Atitudinea crestinului in fata curentului nationalist extremist si a curentului liberal socialist.

Atitudinea crestinului in fata curentului nationalist extremist si a curentului liberal socialist.

Sunt doua curente care parca-si fac tot mai mult loc in lumea zilelor noastre.  Ne punem intrebarea oare cum sa reactioneze crestinul zilelor noastre in fata acestor curente extremiste. In materialul de fata n-o sa am in vedere “crestinii vopsiti”, adica cei doar cu numele, care nu se conformeaza Bibliei si n-o recunosc ca Sistem de valori al lui Dumnezeu, n-o recunosc drept Cuvantul lui Dumnezeu la care sa se raporteze.
Acestia cu siguranta ca se vor situa de minune intr-un curent sau altul. Pe astfel de oameni ii veti gasi ca si in cazul celor din  Charlottesville, ori de partea celor care protesteaza si sunt rasisti in atitudinea lor, rasisti de tip neonazist sau KKK, ori de partea extremismului socialist liberal, in care exista o toleranta lipsita de valori si care duce la un extremism definit prin anarhie si intoleranta fata de orice valori sanatoase intr-o societate.

Cateva adevaruri biblice, pe care eu le-am vazut referitoare la acest subiect:

1. Adevaratul crestin niciodata nu se lasa dus de valul rasismului si extremismului

Atat in Statele Unite, cat si in Europa de astazi, fiara rasismului s-a trezit datorita extremismului liberal socialist. Daramarea oricarei valori nationale, oricarei valori morale intr-o societate, oricarui standard cu privire la diferentele de sex si redefinirea casatoriei sau a altor valori sanatoase ale unei societati, duce la rasism si extremism.

Crestinul care se bazeaza pe Scriptura insa, in Hristos Domnul nu mai vede diferente privitoare la rasa, nationalitate, suprematia dintre barbat si femeie, tinand insa in continuare la valorile biblice cu privire la casatorie, cu privire la pacatul desfranarii si al sodomiei intr-o societate.
Noi credem, ca in Hristos Domnul, nu mai exista diferente de rasa, nationalitate sau suprematie intre barbat si femeie. In Hristos noi suntem egali si una. Astfel marturisim ca daca toti ar veni la Hristos intr-o societate, nu ar mai avea probleme de ura rasiala, de ura privind nationalitatea sau de suprematie intre femeie si barbat.

Biblia sprijina tot ceea ce eu am spus pana-n prezent, prin urmatoarele pasaje:

Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, fiindca toti sunteti una in Hristos Isus. (Gal.3:28)
Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici taiere imprejur, nici netaiere imprejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul si in toti. (Col.3:11)

Noi credem ca in Hristos Domnul trebuie sa-i spunem pacatului pe nume, indiferent de riscurile la care ne expunem, totul spus cu curaj si in dragoste, astfel incat sa fim sarea pamantului si societatea sa-si dea seama de Adevarul lui Dumnezeu. Astfel casatoria instituita de Dumnezeu este musai intre un barbat si-o femeie si noi nu avem derogare de la Standardul crestin, revelat si pus inaintea noastra de Dumnezeu.
Pe de alta parte, relatiile sexuale nefiresti, relatiile sexuale inainte de casatorie, relatiile sexuale in afara casatoriei, noi le consideram pacate, bazati pe Cuvantul lui Dumnezeu si nimeni si nimic nu ne poate redefini pozitia noastra si nu are dreptul sa ne incalce dreptul de-a crede Sfanta Scriptura si de-a trai pe acest pamant conform ei.
Asta insa, nu ne pune pe pozitia de-a merge in extrema in care sa trecem la violenta si la ura, fata de cei care doresc sa aibe o alta parere privitor la ceea ce Biblia numeste pacat.
Dimpotriva, suntem chemati sa spunem Adevarul in dragoste si sa-i chemam pe oameni la pocainta si la impacarea cu Dumnezeu prin credinta in Hristos Domnul, Mielul de Jertfa daruit de Dumnezeu pentru smulgerea si mantuirea omului din pacat.

Biblia sprijina ce am spus eu pana in prezent, prin urmatoarele pasaje:

”Isus le-a raspuns: „Din pricina impietririi inimilor voastre a ingaduit Moise sa va lasati nevestele; dar de la inceput n-a fost asa. Eu, insa, va spun ca oricine isi lasa nevasta, afara de pricina de curvie, si ia pe alta de nevasta preacurveste; si cine ia de nevasta pe cea lasata de barbat preacurveste.” Ucenicii Lui I-au zis: „Daca astfel sta lucrul cu barbatul si nevasta lui, nu este de folos sa se insoare.” El le-a raspuns: „Nu toti pot primi cuvantul acesta, ci numai aceia carora le este dat.” (Matei 19:8-11)

” Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lasat in voia unor patimi scarboase; caci femeile lor au schimbat intrebuintarea fireasca a lor in una care este impotriva firii;  tot astfel, si barbatii au parasit intrebuintarea fireasca a femeii, s-au aprins in poftele lor unii pentru altii, au savarsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri scarboase si au primit in ei insisi plata cuvenita pentru ratacirea lor. Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; sunt soptitori, barfitori, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti, fara pricepere, calcatori de cuvant, fara dragoste fireasca, neinduplecati, fara mila. Si, macar ca stiu hotararea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac. (Romani 1:26-32)

Ati auzit ca s-a zis: „Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau.” Dar Eu va spun: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri; caci El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti. (Matei 5:43-45)

2. Adevaratul crestin niciodata nu se lasa dus de valul curentului socialist liberal

Socialismul, indiferent ca astazi isi spune democrat, cica astazi se dezic de ideile lui Marx, insa isi au radacinile ideologice din principiile revoluției franceze, anume: libertate, egalitate și fraternitate. Indiferent ca socialismul si-a luat o “palarie” democrata, ideologia de baza ramane socialismul marxist, bazat pe conceptia materialista a istoriei, pe punerea în comun a mijloacelor de producție și de schimb,  în final, eliminarea pieței, a capitalului, a muncii ca marfă și chiar a banilor, utopii care nici nu merita discutate in materialul acesta.
Daca privesti la multe fatete din ideologia socialista, le-ai gasi bune si poate de aceea si unii crestini de-ai nostri s-au indragostit de socialism, uitand totusi cei mai important, anume ca socialismul este un afront la adresa lui Dumnezeu si introneaza pe om drept „dumnezeu”. Socialismul intr-un fel introneaza omul drept „dumnezeu” pe pamant, ideologia umanista fiind cea care centreaza omul in centrul existentei, in detrimentul Adevarului lui Dumnezeu, care spune in mod clar ca in centru existentei trebuie sa fie Dumnezeu.
In sensul acesta crestinii, in necunostinta de cauza sau ignoranta, ajung nu numai sa dea votul socialistilor, ci unii chiar sa devina oameni de baza ai acestei ideologii sucite si bolnave.
Astfel astazi liberalismul trambitat de socialisti a ajuns sa patrunda si in biserici si institute teologice. Astfel omul a devenit centrul existentei si de dragul “dragostei” definirea pacatului este omisa si desfiintata.
Astfel de crestini sunt gata sa sara intr-un mod agresiv sa condamne atat rasismul, insa in acelasi timp si pozitia biblica a crestinului. Asa s-a ajuns la Biserici in care desfranarea este pusa la loc de cinste si sunt cei mai mari aparatori ai ideilor socialiste, predica teologii ale prosperitatii, in care raiul e aici pe pamant, boala si saracia sunt un semn al necredintei si alte astfel de aberatii care nici nu merita amintite aici.
Crestinul care se bazeaza pe Scriptura insa, condamna deteriorarea societatii de un astfel de curent, proclama in continare valorile Scripturii, fiind constient de riscul la care se expune de-a fi prigonit.
Un astfel de crestin ia atitudine in societate, prin orice forma legala, de-a combate ideile socialiste si de-a contracara impunerea ideilor socialiste societatii sau bisericilor locale.
Un astfel de crestin este constient ca liberalismul trambitat de socialisti patrunde in biserici prin teologii false si condamna cu putere orice strategie nebiblica si orice invatatura falsa care patrunde in Biserica prin pastori sau invatatori compromisi.
Un astfel de crestin nu se compromite cu privire la materialismul si desfranarea trambitata de aceasta ideologie bolnava, care pune inainte de toate pofetele si goana dupa bogatie si bani a omului.
Un astfel de crestin urmareste sfintirea, rugaciunea si are ca prioritate Imparatia lui Dumnezeu si Neprihanirea, stiind ca adevarata bogatie si implinire a omului este in Cer, acolo unde Dumnezeu a pregatit o Imparatie, pentru cei care traiesc in ascultare de El, incepand de pe acest pamant.

Biblia sprijina ce am spus eu pana in prezent, prin urmatoarele pasaje:

„Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul sa nu invatati pe norod in Numele acesta? Si voi iata ca ati umplut Ierusalimul cu invatatura voastra si cautati sa aruncati asupra noastra sangele acelui Om.” Petru si apostolii ceilalti, drept raspuns, i-au zis: „Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni! Dumnezeul parintilor nostri a inviat pe Isus pe care voi L-ati omorat, atarnandu-L pe lemn. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a inaltat cu puterea Lui si L-a facut Domn si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor. Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca si Duhul Sfant pe care L-a dat Dumnezeu celor ce asculta de El.” (Fapte 5:28-32)

De aceea, cine nesocoteste aceste invataturi nesocoteste nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat si Duhul Sau cel Sfant. (1Tes.4:8)

Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Mat.6:33)
Dar, chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie anatema! (Gal.1:8)

3. Adevaratul crestin intotdeauna isi are viata centrata in Hristos Domnul

Intr-o asemenea societate in care predomina extremismul, rasismul, liberalismul, noi trebuie sa ramanem in Hristos Domnul.
Asta inseamna ca Norma noastra trebuie sa fie Cuvantul lui Dumnezeu si atunci cu siguranta nu vom cadea in nici o extrema care predomina in societatea de astazi.
Noi trebuie sa ne incredem in Dumnezeu, sa ne rugam pentru societatea unde traim si pentru oamenii care au imbratisat tot felul de ideologii bolnave si sa le daruim Adevarul, cu dragoste, fiind constienti ca vom fi prigoniti, insa avand nadejdea in promisiunile lui Dumnezeu.
Asta inseamna ca trebuie sa marturisim in continuare Evanghelia, care este puterea lui Dumnezeu de mantuire, stiind ca Dumnezeu va scoate astfel inca oameni din pacat, ii va mantui si ii va face copiii lui Dumnezeu. Un crestin adevarat trebuie sa fie constient ca in aceasta marturisire Dumnezeu ii va da putere prin Duhul Sau, ca sa poata sa fie martor al Sau pana la capatul vietii.
Un crestin adevarat trebuie sa traiasca in continuare pentru Cer, stiind ca Cetatenia lui este acolo, sa nu se lase furat de ademenirile bogatiei si egoismului din societatea de astazi, ci sa traiasca in cinste, sa nu fie lacom de bani si sa-si jertfeasca viata in slujba semenilor, a nevoilor din jurul sau.

Biblia sprijina ce am spus eu pana in prezent, prin urmatoarele pasaje:

Astfel, dar, preaiubitilor, dupa cum totdeauna ati fost ascultatori, duceti pana la capat mantuirea voastra, cu frica si cutremur, nu numai cand sunt eu de fata, ci cu mult mai mult acum, in lipsa mea. (Filip.2:12)

Fiti implinitori ai Cuvantului, nu numai ascultatori, inselandu-va singuri. (Iac.1:22)
Ca niste copii ascultatori, nu va lasati tarati in poftele pe care le aveati altadata, cand erati in nestiinta. (1Pet.1:14)

Apoi le-a zis: „Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura. Cine va crede si se va boteza va fi mantuit; dar cine nu va crede va fi osandit. (Marcu 16:15-16)

”Dar cetatenia noastra este in ceruri, de unde si asteptam ca Mantuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul starii noastre smerite si-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Si supune toate lucrurile.” (Filip 3:20-21)

Simion Ioanas

In legatura cu “minunea” satanica „untold” le-a papat rock-ul limba la pastorii din Romania?

In legatura cu “minunea” satanica „untold”, le-a papat rock-ul limba la pastorii din Romania?

Poate multi isi pun intrebarea in aceste vremuri, oare de ce pastorii neoprotestanti din Romania nu spun nimic legat de evenimentul mediatizat si trambitat de presa romana si tinerii din Romania?

Oare de ce nu spun ca piesele de acolo sunt de-a dreptul demonice si n-au nimic de-a face cu standardul lui Dumnezeu si valorile Lui?

Oare de ce nu spun ca aceste concerte otravesc sufletul tinerilor si-i influenteaza la razvratirea impotriva lui Dumnezeu si a moralitatii unei societati sanatoase?

Am gasit cateva motive pentru care pastorii neoprotestanti tac:

  1. Deja curentul carismatic a patruns adanc si a imbibat mediul neoprotestant cu muzica rock.

„Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita. (Rom.12:2)”

De mult timp deja intr-o majoritate de adunari neoprotestante, de dragul de-a tine pe tineri in Biserica, majoritatea pastorilor au acceptat muzica desantata rock in adunarile bisericilor neoprotestante. Desi inspirata din razvratirea satanei, melodii care insotesc cuvinte de razvratire si blasfemii la adresa lui Dumnezeu, acestea au fost imprumutate in adunarile neoprotestante crestine, au fost schimbate cuvintele cu anumite mesaje crestine, repetate incontinuu si cantate in ritmuri de dans.

Sigur ca astazi nimeni nu-si mai pune intrebarea daca aceste cantari pe ritmuri dracesti isi au locul sau nu in biserica, nici nu-si mai pune problema ca odata cu muzica rock deja imbracamintea chipului veacului acestuia, rochii mulate, minifuste si lipsa acoperitorii la femeile casatorite, deja nu mai este o noutate in adunarile noastre.

In acest caz nu ar fi mirare ca si tineri din adunarile neoprotestante sa fi mers la acest concert anticrestin si posedat de duhuri demonice.

  1. De dragul salariilor cu care au fost obisnuiti pastorii neoprotestanti, „tacearea e ca mierea”.

„…pastoriti turma lui Dumnezeu care este sub paza voastra, nu de sila, ci de bunavoie, dupa voia lui Dumnezeu; nu pentru un castig marsav, ci cu lepadare de sine. (1Pet.5:2)”

Retributia pastorilor, care le asigura un trai bun intr-o societate in lipsuri, pe baza faptului ca pregatesc doua, trei predici, pe saptamana si au o viata lejera, deja din aceasta slujire de pastori s-a ajuns la o meserie, la fel ca in bisericile istorice (ortodoxa, catolica ectc). Asa stand lucrurile, pastorii sunt tentati la compromisuri, asa ca nu-si mai deschid gura la mai nimic ce patrunde in adunare. Asa ca totul a ajuns permisibil, inclusiv muzica rock, tinuta care n-are nimic de-a face cu viata unui crestin si caractere indoielnice in biserica, care numai a crestini nu arata. Totul de dragul unui loc caldicel, in vremuri tulburi, totul de dragul salarului lunar si a pastrarii membrilor in biserica cu orice chip.

Tot mai mult s-a creat un vid intre pastori si clasa credinciosului de rand, un fel de ierarhie. Asta place atat pastorilor, cat si enoriasilor, fiecare in asemenea circumstanta face ce vrea. Omul vine spectator la biserica, stiind ca pastorul este seful (lideri) si el se ingrijeste de toate, asa ca fiecare „traieste bine”. Astfel calea s-a largit, pastorii au impresia ca deja sunt in rai de aici de pe pamant si biserica a ajuns sa semene cu necrestinii din lume, in viata si caracter.

  1. Curentele teologice eretice, ca teologia prosperitatii, carismatismul, crislamismul, misticismul ectc au patruns adanc in viata bisericilor neoprotestante.

Datorita faptului ca omul de rand din biserici, nu mai citeste Biblia, pastorii lucreaza doar pentru salarii asa ca se pot folosi fara probleme de invataturi ratacitoare ca sa-si implineasca scopurile, de asemenea tot felul de organizatii si profitori a ajuns sa influenteze bisericile noastre, totul sub deplina supraveghere si acceptare a multor pastori, care bineinteles ca beneficeaza de pe urma unor asemenea invataturi.

Asa ca adunarile au devenit o mana cereasca, le dai „hormoni, nitrati, mancare modificata” si profiti la maxim de productie, finantari, si-i raiul pe pamant pentru tine ca pastor.

Asa este conceptul de slujire astazi fratilor si atunci ne miram ca nici un glas de pastor in Romania nu striga puternic din scaunele lor confortabile, impotriva lupilor si a otravii semanata si infuzata in societatea din Romania si inclusiv inimile tinerilor din bisericile noastre si in viata bisericilor.

Oare mai poate sa vina vremuri de inviorare si pocainta in astfel de circumstante, oare mai poate sa se trezeasca biserica neoprotestanta de astazi in vremuri ca acestea? Nu stiu! Doar Dumnezeu stie si poate face o astfel de trezire!

Eu stiu ca suntem vinovati cu toti, am invatat sa tacem ca sa ne simtim confortabil, am invatat sa cocolosim pacatul, sa-l ascundem sub pres, totul de dragul pacii si dragostei crestine. Traim intr-un fel de „hyppism neoprotestant”, in care fiecare „se drogheaza” cu fericire, bazata pe „dragoste si tacere”, nu mai percepem realitatea si nu mai discernem adevarul, am fost orbiti de diavolul si am inceput sa bajbaim.

Doamne ai mila de noi si ajuta-ne sa ne trezim!

Simion Ioanas

 

Adevaruri privitoare la Inaltarea Domnului!

Adevaruri privitoare la Inaltarea Domnului!

Ne intrebam ce  incurajari avem privitoare la Evenimentul Inaltarii Domnului, pentru aceasta trebuie sa privim la descrierea Evenimentului in Sfanta Scriptura.

1. Inaltarea Domnului ne certifica nadejdea invierii
Fapte 1:3. Dupa patima Lui, li S-a infatisat viu, prin multe dovezi, aratandu-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, si vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu.

Daca Domnul s-a aratat patruzeci de zile, vorbind cu apostolii si dandu-le poruncile Sale, atunci orice negare a Invierii Domnului este nula. Mai mult, lucrarea apostolilor dupa Inaltarea Domnului si coborarea Duhului ne certifica ca apostolii aveau dovezi palpabile privitoare la Hristos Inviat, asta i-a facut sa-si dea viata pentru Evanghelia lui Hristos.
Evenimentul Inaltarii ne certifica inca odata faptul ca asa cum Domnul a inviat, asa vom invia si noi, asa cum El s-a dus in Imparatia Lui, asa si pentru noi lucrul acesta o sa fie real dupa moarte.

2. Inaltarea Domnului ne certifica prezenta Duhului in Biserica
Faptre 1:4. Pe cand Se afla cu ei, le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte acolo fagaduinta Tatalui, „pe care”, le-a zis El, „ati auzit-o de la Mine. 5. Caci Ioan a botezat cu apa, dar voi, nu dupa multe zile, veti fi botezati cu Duhul Sfant.”

Duhul Sfant a fost promis de Domnul Hristos, Mantuitorul nostru si este o realitate de la Coborarea lui in Ierusalim si pana astazi, prin schimbarea facuta in inima si mintea omului, prin credinta, pocainta, darurile si  puterea de marturie date credinciosilor din Biserica. Omul prin natura lui pacatoasa si depravata n-ar avea niciodata puterea sau dorinta de-al urma pe Mantuitorul, insa Duhul Sfant intervine in viata oamenilor la auzul Evangheliei, ca sa poata s-o creada si sa fie schimbati de Dumnezeu, sa fie nascuti din Dumnezeu, sa aibe o viata noua si sa fie martori ai lui Hristos Domnul pe intreg pamantul.

3. Inaltarea Domnului ne indeparteaza de previziuni cu privire la viitor si ne face sa ne incredem ca Dumnezeu va veghea la viitorul nostru.
Fapte 1:6. Deci apostolii, pe cand erau stransi laolalta, L-au intrebat: „Doamne, in vremea aceasta ai de gand sa asezi din nou Imparatia lui Israel?” 7. El le-a raspuns: „Nu este treaba voastra sa stiti vremurile sau soroacele; pe acestea Tatal le-a pastrat sub stapanirea Sa.
Toti care au redat o data a revenirii Domnului sau a sfarsitului lumii sunt niste mincinosi, ei sunt profeti falsi si invatatori mincinosi. Biblia ne spune despre sfarsit sau despre revenirea Domnului, insa niciodata nu ne da o data exacta, aceasta este stiuta doar de Dumnezeu si noua ne revine obligatia sa fim gata pentru intalnirea cu El in orice clipa, avand in vedere ca s-ar putea sa murim oricand si sa ajungem in prezenta Lui sau sa vina Domnul, asa cum a promis, astfel sa trebuiasca sa-i dam socoteala.
Daca insa noi ramanem in ascultare de El si credinciosi Cuvantului Sau, avem promisiunea ca viitorul nostru ne este asigurat si vom ajunge la locasul pregatit de Domnul pentru toti cei care L-au urmat pe El si au trait viata pe pamant in ascultare de El.
4. Inaltarea Domnului este o incurajare de-a lucra pentru Domnul, traind in orice moment cu nadejdea revenirii.
Fapte 1:8. Ci voi veti primi o putere, cand Se va cobori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudeea, in Samaria si pana la marginile pamantului.” 9. Dupa ce a spus aceste lucruri, pe cand se uitau ei la El, S-a inaltat la cer, si un nor L-a ascuns din ochii lor. 10. Si, cum stateau ei cu ochii pironiti spre cer, pe cand Se suia El, iata ca li s-au aratat doi barbati imbracati in alb 11. si au zis: „Barbati galileeni, de ce stati si va uitati spre cer? Acest Isus, care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer.”
In Biserica vie a Domnului de pe pamant, a acelor care au crezut Evanghelia si s-au pocait de pacatele lor, nu sunt someri. Acei credinciosi staruiesc in invatatura apostolilor, cresc spiritual, ei sunt inzestrati cu daruri pentru a lucra la largirea Imparatiei lui Dumnezeu. Duhul Sfant da daruri fiecarui om mantuit prin credinta si pocainta, darul de a invata pe altii, darul de evanghelist, darul mangaierii, darul darniciei ectc, astfel incat atat Biserica sa creasca, sa faca ucenici, cat si Evanghelia sa ajunga la cat mai multi nemantuiti.
Toti din Biserica traiesc cu nadejdea revenirii lui Hristos, Mantuitorul pe pamant, asa cum a promis, ori cu nadejdea intalnirii cu El dupa moarte. Biserica Domnului crede faptul ca daca Hristos a Inviat, noi vom invia de asemenea. Hristos este Viata si  Mantuirea, asa ca toti cei care-L urmeaza pe El vor trai vesnic, daca se intampla ca vom muri cu trupul, totusi sufletul si duhul isi continua existenta, iar la inviere trupul care-a murit, o sa fie imbracat de nemurire, de slava si vesnic vom trai impreuna cu Domnul.
Sa faca Domnul ca aceste Adevaruri sa ne insoteasca si sa ne incurajeze in viata de credinta, astfel incat sa ne ducem mantuirea pana la capat cu frica si cu cutremur, iar in Ziua aceea minunata, toti care L-am iubit pe El sa ne bucuram impreuna cu El pentru vecii vecilor.

Simion Ioanas

De ce-si pierd membrii, Bisericile traditionale evanghelice? (Raspuns dat fratelui Samy Tutac)

De ce-și pierd membrii, Bisericile tradiționale evanghelice?

Scriu acest articol în urma mesajului transmis de Samy Tuțac și a priorităților subliniate de el cu privire la acest aspect, vizavi de creșterea numărului de membrii în Bisericile carismatice.
Deci strategia biblică, pentru pastorul Samy Tuțac, nu-i mai de actualitate, în simplitatea ei, ci ne trebuie una de companie și oameni de bussiness, care s-o promoveze.
Extraordinar, atunci ar trebui să schimbam și Scriptura.
Mă așteptam să spună că problema bisericilor tradiționale evanghelice este una spirituală, una de întoarcere la dragostea dintâi, una de schimbare a priorităților, de la materialism la Hristos, una de-a trece biserica la făcut ucenici, de la spectacole, una de la trecere a pastorilor de la lucru pentru salarii, la lucru pentru Domnul.
Cât despre bisericile alea carismatice, care sunt pline de „viață”, a uitat pastorul Tuțac să spună că se înmulțesc pe baza faptului că dau oamenilor ce vor să audă, le dau teologia prosperității și circ ieftin cu râsete „sfinte” și miracole de doi bani, iau banii de pe oameni, mai abitir ca oamenii de bussiness.

O să răspund și eu pe puncte la această problemă și poate o să ajungă și pastorul Tuțac să citească:

1. Eu aș numi punctul numărul unu în ce privește pierderea membrilor în Bisericile tradiționale îndepărtarea noastră de Dumnezeu, de dragostea dintâi.
Pierdem membrii, deoarece nu mai suntem serioși pe Cale, umblăm toată ziua după materialism, uitând că prioritatea trebuie să fie Împărăția lui Dumnezeu și Neprihănirea. Am ajuns să nu mai fim lumină și din cauza noastră Numele Domnului să fie blamat. Am ajuns să nu mai citim Scriptura și să n-o mai aplicăm la viața noastră, să vorbim doar o credință de pe buze.
Pastorul Samy Tuțac  pune pe primul loc ca prioritate a trezirii noastre competența celor din conducerea bisericii, vizavi de competența celor din bisericile carismatice care aplică o strategie bazată pe tehnologie și până la „aparatul de cafea” (menționat in articol).
Extraordinar frate Samy Tuțac, dacă aducerea membrilor într-o biserică stă în aparatele de cafea, atunci întradevăr există o metanoia în mintea noastră în sens invers, o pocăință a pocăiților pentru lume.
Vreau să știi frate pastor, că în Biserică competența celor care slujesc Biserica stă în plinătatea Duhului Sfânt, în puterea primită de Sus și nu în aparate de cafea competente și performanțe lumești. Poți să ai o mie de aparate și bugete, proiecte, dacă nu ești plin de Duhul Sfânt și aliniat la Călăuzirea Duhului, toate-s degeaba.

2. A doua problema în biserică aș numi-o lipsă de strategie biblică a pastorilor și comitetelor actuale, lipsa de-a face ucenici în Biserici.
Biserica a pierdut strategia Biblică trasată de Dumnezeu Bisericii, le trebuie membrii, iar după ce-s botezați, în urma unei ridicări de mână, sunt lăsați pradă lumii în continuare și predicilor de Duminică.
Biblia în schimb are o strategie și ne dă o viziune clară cu privire la a face ucenici. Dacă ne uităm în Mat 28:17-20, vedem că Cel mai bun model de strateg, este însuși Dumnezeu. Dumnezeu a avut o strategie în planul de mântuire a omului și El este cel mai bun exemplu de elaborare a unei strategii. Pentru o lucrare eficienta, pastorul și slujitorii bisericii trebuie să aibe elaborată o strategie foarte bună care să cuprindă viziune biblica, cunoștințe biblice, motivatie biblică, resurse și un plan de acțiune, la fel bazate pe Scriptură.
Venim dintr-un mediu ortodox în care oamenii s-au obișnuit cu popa,  cam așa s-a implementat și-n bisericile noastre tradiționale și pastorii sunt mulțumiți, au un loc de muncă pe viață, un salariu bunicel și dacă stă fiecare în banca lui, lucrurile merg strună.
Însă nu asta a fost intenția lui Dumnezeu să-și pună niște pastori pe pământ și bisericile să graviteze în jurul lor.  Intenția lui Dumnezeu a fost ca să fie făcuți ucenici ai lui Hristos și toți să graviteze în jurul Său. Fiecare mădular în Trupul Domnului (Biserica) trebuie să fie madulare în Trup și să se supună Marelui Păstor, Hristos Domnul.
Frate creștin, dacă strategia Biblică ar fi aplicată și ar ajunge slujitori plini de Duhul Sfânt, atunci cu siguranță că nu s-ar căuta implicarea doar a intelectualilor și oamenilor de bussiness, ci motivația principală ar fi implicarea și slujirea oamenilor plini de Duhul Sfânt.
Că cei mai mulți care au evanghelizat România la începutul neoprotestantismului din România au fost oameni simplii, care cu ceapă, pită și slană, cu opinci în picioare și plini de Duhul Sfânt au plantat biserici în toată țara.
Astăzi însă s-au întors valorile, musai slujitorul trebuie să apară la patru ace, să aibe vilă mare și-o mașină care să-i fascineze pe toți când o văd.

3. A treia problemă a bisericilor noastre tradiționale este prezentarea Evangheliei  înaintea lumii, printr-un caracter schimbat.
Oamenii astăzi aud Evanghelia peste tot, la radio, internet, Evanghelizări ectc, marea problemă însă este transformarea noastră după Chipul Mântuitorului, maturizarea spirituală. Sigur că problema este complexă și ține de-a ne lăsa la îndemâna Duhului Sfânt și a Cuvântului lui Dumnezeu, pentru ca omul nou să crească și să se maturizeze. Asta ține mult de relația personală cu Domnul și de-o viziune biblică cu privire la sfințire a Bisericii locale. Daca însă strategia de-a face ucenici este deficitară și aproape inexistentă, nu o să existe nici creștere spirituală, ci crestini cu vieți asemănătoare celor din lume. O trezire în acest sens poate s-o facă doar Duhul Sfânt al lui Dumnezeu și noi ar trebui să renunțăm la noi și să ne întoarcem sincer la simplitatea Cuvântului și în smerenie să ne supunem Duhului Sfânt.
Extraordinar, fratele Tuțac spune la un asemenea capitol că trebuie implicați oamenii tineri și să facem apel la influența unor intelectuali și oameni puternici (de bussiness) în societate, asta în detrimentul celor de peste 60 de ani, care săracii ar trebui să iese la pensie, probabil.
Ai uitat frate Tuțac că biserica are nevoie de bătrâni și oameni cu experiență. Pe de alta parte ați adus pastori de tineret, i-ați implicat, le dați salarii și treaba tot nu merge. Stiți de ce? Fiindcă trebuie căutată plinătatea Duhului și călăuzirea Lui, nu doar dinamismul tineretului.
Ce a făcut strategia care-o sugerați? A umplut Bisericile de rock „creștin”, de circ ieftin, de rupturi bazate pe influența pastorilor tineri, asta a generat nașterea bisericilor carismatice, care merg bazate pe o strategie de bussiness, strategia de-a le da oamenilor ce le place să audă.

Cât despre discursul acesta simplu și concis la care doriți să faceți apel frate Tuțac, este de fapt o oratorie ieftină, in cele mai multe cazuri, care-o vedem de multă vreme în Bisericile noastre și într-o formă mărită în Bisericile carismatice. Oratorie bazată pe povești și nu pe Scriptură, oratorie în care se lucrează la sentimente și nu sub călăuzirea Duhului, la nivelul minții și inimii omului prin puterea Duhului Sfant. Păstorași doar ieșiți de pe băncile facultății vin și-ți povestesc 75% din predică povești, inginerie și glume, prin care captează audiența și lucrează la sentimente, asta în detrimentul Cuvântului care-i puterea de Mântuire a celui care crede.

Mulțumesc frate Tuțac că mi-ați confirmat încă odată prin mesajul dumneavoastră, că noi bisericile tradiționale dormim bine, adormiți de acei „lideri” care ne cântă în strună, care ne dau ce ne place, să ne țină confortabili, atât pe noi cât și pe ei. Acei „lideri” care dau generației tinere acel chip al veacului acestuia, cu tobe, chitări și zbierete, că nu mai știi dacă ești în biserică sau la discotecă. Mi-ați confirmat încă odată că Hristos este singurul Mântuitor și Sfânta Scriptură este da și amin, acel izvor nesecat și mană din Cer, care-mi stâmpără sufletul în vremuri ca acestea.
Dacă dumneavoastră care sunteți văzut ca un exemplu în comunitate aveți asa o vizune a trezirii Bisericii, atunci ce să mai căutam la membrii de rând ai Bisericii?
Eu sunt de la ortodocși întors la Dumnezeu, vă spun aceste lucruri cu durere în inimă. Mă uit la o Biserică la care am venit și care tot mai mult seamănă cu cea ortodoxă, de dragul membrilor mulți și a salariilor cu care v-a obișnuit biserica, carismatismul a început să ne uniformizeze, teologii deocheate au pătruns și sunt predicate în multe Biserici, teologia prosperității, teologia bisericilor emergente, teologii carismatice, misticism ieftin, chipul lumii acesteia a reusit să pătrundă și să decimeze oile puține rămase încă, din bisericile noastre. Totul sub somnul lin al pastorilor plătiți și al oițelor crescute de zeci de ani în stilul acesta, să fie ascultătoare de voi și să aibe toată încrederea în leadership-ul vostru, uitând că Unicul Păstor neplătit al nostru este Hristos Domnul.
Și-n ultimul rând frate, pastorii au devenit un soi de popi. Eu vin de la ortodocși (cum am mai spus) și poate de aceea mi se trage „vedenia” asta. Au ajuns frate salariați, departe de enoriașul de rând, lacomi după bani și domni de două predici pe duminică.
Trupul lui Hristos (Biserica) înseamnă mai mult decat atâta, vă pune în mod clar pe picior de egalitate cu celelalte mădulare din Trup (Biserica). Bisericile evanghelice de astăzi au o ierarhie mascată și promovată. Ați ajuns așa însă promovați de enoriașii de rând, le convin și lor comoditatea asta și vouă (nouă) lucrătorilor.
Adică fiecare își vede de treabă, o să fie bine și aici pe pământ și dincolo. Noi avem grijă de pastori și ei au grijă sa ne bage-n cer și să ne predice ce dorim să auzim.
Poate că prin asta am vrut să spun, nu că „peștele se împute de la cap”, ci că Biserica se trezește de la slujitorii ei, dacă vrem o trezire trebuie să se trezeasca cei care-și spun azi „ierarhi” și fiecare mădular din Trupul lui Hristos, de asemenea!

Simion Ioanas

Materialul fratelui Tuțac il puteți citi aici: https://ardeleanlogos.wordpress.com/biserica/de-ce-isi-pierd-membrii-bisericile-evanghelice-traditionale/

 

Ce nu inteleg eu la unii pocaiti, cu privire la politica socialista ?

Ce nu inteleg eu la unii pocaiti, cu privire la politica socialista ?

Nu vreau sa fiu prin acest articol un promotor al imixtiunii in politica, departe de mine gandul acesta. Personal nu as indemna crestinii neoprotestanti (pocaitii) sa fie acei oameni dedicati trup si suflet vietii politice, insa nici nu contest chemarea unora, facuta de Dumnezeu, de-a se implica in politica.
Avem in acest sens exemple in Biblie, pornind de la Iosif in Egipt si altii, care au fost exemple in societate si s-au implicat in viata politica a unei tari, cu scopul de-a implementa in societate valorile Sfintei Scripturi, valorile unei vieti traite dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Cred ca-i singurul mobil pentru ca un om al lui Dumnezeu sa se implice in politica si este daca vreti, lingura aceea de faina aruncata la porunca lui Elisei in oala de ciorba otravita.
In societatea din Romania, e greu sa cred astazi ca vreun pocait s-ar putea implica avand un alt mobil decat banul. Ca sa fie totusi un om care se implica pentru a arunca “faina” in “oala de ciorba otravita” a politicii romanesti, acel om trebuie sa fie foarte echilibrat si matur spiritual. Mi-as dori ca Dumnezeu sa ridice astfel de oameni si in Romania si ei intr-adevar, sub calauzirea Duhului Sfant, sa se implice in politica romaneasca.
Subiectul pe care am vrut sa-l dezbat prin acest articol se referea la altceva, anume la votul dat de pocaiti socialistilor. Un pocait, crestin neoprotestant, trebuie sa se bazeze intru totul pe valorile crestine, valorile Sfintei Scripturi, valori care sunt intr-o opozitie clara cu ideologia socialismului.
Atunci cum ar putea cetateanul roman neoprotestant sa dea votul socialistilor?
In primul rand cred ca din necunostinta, din neinformare si ignoranta, asta avand in vedere ca pe unii nu-i intereseaza nici macar votul, uitand ca Dumnezeu ii cheama totusi sa dea o directie buna societatii in care traiesc, sa fie martori ai lui Hristos.
Socialismul, indiferent ca astazi isi spune democrat, cica astazi se dezic de ideile lui Marx, insa isi au radacinile ideologice din principiile revoluției franceze, anume: libertate, egalitate și fraternitate. Indiferent ca socialismul si-a luat o “palarie” democrata, ideologia de baza ramane socialismul marxist, bazat pe conceptia materialista a istoriei, pe punerea în comun a mijloacelor de producție și de schimb,  în final, eliminarea pieței, a capitalului, a muncii ca marfă și chiar a banilor, utopii care nici nu merita discutate in materialul acesta.
Daca privesti la multe fatete din ideologia socialista, le-ai gasi bune si poate de aceea si unii pocaiti de-ai nostri s-au indragostit de socialism, uitand totusi cei mai important, anume ca socialismul este un afront la adresa lui Dumnezeu si introneaza pe om drept „dumnezeu”. Socialismul intr-un fel introneaza omul drept „dumnezeu” pe pamant, ideologia umanista fiind cea care centreaza omul in centrul existentei, in detrimentul Adevarului lui Dumnezeu, care spune in mod clar ca in centru existentei trebuie sa fie Dumnezeu.
In sensul acesta pocaitii, in necunostinta de cauza sau ignoranta, ajung nu numai sa dea votul socialistilor, ci unii chiar sa devina oameni de baza ai acestei ideologii sucite si bolnave. In America de Sud deja sunt presedinti socialisti, care sunt membrii ai Bisericilor Neoprotestante si care promoveaza fara scrupule o ideologie bolnava si falsa, contrara Sfintei Scripturi si principiilor biblice.
In al doilea rand, cred ca dragostea de bani, ajutoare sociale, promovarea trandaviei, sunt motive care imping pe unii neoprotestanti la imbratisarea ideologiei socialiste si la darea votului lor socialistilor de astazi.
Omul este acelasi si firea pamanteasca iubeste lenea si indolenta, astfel ca la unii crestini „firesti”, daca sunt si astfel de crestini, socialismul li se potriveste ca o manusa si se potrivesc si aceste sisteme politice, in care ajutoarele sociale si trandavia sunt promovate, in detrimentul cinstei, muncii, integritatii si promovarii capacitatilor intr-o societate.
Ce este mai grav astazi, este sa stii ca sistemul e bolnav si totusi sa-ti vinzi Mantuitorul pe „treizeci de arginti”, asta-i cel mai grav lucru pe care noi crestinii neoprotestanti il promovam, asta prin impertinenta si indolenta de-a adera la un sistem potrivnic valorilor Bibliei.
In al treilea si ultimul rand, cred ca starea de caldicel a multor crestini neoprotestanti, teologia liberala care a invadat astazi bisericile de pocaiti, toate acestea au creat un mediu propice ca oamenii sa fie dezorientati, sa nu mai deosebeasca binele de rau si adevarul de minciuna. Patrunderea teologiei liberale, a muzicii rock, a falselor evanghelii intre noi, a vindecatorilor ambulanti, a facut sa orbim spiritual, asa ca Biserica din Laodiceea. Orbirea asta spirituala se materializeaza in trairea noastra si viata de zi cu zi, chiar in implicarea in societate a noastra. Nu mai suntem martorii vruti de Domnul, ci suntem opusul, semanam cu lumea si traim ca lumea.
Asta face ca astazi lideri socialisti sa mearga mana-n mana cu Comunitati neoprotestante, sa fie primiti si ovationati in bisericile si universitatile noastre, unde nu ar avea ce cauta acesti „netaiati imprejur”.
Aici probabil ca ar putea avea o mare influenta, pentru noi romanii, pastorii, lucratorii si membrii din bisericile neoprotestante, care au colaborat cu comunistii inainte de 1989, care s-au vandut pentru treizeci de arginti, iar dupa revolutie au ramas cei care au invatat in continuare bisericile si plini de impertinenta si indolenta specifica, nu si-au recunoscut niciodata vanzarea lui Hristos pe o mana de arginti. Acesti vanzatori de Hristos inca vorbesc in bisericile noastre, la televizuinile crestine si conduc comunitatile neoprotestantilor, atunci ne miram ca biserica nu mai este marturie si ca a devenit doar un circ ieftin in multe locuri, ne miram ca pocaitii se declara socialisti, alearga dupa materialism si sunt corupti pana in maduva oaselor?!
Nu stiu daca am reusit sa dau un raspuns la intrebarea mea sau ati intrat si mai mult in ceata, insa nadajduiesc in continuare in frati de-ai mei, care vor ramanea integri in marturia lor pentru Hristos si Imparatia lui Dumnezeu, oameni care vor arata maturitate chiar mergand la vot si spunand nu socialismului, nu coruptiei, nu lenii si nu promovarii unui sistem bolnav si idolatru.
Simion Ioanas

Hristos Domnul si lumea crestinului astazi, in pragul sarbatorii Nasterii Domnului

Hristos Domnul si lumea crestinului astazi, in pragul sarbatorii Nasterii Domnului

Nu stiu cati dintre noi mai realizam astazi, cat de departe suntem de idealurile Mantuitorului nostru cu privire la fiecare din noi personal. Traim intr-o lume, care cu bratele deschise ar accepta instalarea anticristului pe pamant, o lume a violentei, razboiului si egoismului. Am fost cuprinsi cu toti de boala materialismului acestui secol, astfel incat tentati de satana, care ne promite totul si “raiul” pe acest pamant, stam sub confortul bogatiilor, crezand ca vom locui vesnic pe acest pamant.
Voi incerca sa subiniez cateva adevaruri dureroase privitoare la starea noastra si dorinta Domnului pentru noi:

1. Domnul doreste sa ne mantuiasca, noi ne-am aruncat in bratele bisericii

Bisericile istorice au cazut la capitolul doctrina mantuirii si caderea le-a fost mare, asa au ajuns la atrocitati care aduc o pata vesnica pe fata omenirii. Crimele inchizitiei si abuzul bisericilor istorice in decursul veacurilor sunt o rusine pe obrazul crestinismului.
Totusi cu o astfel de atitudine Hristos Domnul nu are nimic in comun.
Biblia spune: “Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” (Ioan.14:6)
”In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.” (Fapt.4:12)

Noi neoprotestantii vom spune astazi ca nu suntem afectati si pentru noi e clara pozitia privitoare la mantuire.
Gresit dragii mei, asta datorita faptului ca si noi ne-am format o ierarhie, cea care s-a departat mult de crestinul de rand, de laicul din biserica. Daca mai credeti astazi, in mijlocul atator teologii idioate si tampe, ca inca in biserica exista egalitate si fiecare e un madular in Trupul lui Hristos, va inselati.
Teologia prosperitatii, curentele carismatice, vindecatorii ambulanti, noii prooroci, curentul churchianity ectc, toate acestea pun baza pe o ierarhie in bisericile neoprotestante, un soi de oameni intangibili. Acesti oameni s-au pus pe ei si biserica locala, drept inlocuitori ai lui Hristos pe pamant. Ei predica ca nu exista nimic in afara bisericii, nici mantuire, nici vindecare, nici binecuvantare ectc, toata invatatura lor e bineprimita astazi, asta datorita faptului ca “comfortul” crestinului il tine in intuneric.
Oricine poate sa vina la amvoanele bisericilor si sa se predice pe ei, sa predice biserica dupa conceptul lor, numai pe Hristos nu, asta datorita faptului ca nu se mai citeste Scriptura ca hrana zilnica a crestinului si a faptului ca atatia oameni intra azi in biserica fara sa aibe nasterea din nou, ca o dorinta a ierarhilor neoprotestanti de-a a avea cat mai multi membrii.

Saracii oameni, le este prezentata astazi o alta evanghelie, insa Adevarul ramane in picioare: Hristos este Mantuitorul, El poate sa mantuiasca si El este singura Cale de intrare in Imparatia lui Dumnezeu.
Nu biserica, indiferent cum s-o mai numi ea, nu ierarhii vechi (din bisericile istorice) si nici cei noi (din bisericile neoprotestante), ci Hristos Mnatuitorul poate da Mantuirea si este Unica Cale de intrare in Cer.

2. Domnul doreste sa ducem Evanghelia la altii, noi ne multumim cu confortul bisericii
Marcu 16:15. Apoi le-a zis: „Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura. 16. Cine va crede si se va boteza va fi mantuit; dar cine nu va crede va fi osandit.

Confortul personal cu privire la linistea noastra
Unul dintre motivele pentru care nu mai mergem cu Evanghelia la altii, este confortul personal cu privire la linistea noastra. Daca mergi si spui Evanghelia celui de langa tine, la locul de munca, vecinului, automat te astepti la prigoana, la implinirea Cuvantului lui Dumnezeu in viata ta.
Scriptura spune: “Veti fi urati de toti, din pricina Numelui Meu; dar cine va rabda pana la sfarsit va fi mantuit.” (Mat.10:22)
Prigoana este si ramane un termometru al credintei, daca toata lumea e multumita de tine, asta inseamna ca e ceva in neregula cu trairea in Hristos.
Confortul din casele noastre, de la locurile de munca, din societate, ne face sa ne “bagam capul in nisip” ca si strutul, astfel incat sa ne fie bine. Mai ales in societatea de astazi in care sa fi “politic corect”, inseamna sa fi anticrestin, noi crestinii ca sa fim confortabili tacem, daca nu tacem, cu siguranta ca ne punem impotriva confortului si avem parte de prigoana.

Confortul personal cu privire la spectacolul din biserica
Nu mai mergem la altii cu Evanghelia deoarece ne simtim foarte confortabil la biserica. Programele au devenit un spectacol in care ne etalam pe noi insine si multumim audienta, asta in detrimentul a ceea ce ne-a cerut Dumnezeu. De fapt inchinarea in biserica ar trebuie sa-l aibe in vedere pe El si numai pe El, nicidecum abilitatile noastre.
Scriptura spune: “Si orice faceti, cu cuvantul sau cu fapta, sa faceti totul in Numele Domnului Isus si multumiti, prin El, lui Dumnezeu Tatal.” (Coloseni 3:17)
” Orice faceti sa faceti din toata inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care stiti ca veti primi de la Domnul rasplata mostenirii. Voi slujiti Domnului Hristos.’ (Coloseni 3:23-24)

Confortul personal cu privire la banii nostri
Bisericile au devenit bogate financiar si asta cumva a inceput sa ne dea confort. Pe deoparte confort cu privire la faptul ca sustinem cu sume de nimic misionari, care au lasat totul pentru Dumnezeu si Evanghelie. Pe de alta parte, sustinem in biserici pastori carora le dam salarii foarte mari, astfel ca si ei sunt gata sa ne tina la “confortul” din biserica, asa ca venitul bisericii sa creasca cat mai mult, puterea financiara aduce foarte multe beneficii.
Banii crestinului si o anumita suma data bisericii, ne da confortul ca ne-am facut treaba privitor la misiune si de aici incolo ii intereseaza pe “ierarhii” bisericii ducerea Evangheliei mai departe. Asa ca am ajuns la doua clase in biserica, una a “ierarhilor” care au acaparat puterea de decizie si financiara si alta a spectatorilor care vin, platesc si pleaca, asa ca toata lumea e multumita si confortabila.

3. Domnul doreste o relatie personala cu noi, noi n-avem timp de El

”Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine si in cine raman Eu aduce mult rod; caci despartiti de Mine nu puteti face nimic.” (Ioan.15:5)

Relatia personala cu Domnul trebuie sa inceapa din momentul mantuirii, continua toata viata pe pamant si in vesnicii. Mantuirea si sfintirea noastra sunt direct proportionale cu ramanerea in Domnul, lepadarea sau despartirea de Domnul duce la lepadarea Domnului de noi si despartirea de El pentru totdeauna. Asta ne spune Cuvantul Scripturii: “Eu va spun: pe oricine Ma va marturisi inaintea oamenilor il va marturisi si Fiul omului inaintea ingerilor lui Dumnezeu; dar cine se va lepada de Mine inaintea oamenilor va fi lepadat si el inaintea ingerilor lui Dumnezeu.” (Luca 12:8-9)

In vremea de astazi alergam toata ziua dupa ceea ce intr-o zi o sa arda cu trosnet si lasam deoparte ce are importanta vesnica, problema sufletului nostru, Imparatia lui Dumnezeu si Neprihanirea.
Daca esti in Vita, daca avem o relatie stransa cu Hristos Domnul in rugaciune, in citirea Scripturii, in trairea dupa voia Lui, atunci vom creste spiritual, vom fi puternici in Hristos, astfel ca pacatul nu ne mai poate dobora atat de lesne si usor. Intr-o astfel de stare vom putea sa stam integri in familiile noastre, in societate, in biserica locala in care ne-a asezat Domnul.
De ce este viata noastra apatica, multi dorm, ereziile isi fac loc in mijlocul nostru si a ajuns ca lumea rade de “circul” care il vede atat in bisericile istorice, cat si in cele neoprotestante, in general in crestinism ?
Fiindca greseala noastra a fost sa ne luam ochii de la Hristos, Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, ne-am atinti privirea spre noi, am ajuns sa ne credem bogati, ca nu ducem lipsa de nimic, am ajuns plini de egoism, ne iubim atat de mult incat credem ca totul graviteaza in jurul nostru.
Am uitat ca Domnul nu a venit pe aici sa traiasca pentru El, ci pentru noi, ne-a fost o Pilda, Un Model si asa trebuie sa traim si noi, cum a trait El. El ne-a spus ca cine vrea sa fie mare intre noi sa fie robul tuturor. Ierarhii de astazi, cei vechi si cei noi, ei vor sa le slujeasca toti, toti sa fie robii lor, bani multi si salarii, sa fie bogati.
Pe deasupra si noi fiecare in parte am vrea nu sa slujim noi Domnului, ci El sa ne slujeasca noua, sa fie o roata de rezerva care s-o folosim cand suntem in pana si pe urma sa facem ce vrem, sa ne continuam drumul si El sa-si vada de treaba.
Am gresit si semanam asa mult cu Biserica din Laodiceea, singura posibilitate este sa ne pocaim, sa ne intoarcem la Adevarul Scripturii, sa acceptam undelemn pentru ochi de la Duhul Sfant si in felul acesta sa putem avea intrare in Imparatia lui Dumnezeu, doar in Hristos: El Viata si noi mladitele.
Biblia spune: Pentru ca zici: „Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic”, si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol, te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatat prin foc, ca sa te imbogatesti; si haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale; si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna, dar, si pocaieste-te! (Apocalipsa 3:17:19)

Simion Ioanas

Cateva ganduri din intalnirea cu fratele Daniel Cristian Florea, fost preot ortodox

Cateva ganduri din intalnirea cu fratele Daniel Cristian Florea, fost preot ortodox
daniel-cristian-florea

M-am bucurat sa am o partasie minunata cu fratele Cristian, ne-am mai intalnit cu o alta ocazie la Biserica Baptista din Portland, insa nu am avut ocazia sa impartasim impreuna gandurile noastre si experienta de credinta.
Am ramas surprins in primul rand de modestia lui Cristian, de simplitatea lui si dorinta in toate mesajele lui, de-al pune pe Hristos Domnul in centrul propovaduirii sau a marturisirii Lui. Prin acest lucru mi-am dat seama ca este omul lui Dumnezeu si nu cauta nicidecum sa se predice pe sine, ci sa-L predice pe Cel cu care S-a intalnit si i-a dat viata, adica Hristos Domnul.
Venind amandoi din religia ortodoxa, am putut discuta impreuna cateva lucruri in comun, pe care le-am abordat si care ne leaga in marturisirea noastra:

1. Dorinta ca preotii ortodocsi si lumea ortodoxa, sa afle cata neconcordanta exista intre invatatura ortodoxa si invatatura Sfintei Scripturi.

Am putut sa-mi reafirm inca odata, practica si teologia ortodoxa gresita privitoare la preotie, la moaste, la parastase, pomeni, inchinarea la tablouri, proscomidia ectc, care n-are nimic in comun cu Sfanta Scriptura si de fapt este o grava eroare in care oamenii persista din cauza necunostintei sau poate si din cauza ignorarii Adevarului Scriptural.
In sensul acesta preotia Levitica odata cu venirea Domnului s-a sfarsit si preotia lui Hristos nu trece de la unul la altul, astfel ca preotia ortodoxa nu-si are nici un temei Scriptural si este lovita de nulitate.
Evrei 7: 14. Caci este vadit ca Domnul nostru a iesit din Iuda, semintie despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preotie. 15. Lucrul acesta se face si mai luminos cand vedem ridicandu-se, dupa asemanarea lui Melhisedec, un alt preot, 16. pus nu prin legea unei porunci pamantesti, ci prin puterea unei vieti nepieritoare. 17. Fiindca iata ce se marturiseste despre El: „Tu esti Preot in veac, dupa randuiala lui Melhisedec”. 18. Astfel, pe de o parte, se desfiinteaza aici o porunca de mai inainte, din pricina neputintei si zadarniciei ei – 19. caci Legea n-a facut nimic desavarsit – si, pe de alta, se pune in loc o nadejde mai buna, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20. Si, fiindca lucrul acesta nu s-a facut fara juramant – 21. caci, pe cand levitii se faceau preoti fara juramant, Isus S-a facut Preot prin juramantul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat si nu Se va cai: „Tu esti Preot in veac, dupa randuiala lui Melhisedec” – 22. prin chiar faptul acesta, El S-a facut chezasul unui legamant mai bun. 23. Mai mult, acolo au fost preoti in mare numar, pentru ca moartea ii impiedica sa ramana pururi. 24. Dar El, fiindca ramane „in veac”, are o preotie care nu poate trece de la unul la altul. 25. De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururi ca sa mijloceasca pentru ei. 26. Si tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfant, nevinovat, fara pata, despartit de pacatosi si inaltat mai presus de ceruri, 27. care n-are nevoie, ca ceilalti mari preoti, sa aduca jertfe in fiecare zi, intai pentru pacatele sale, si apoi pentru pacatele norodului, caci lucrul acesta l-a facut o data pentru totdeauna, cand S-a adus jertfa pe Sine insusi.

Bineinteles ca daca preotia ortodoxa este lovita de nulitate, atunci omul de rand poate avea intrare directa la Tatal, prin Hristos Domnul, Marele nostru Preot si Mijlocitor.
De aici, bineinteles ca tot “hocus pocusul” preotului ortodox cu privire la proscomidia, transformarea painii si vinului in trup si sange, rastignirea din nou in altar a Domnului Hristos, marturisirea pacatelor ectc, nu-si are relevanta si nici suport biblic, toata practica aceasta este lovita de nulitate.
Astfel lucrarea fratelui de ducerea Evangheliei si a Adevarului biblic printre preotii si enoriasii ortodocsi este o lucrare binecuvantata de Dumnezeu, este chemarea lui Dumnezeu pentru fratele Cristian si merita sprijinita de bisericile noastre neoprotestante.

2. Nevoia in lumea neoprotestanta de cunoastere a ortodoxiei in scop apologetic si evanghelistic.
Amandoi am ajuns la concluzia ca in bisericile noastre se cunoaste prea putin despre ortodoxie, despre practica si invatatura gresita din biserica ortodoxa, astfel ca foarte multi chiar daca ar dori sa faca misiune si evanghelizare nu stiu cum sa abordeze lumea ortodoxa.
Mai mult curentul ecumenist care a cuprins multe biserici neoprotestante, este o adevarata piedica in evanghelizarea si misiunea neoprotestanta de-a duce Evanghelia pana la marginile pamantului. Intr-o asemenea circumstanta noi care venim din lumea ortodoxa, suntem priviti ca si gresiti in modul de abordare al lumii ortodoxe, prin aceasta bineinteles ca nu se are in vedere Evanghelizarea, ci ecumenismul si implicit alte scopuri care nu au nimic de-a face cu Imparatia lui Dumnezeu si Neprihanirea ceruta de Domnul Hristos.
Bineinteles ca influentele misticismului care predomina in asceza si practica ortodoxa, acum bat puternic si patrund si in bisericile neoprotestante conservatoare, asa ca o necunoastere a ortodoxiei in scop apologetic, este de fapt o cursa pentru lumea neoprotestanta.
Mai ales pentru bisericile neoprotestante din Romania, o cunoastere a teologiei si invataturii ortodoxe, inseamna o buna abordare si eficienta in lucrarea de misiune si evanghelizare a spatiului ortodox, asta cu scopul de-ai aduce pe oameni la relatia personala cu Hristos Domnul si la Adevarul Scriptural, Cuvantul viu al lui Dumnezeu care este puterea de mantuire a celui care crede.

3. Nevoia de sprijin a lucrarii unor oameni ca fratele Cristian, atat financiar, cat si spiritual.

Daca am intelege fiecare din noi ca marile treziri au fost facute in sanul Bisericilor istorice prin preoti convertiti, asa ca Martin Luther in Biserica romano-catolica in Europa sau in Biserica ortodoxa romana: Dumitru Cornilescu, Tudor Popescu sau Iosif Trifa, chiar si astazi Dumnezeu poate lucra la trezirea bisericii ortodoxe romane sau a altor biserici istorice din Europa.
Sigur ca in directia aceasta rolul principal il are Dumnezeu, Dumnezeu care insa se foloseste de oameni chemati pentru o astfel de lucrare.
Bine ar fi ca in aceste vremuri lucratorii si bisericile neoprotestante, sa inteleaga bine chemarea unor astfel de oameni, precum Daniel Cristian Florea, la o lucrare importanta in mijlocul preotilor ortodocsi si a bisericii ortodoxe din Romania.
Unul crescut in religia ortodoxa sau hirotonisit ca preot in Biserica ortodoxa, poate cunoaste cel mai bine sau poate fi folosit de Dumnezeu cel mai bine, pentru aducerea altor preoti sau a altor ortodocsi, la o relatie personala cu Domnul, la o intoarcere la Adevarul Biblic care poate da Mantuire si Viata vesnica celui care crede.

Am ramas profund impresionat de intalnirea cu fratele meu Daniel Cristian Florea, de maturitatea cu care si-a inteles menirea si chemarea facuta lui de Dumnezeu, de modul cum si-a pus viata pe altarul credintei. Indiferent de piedicile cu care se confrunta din partea celor care nu-i inteleg lucrarea, fratele este bine incredintat ca Domnul ii va da biruinta si Asociatia Internationala a Preotilor Convertiti va fi o unealta prin care Dumnezeu va lucra la mantuirea multor suflete din Romania, Europa si din alte parti ale pamantului.
Ma rog ca Dumnezeu sa ne ajute pe fiecare din noi, cei care L-am cunoscut pe Domnul si am fost mantuiti de El, sa putem fi un sprijin pentru fratii nostri, sa incurajam si pe altii ca in vremuri ca acestea sa fim veghetori, veghetori si prin a duce Evanghelia pana la marginile pamantului, ajutand pe oameni ca si Cristian si Asociatia Preotilor Convertiti.

Un fost ortodox salvat de Hristos Domnul,

Simion Ioanas