ci își înșală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.”.
Ceea ce Matt Schmucke nu face, este sa înțeleagă că Iuda nu sugereaza în sensul acesta formarea unei legi sau a unui “legământ semnat” pentru ca Sfânta Scriptură să fie pusă în practică, ci continuă în vers 27: “Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”. Asta înseamnă punerea în practică a Cuvântului Scripturii efectiv, prin puterea Duhului Sfânt și nu prin impunerea unor “legăminte semnate” în cadrul Bisericii.
Ce nu înțeleg cei din rețeaua “9 Marks”, este că Dumnezeu lucrează prin Duhul Sfânt în Biserică și ne dă puterea necesară de-a pune în practică Cuvântul și de-a fi martori ai Domnului după regula stabilită de Dumnezeu și nu de Matt Schmucke sau Mark Dever.
Scriptura ne spune: ” Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Fapt.1:8)”

Din start, membralitatea sau apartenența la o biserică locală ca membru, prin impunerea și semnarea unui “legământ”, așa numit al Bisericii, nu are suport biblic, ci are, așa cum si a reieșit din spusele lui Matt Schmucke, o strategie de corporație, strategie prin care se urmărește mai degrabă controlul membrilor și disocierea de aceștia, în momentul în care sunt găsiti ca un pericol.
Indiferent cât ar fi de “cu bune intenții” o asemenea initiativă, trebuie să avem în vedere că în biserică nu sunt oameni perfecți și un asemenea “legământ” ar favoriza pe unii s-o ia într-o direcție gresită.
La fel, o astfel de atitudine anulează rolul Duhului Sfânt lăsat de Dumnezeu în viața credincioșilor și pune în loc niște oameni, oameni cu o natură păcătoasă, supuși și ei greșelilor.
De aceea este important să rămânem la Cuvânt, să rămânem la Legământul Cel Nou, în care am intrat nu prin semnături, ci prin Nașterea din nou, prin credința în Evanghelie si pocăință, prin Jertfa Domnului, prin Duhul Sfânt.

Simion Ioanăș

Partea a doua poate sa fi citita aici.