Membralitatea, prin ochii “9 Marks”, partea a doua. – Definiția “legământului” scris și semnat, inventat de rețeaua de biserici baptiste ce au aderat la rețeaua “9 Marks”, este greșită!

Membralitatea, prin ochii “9 Marks”, partea a doua.
Defini
ția “legământului” scris și semnat, inventat de rețeaua de biserici baptiste ce au aderat la rețeaua “9 Marks”, este greșită!

Voi continua în partea a doua a acestui material, definiția “legământului”, așa cum este descrisă ea într-un articol al lui Matt Schmucke, unul din directorii executivi fondatori ai rețelei de biserici de tip “9 Marks”.
Pentru cei care nu știți, în sânul baptiștilor din Statele Unite, s-a format o rețea de Biserici “9Marks”, denumită așa după cartea scrisă de pastorul Dever Mark, cu titlul “9 Marks of a Healthy Church” (9 semne a unei biserici sănătoase).
Toate ar fi bune, dacă practica unei biserici ar fi sănătoasă și bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu, nu pe legăminte scrise de oameni, însă se pare că lacunele devin prea mari privind practica și hotărârile luate în rețeaua de biserici “9 Marks”. În acest sens, Cuvântul lui Dumnezeu ne învață că îi vom cunoaște pe cei ce vorbesc în Numele Domnului, după roade, asta chiar dacă de multe ori învățătura ar părea biblică.
Scriptura spune: ”Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” (Mat.7:16)
Ca și parte a membralității intr-o biserică locală, fondatorii acestei rețele de biserici, pretind semnarea unui “legământ” de catre cei care doresc să fie membrii bisericilor lor.
Pentru a putea analiza cum percep fondatorii acestei rețele de biserici “legământul” inventat de ei în biserică, vom privi cum explică aceasta, unul din directorii executivi fondatori ai rețelei de biserici de tip 9 Marks, pe nume Matt Schmucke. Acest articol se numește “Membership Matters – What is Our Church Covenant?” (“A fi membru contează – Care este legământul bisericii noastre?”).
Descrierea și motivarea “legământului” este descrisă amănunțit de Matt Schmucke pe website-ul acestei organizații, la adresa: https://www.9marks.org/article/membership-matters-what-our-church-covenant/.

În materialul de față, voi cita argumentele prezentate de Matt Schmucke și cum ar trebui să gândim noi din punct de vedere biblic și să analizăm asemenea practici inventate de oameni în biserică.

Definiția “legământului scris”, inventat de rețeaua de biserici 9 Marks, este greșită

Prin ce este greșită definiția aceasta vom vedea parcurgând ceea ce ne spune Matt Schmucke în continuare pe site-ul 9 Marks:

a. Niciodata în Noul Legamant nu ne este cerut să facem un “legământ scris” lui Dumnezeu, bisericii și nouă personal.
Citez din explicația dată pe site-ul 9 Marks: “Un legământ bisericesc este o promisiune – o promisiune făcută lui Dumnezeu, unei biserici locale și propriei persoane”
Dacă am gândi în felul acesta, cu ce ne-am diferenția de biserica catolică, care au luat-o razna bine și au pretins la un moment dat enoriașilor, să fie supuși bisericii obligatoriu și să le facă lor promisiuni, în caz contrar suportând consecințele unor reguli de-a dreptul demonice?
Supunerea noastră trebuie să fie față de Domnul și de Cuvântul Său,  față de Biserică doar atunci când Biserica este în Domnul și rămâne în Adevăr, cât despre promisiuni făcute bisericii e o exagerare, fără nici un fundament. Dumnezeu nu ne cere niciunde în Scriptură să facem promisiuni bisericii locale din care facem parte și să le semnăm.
Nici măcar în Vechiul Legământ, în poporul Israel, nimeni nu putea obliga pe cineva să facă juruințe și să le semneze, lucrul acesta ținea de fiecare în parte, de bună voie și nu din obligație. Nici măcar aici nu s-ar încadra cei din reteaua “9 Marks”, dacă prin absurd i-am încadra în trecut, undeva în poporul Israel.
Să vedem ce ne spune Scriptura î­­­n sensul acesta, privitor la vechea Lege: “Dacă faci o juruinţă Domnului Dumnezeului tău, să nu pregeţi s-o împlineşti; căci Domnul Dumnezeul tău îţi va cere socoteală, şi te vei face vinovat de un păcat. Dacă te fereşti să faci o juruinţă, nu faci un păcat. Dar să păzeşti şi să împlineşti ce-ţi va ieşi de pe buze, şi anume juruinţele pe care le vei face de bunăvoie Domnului Dumnezeului tău şi pe care le vei rosti cu gura ta.” (Deut 23:21-23)

b. Este o mare eroare să spunem că un legământ scris făcut de oameni este un rezumat al modului în care Dumnezeu ne cere să trăim
Citez de pe site-ul 9 Marks: ”Un legământ bisericesc este un rezumat al modului în care suntem de acord să trăim. În timp ce declarația noastră de credință este un rezumat bun a ceea ce credem, legământul nostru ca biserică este un rezumat al modului în care noi suntem de acord să trăim – mult mai important, este un rezumat al modului în care Dumnezeu ne cere sa trăim. El nu include fiecare comandă explicită cu privire la ascultare, dar oferă un rezumat general a ceea ce înseamnă a trăi ca un discipol al lui Hristos.”
Daca am începe să facem legăminte prin care să spunem că sunt un rezumat a ceea ce cere Dumnezeu și să-i punem pe oameni să le semneze, atunci am pune interpretarea noastra pe picior de egalitate cu revelația lui Dumnezeu, ceea ce-i complet gresit. Noi nu-i putem obliga pe oameni să gândeasca printr-o interpretare a unui grup de oameni, în schimb noi credem în călăuzirea Duhului Sfânt și înțelepciunea care vine de la Dumnezeu cu privire la interpretare.
Așa că este îndrăzneață ideea că “legământul” inițiat de conducerea “9 Marks” ar fi un rezumat al modului în care Dumnezeu ne cere sa trăim. Asta-mi sună mai degrabă a sectă de forma “Organizația Turnul de veghe sau Martorii lui Iehova”.
Biblia ne spune, privitor la cei care ne pretind sa ascultam de interpretarile lor si le fac “lege sau legamant” pentru oameni urmatoarele: “Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine să învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris”: şi niciunul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt.” (1 Corinteni 4:6)
La fel, Biblia ne spune că Duhul Sfânt ne descoperă lucrurile poruncite de Dumnezeu, nu niste organizatii de tip “Martorii lui Iehova” sau “9 Marks”:
”Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.” (Ioan 16:13-15)

c. Un “legământ scris”,  într-o biserică locală nu poate să fie niciodată un semn al unui angajament în Noului Legământ
Citez de pe site-ul 9 Marks: “Un legământ bisericesc este un semn al angajamentului – un angajament față de Dumnezeu, față de biserica Sa și față de sfințenia personală.”
Nu ne cere niciunde Dumnezeu acest lucru și dacă ne uităm la vreun semn al Legământului Nou, acest semn nu-l găsim într-o bucată de hârtie semnată, ci într-o viață nouă trăită în Hristos Domnul.
La noi creștinii semnul nu mai este acela care se arată pe dinafară, ci pe dinăuntru omului, un duh nou, o inimă schimbată, o viață nouă.
Biblia ne spune: “Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne. Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.”  (Romani 2:28-29)

d. Este greșit să crezi că un legământ scris și semnat într-o biserică ii face pe oameni responsabili să trăiască conform Scripturii sau conform cum înteleg unii Scriptura
Uitați ce spune explicația de pe site-ul 9 Marks: “Un legământ bisericesc este o declarație etică. Istoricul Charles W. DeWeese scrie: „Un legământ bisericesc este o serie de promisiuni scrise bazate pe Biblie, pe care membrii bisericii le fac în mod voluntar lui Dumnezeu și unul altuia în ceea ce privește standardele lor morale și spirituale de bază și practica credinței lor” (Legi Baptiste ale Bisericii , p. viii). Un teolog numește legămintele bisericești „omologul etic al confesiunilor de credință”. Un legământ bisericesc poate fi o parte importantă a aplicării unei viziuni creștine asupra oricărui aspect al vieții noastre. Inerent în scopul unui legământ bisericesc este înțelegerea faptului că apartenența la biserică implică faptul să fi responsabil să trăiesti într-o manieră compatibilă cu o înțelegere comună a Scripturii.”

Dacă semnarea unui act, numit el „legămant”, în biserică îi face pe oameni responsabili, atunci înseamnă că blamăm pe Duhul Sfânt și asta este un afront la adresa lui Dumnezeu.
Doar Duhul Sfânt ne dă viață prin Cuvântul Evangheliei, ne naște din Dumnezeu si ne dă întelepciune și discernământ. Altfel ne-am întoarce la Legea lui Moise, noi însă știm mai bine ca oricine, că atât timp cât ești sub lege, ești sub blestem.
Noi prin Duhul Sfânt suntem liberi în Hristos și avem discernământ în orice moment și în orice situație din viața noastră.
Biblia ne spune: „Dacă trăiți dupa îndemnurile ei, veți muri; dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi.” (Rom.8:13)
” Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.” (1Cor.2:12)

e. Este greșit să hotărăști ca un „legământ scris” de-o biserică locală este standard biblic și util să disciplinezi pe membrii bisericii
Uitati ce scrie pe site-ul retelei 9 Marks: „Un legământ bisericesc este un standard biblic. Un legământ bisericesc este util într-o biserică care practică disciplina biblică a bisericii. În calitate de membri ai unei biserici, ne îndemnăm unii pe alții să trăim vieți sfinte și provocăm pe frații și surorile care persistă în păcat.”
Dacă mergem pe principiul acesta ne întoarcem la perioada întunecată a Evului mediu, perioada în care unii ierarhi catolici și-au permis să spună că „legămintele” lor sunt standarde biblice. Așa au ajuns, că folosind hotărâri nebiblice, să „disciplineze” pe membrii bisericii, în așa fel încât să-i determine să trăiască cum vor ei, prin forță și abuz. În caz contrar au fost eliminați.

Definiția acestui „legământ”, care trebuie semnat când vrei să fii membru a unei biserici din rețeaua „9 Marks”, îl văd ca un abuz, ca o încercare de-a controla pe oameni prin hotarâri omenești și de-a ridica aceste hotărâri la rangul de Scriptură (standard biblic), de-a te folosi de aceste hotărâri pentru a supune pe membrii unei biserici oamenilor și nu Duhului Sfânt cum ar fi normal.
Definiția acestui „legământ”, ca semn al angajamentului față de Dumnezeu este o extremă periculoasă în care au căzut acești oameni și în acelasi timp o capcană pentru oricine devine membru în asemenea biserici.
Acest „legământ” inventat de rețeaua de biserici „9 Marks”, de fapt pune în centru omul, abilitățile lui, hotărârile Lui și nicidecum pe Domnul, Cuvântul Lui și pe Duhul Sfânt care calâuzește pe cei care sunt ai Domnului în tot Adevărul.

Simion Ioanăș
Va continua

Anunțuri

Membralitatea, prin ochii “9 Marks”, prima parte. – Motivația “legământului” scris și semnat , în unele biserici baptiste americane ce au aderat la rețeaua “9 Marks”, este greșită!

Membralitatea, prin ochii “9 Marks”, prima parte.
Motivația “legământului” scris și semnat , în unele biserici baptiste americane ce au aderat la rețeaua “9 Marks”, este greșită!

Pentru cei care nu știți, în sânul baptiștilor din Statele Unite, s-a format o rețea de Biserici “9Marks”, denumită așa după cartea scrisă de pastorul Dever Mark, cu titlul “9 Marks of a Healthy Church” (9 semne a unei biserici sănătoase).
Toate ar fi bune, dacă practica unei biserici ar fi sănătoasă și bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu, nu pe legăminte scrise de oameni, însă se pare că lacunele devin prea mari privind practica și hotărârile luate în rețeaua de biserici “9 Marks”. În acest sens, Cuvântul lui Dumnezeu ne învață că îi vom cunoaște pe cei ce vorbesc în Numele Domnului, după roade, asta chiar dacă de multe ori învățătura ar părea biblică.
Scriptura spune: ”Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” (Mat.7:16)
Ca și parte a membralității intr-o biserică locală, fondatorii acestei rețele de biserici, pretind semnarea unui “legământ” de catre cei care doresc să fie membrii bisericilor lor.
Pentru a putea analiza cum percep fondatorii acestei rețele de biserici “legământul lor” în biserică, vom privi cum explică aceasta, unul din directorii executivi fondatori ai rețelei de biserici de tip 9 Marks, pe nume Matt Schmucke. Acest articol se numește “Membership Matters – What is Our Church Covenant?” (“A fi membru contează – Care este legământul bisericii noastre?”).
Descrierea și motivarea “legământului” este descrisă amănunțit de Matt Schmucke pe website-ul acestei organizații, la adresa: https://www.9marks.org/article/membership-matters-what-our-church-covenant/.

În materialul de față, voi cita argumentele prezentate de Matt Schmucke și cum ar trebui să gândim noi din punct de vedere biblic și să analizăm asemenea practici inventate de oameni în biserică.

Motivația unui “legământ” scris și semnat de enoriași, în biserică, este greșită!

Motivația unui asemenea “legământ” în biserică,  ar fi bazată, descrie Matt Schmucke,  pe exemplul unui atlet sportiv și în al doilea rând pe un alt exemplu din compania IBM, care printr-un contract și-au apărat prestigiul în primul caz și au impus o ținută obligatorie a angajaților în al doilea caz, cu scopul de-a apăra prestigiul instituțiilor.
Citez din prezentarea făcută pe site-ul organizației, am tradus in limba romana bineinteles, ca să putem întelege:
”Echipele profesioniste de atletism scriu, de regulă, o „clauză morală” în contractele jucătorilor lor, care va nega pachetul financiar, dacă jucătorul nu reușește să afișeze un comportament minim moral corect. Cu câțiva ani în urmă, Jason Kidd a fost tranzacționat de Phoenix Suns pentru că a fost acuzat de abuz împotriva soției. Comportamentul slab al lui Jason Kidd, descris la tribunal, a adus o imagine negativă asupra Phoenix Suns, iar Suns erau destul de îngrijorați de reputația publică a organizației lor încât au apelat la clauza morală din contractul lui Kidd și s-au disociat de el.
Înapoi în anii ’80 IBM a avut un cod de îmbrăcăminte detaliat prin care ei au cerut tuturor vânzătorilor lor să adere la costum negru, cămașă albă, cravată închisa. Ei vroiau ca oamenii să știe când aveau de-a face cu un om de la IBM; ei au dorit ca o anumită imagine să fie asociată cu organizația lor, astfel încât identitatea lor corporativă să aibă asociații pozitive și astfel reputația lor corporativă va fi excelentă în ochii publicului.
Aceste două exemple subliniază importanța a ceea ce noi spunem că suntem, cu cine ne identificăm și despre modul în care mesajul și identificarea publică relatează modul în care trăim în realitate. Cu alte cuvinte, trebuie să practicăm ceea ce predicăm. Și dacă acest lucru este valabil în lumea corporativă a computerelor și a atletismului, cu cât mai mult este adevărat despre biserică ca si trup și despre creștin în mod individual?”  (Preluat și tradus de pe website-ul 9marks.org)

Acum trebuie să înțelegem de ce motivația aceasta este greșită și voi încerca să subliniez câteva elemente greșite a unei asemenea motivații:

a. Motivația nu-i bazată pe o strategie biblică, ci pe una de bussiness
Nu pot să fiu de acord de loc, cu o strategie de conducere a Bisericii de tip corporatist sau de tip bussiness. Este de neimaginat ca o biserică locală sau conducerea unei biserici să pretindă un „legământ semnat”, cu scopul de-a implementa o ținută morală creștină membrilor bisericii sau de-a folosi acest „legământ” pentru a se disocia de anumiți membrii ai bisericii.
În primul rând, niciodată biserica primară nu a practicat un astfel de „legământ semnat” atunci când cei care s-au convertit au intrat în Biserică. Noul Legământ L-a facut Hristos Domnul cu noi și L-a pecetluit prin Sângele Lui, niciodată nu a sugerat ca cei născuți din nou, să facă un „legământ semnat” cu biserica locală sau conducerea unei biserici.
Biblia ne spune ca Domnul a făcut Noul Legământ cu noi: ”Tot astfel, după Cină, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veți bea din el.” (1Cor.11:25)
Creștinul nu trebuie de frica unui petec de hârtie semnat să trăiască viața crestină, ci de dragul Domnului, nu de frica de oameni, ci de Frica de Domnul. Pe de altă parte Cuvântul lui Dumnezeu ne învață cum să ne raportăm față de frații noștri din Biserică, nu având la mană un document semnat prin care să găsim motive să ne disociem de ei, ci iertându-i cu dragoste și încercând să-i câștigăm pentru Împărăția lui Dumnezeu urmând pașii pe care-i învață Scriptura, atunci când greșesc.
Strategia biblică este simplă cu privire la funcționarea unei biserici: nașterea din nou, botezul și să-i învățăm pe oameni conform Scripturii, nicidecum să facem cu ei „legăminte semnate” prin care să ne disociem de ei atunci când greșesc sau păcătuiesc.
Biblia spune ca: ”Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.” (Matei 28:18-20)

b. Motivația poate avea un scop ascuns și să ducă la abuz în biserică

Imaginați-vă o biserică locală sau o conducere care o ia razna doctrinar sau care au anumite scopuri personale, când un membru al bisericii le atrage atenția, imediat ar face apel la „legământul semnat”. Cine ar dori ca să facă parte dintr-o astfel de biserică în care printr-o semnătură, oamenii încearcă să-ți controleze viața?
Cu un astfel de „legământ” oricine se simte în nesiguranță, deoarece dacă cineva dorește să găsească motive să se disocieze de un membru, cu siguranță că o va face.
La suprafață, cei din această rețea de biserici ar dori să ne sugereze că un „legământ semnat”, ar avea ca bază sfințirea noastră, uitând însă viziunea biblică cu privire la sfințire, ea nu este niciunde determinată de jurăminte inițiate de oameni și angajamente semnate.
Pe de altă parte, cei care intră într-o Biserică, ei intră în Noul Legământ instituit de Domnul, Cel care-i modeleaza după Chipul Domnului Hristos (îi sfințește) este Duhul Sfant, niciodata oamenii nu-și pot asuma o asemenea slujbă și niciodată prin semnarea unui „legământ”. Eventual, prin membrii bisericii, poate lucra Duhul Sfânt la viața membrilor bisericii, prin darul dat fiecăruia în parte, însă nu prin „legăminte semnate”.
Biblia spune: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2Cor.3:18)

c. Motivația, din start este greșită și neavenită pentru membrii unei biserici
De ce să nu spunem, în mod clar, că un astfel de „legământ semnat” este un fel de jurământ. În Biserica Domnului noi nu jurăm, nici nu ne legăm cu jurământ înaintea oamenilor, asta pe motiv că Domnul Hristos, care-i Capul Bisericii ne-a interzis acest lucru în mod categoric.
O astfel de regulă în Biserică este o încercare a oamenilor, de-a lua și ei slava pe pământ, în legătură cu sfințirea, de-a impune cumva o anumită conduită crestină, când Dumnezeu niciodată nu a poruncit așa ceva și nu a impus semnarea unui legământ in biserică, în sensul acesta.  Dumnezeu ne-a pus inainte Cuvântul ca Standard privitor la angajamentele noastre pe pământ:
” Mai presus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun altfel de jurământ. Ci „da” al vostru să fie „da”, şi „nu” să fie „nu” ca să nu cădeţi sub judecată..” (Iac.5:12)

d. Motivația, din start, este un fel de „lege”, lege sub care niște oameni vor să aducă biserica locală
Ca și membrii ai bisericii Domnului, noi nu mai suntem sub Lege, daca avem o autoritate la care ne supunem este Hristos și Legea Lui, adică Învățătura apostolilor dată de Dumnezeu bisericii.
Dacă cineva pretinde acum, după două mii de ani, un „legământ scris” sub jugul căruia să ne plecăm, asta nu-i altceva decât o încercare de-a aduce Biserica sub un jug omenesc, sub o „lege” omenească, care n-are nici o autoritate să facă asta. Dacă acești oameni au autoritatea, atunci ar trebui ca un asemenea legământ semnat să fie adăugat Canonului Scripturii sau poate înscris în categoria „sfânta tradiție”, de care ca și neoprotestanți suntem sătui. Putem vedea asemenea „sfinte tradiții” cât de departe i-au dus pe cei din cultele istorice de Adevărul lui Dumnezeu.
Același lucru îl spune apostolul Pavel când le spune Galatenilor următoarele cuvinte, privitoare la o intrare sub robia Legii date în Vechiul Legământ:
” Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har. Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii. Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste. Voi alergaţi bine: cine v-a tăiat calea, ca să n-ascultaţi de adevăr? Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat..” (Galateni 5:4-8)
La fel intrarea sub un „legamant scris” inițiat astăzi de cei din rețeaua „9 Marks” este o încercare de-ai subjuga pe oameni unui sistem religios inventat, o „nouă lege”, care să-i condamne și prin instrumentul căruia să poți pune sarcini pe spatele lor.

Motivația aceasta, Matt Schmucke, o bazează pe Iacov 1: 26. “ Dacă crede cineva că este religios, și nu-și înfrânează limba, ci își înșală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.”.
Ceea ce Matt Schmucke nu face, este sa înțeleagă că Iuda nu sugereaza în sensul acesta formarea unei legi sau a unui “legământ semnat” pentru ca Sfânta Scriptură să fie pusă în practică, ci continuă în vers 27: “Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”. Asta înseamnă punerea în practică a Cuvântului Scripturii efectiv, prin puterea Duhului Sfânt și nu prin impunerea unor “legăminte semnate” în cadrul Bisericii.
Ce nu înțeleg cei din rețeaua “9 Marks”, este că Dumnezeu lucrează prin Duhul Sfânt în Biserică și ne dă puterea necesară de-a pune în practică Cuvântul și de-a fi martori ai Domnului după regula stabilită de Dumnezeu și nu de Matt Schmucke sau Mark Dever.
Scriptura ne spune: ” Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Fapt.1:8)”

Din start, membralitatea sau apartenența la o biserică locală ca membru, prin impunerea și semnarea unui “legământ”, așa numit al Bisericii, nu are suport biblic, ci are, așa cum si a reieșit din spusele lui Matt Schmucke, o strategie de corporație, strategie prin care se urmărește mai degrabă controlul membrilor și disocierea de aceștia, în momentul în care sunt găsiti ca un pericol.
Indiferent cât ar fi de “cu bune intenții” o asemenea initiativă, trebuie să avem în vedere că în biserică nu sunt oameni perfecți și un asemenea “legământ” ar favoriza pe unii s-o ia într-o direcție gresită.
La fel, o astfel de atitudine anulează rolul Duhului Sfânt lăsat de Dumnezeu în viața credincioșilor și pune în loc niște oameni, oameni cu o natură păcătoasă, supuși și ei greșelilor.
De aceea este important să rămânem la Cuvânt, să rămânem la Legământul Cel Nou, în care am intrat nu prin semnături, ci prin Nașterea din nou, prin credința în Evanghelie si pocăință, prin Jertfa Domnului, prin Duhul Sfânt.

Simion Ioanăș

Partea a doua poate sa fi citita aici.

Trump si Halloweenul

Trump si Halloweenul

La Casa Alba, Donald Trump, imparte bomboane de Halloween copiilor, totul impodobit in panza de paianjen si lilieci.
Vreau sa spun tuturor care si-au pus toata nadejdea in Trump, ca el nu este Dumnezeu, poate doar unii au facut un dumnezeu din el.
Sarbatoarea aceasta are de-a face cu moartea, demonii, crima, vampiri si intuneric. Este o sfidare la adresa Domnului care a invins moartea, a Inviat si a biruit pe cel rau, pe satana.
Multi imi vor spune ca a fost obligat de protocol ca sa faca aceste lucruri. Pot spune ca nu-i adevarat. Daca a platit atat de mult sa tina partea crestinilor si biblica in probleme de minoritati, in probleme de avort, in probleme legate de Israel si multe altele, cu siguranta ca putea sa stea drept si in acest caz.
Trump, am vazut de la inceput ca nu-i omul perfect, ca are probleme de caracter si e imprevizibil, insa altul mai bun nu era care sa fie ales.
Problema o sa apara la cei care si-au pus nadejdea in oameni si si-o pun, avem datoria sa ne rugam pentru acest presedinte, insa sa nu facem prostia sa-l credem un dumnezeu pe pamant si sa ne punem nadejdea in el. Este om, are natura pacatoasa in el si poate dezamagi cand ne simtim mai in siguranta.
Sa ne incredem in Domnul insa, Cel care niciodata nu va privi lucrurile sau le va rezolva dupa standarde corupte si pacatoase, ci intotdeauna o sa lucreze dupa Dreptatea Lui, prin Standardul Sfinteniei Lui si avand in vedere Jertfa minunata pe care a platit-o pentru noi pacatosii la Golgota.
Simion Ioanas

Photo by Carlos Barria/Reuters:

Legământul cel nou pentru un creștin

Legământul cel nou pentru un creștin

Dumnezeu a făcut cu oamenii câteva legăminte în decursul istoriei. Unele din ele erau sub formă de angajamente din ambele părți (Dumnezeu si om, popor), altele au fost unilaterale, doar din partea lui Dumnezeu. Apogeul Legămintelor lui Dumnezeu făcute cu omul au fost un îndrumător, un deget arătător, spre Legământul cel nou, de la sfârșitul veacurilor, în care Dumnezeu în mod unilateral pecetluiește acest legământ cu Sângele Său. Domnul Isus, înainte de patimile Sale, a proclamat acest Legământ nou, pecetluindu-L prin Jertfa de pe cruce, cu Sângele Său Sfânt.
Dacă vreți, acest legământ este parafat prin Jertfă și cuprinde promisiunile lui Dumnezeu necondiționate.
Pentru intrarea în Legământul Cel Nou, a făcut Dumnezeu totul, Mielul lui Dumnezeu a fost Jertfit pe cruce, Duhul Sfânt care deschide mintea omului să priceapă Evanghelia și naște din nou, Cel care schimbă din slavă în slavă omul nou din noi, ca să semănăm cât mai mult cu Hristos Domnul.
Astfel că, Mântuirea noastră este un act al lui Dumnezeu, Singurul care are putere sa mântuiască pe om și să-l facă o mlădiță în Viță, care este Hristos Domnul.
Cei care vin astăzi si înceacă să pună sarcini pe spatele oamenilor, sugerând că, cumva prin anumite reguli sau angajamente personale, omul și-ar putea asigura un loc în Cer sau să se facă mai sfânt, aceștia nu sunt mai buni decât vechii farisei. Farisei care nu urmăreau nimic altceva decât profit și putere, apelând pentru împlinirea acestor scopuri la sarcini grele și prin care, chiar astăzi, încearcă să subjuge pe oameni.
Atât în cultele creștine istorice, cât și în alte culte protestante sau neoprotestante, oamenii inventează și astăzi, reguli și sarcini, prin care să-i angajeze pe oameni la anumite poveri, care până la urmă să le aducă tot lor beneficii.
Să nu ne lăsăm înșelati, Dumnezeul nostru ne-a dat Mântuirea în dar și ne promite că odată ce suntem în El, noi de fapt suntem în “cetatea de scăpare”, astfel că nimeni și nimic nu ne poate despărți de Dragostea Lui, noi doar să rămânem în El și să ne încredem în El.

Să privim împreună la câteva promisiuni ale Domnului, în acest angajament făcut și pecetluit de Dumnezeu, anume Noul Legământ:

1. Promisiunea de-a fi siguri de siguranța mântuirii și-a Harului Său
Odată intrați în Noul Legământ, nimic nu ne poate smulge din Mâna lui Dumnezeu
Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.” „V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. Eu şi Tatăl una suntem.” (Ioan 10:24-30)
Aflăm din acest pasaj că omul are parte de Noul Legământ, prin credința în Cuvântul Domnului, care este darul lui Dumnezeu dat omului și trăirea în ascultare de Dumnezeu, să nu uităm pocăința poruncită în alte texte din Scriptură, pe care binențeles că tot Dumnezeu le dă omului în dar.
Trăirea aceasta aflăm tot din Scriptura ca vine tot din partea lui Dumnezeu, care ne dă atât voința, cât și înfăptuirea, să putem umbla în faptele pregătite mai dinainte.
Căci Dumnezeu este Acela care lucreaza în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea. (Filip.2:13)
Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. (Efes.2:10)

2. Promisiunea de-a avea parte de sfințirea noastră în Hristos Isus
Creșterea și maturizarea noastră, în Noul Legământ, o face Dumnezeu, prin Duhul Sfânt
Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.. (2Cor.3:18)
Sigur că un bebeluș născut pentru a crește trebuie să se hrănească, așa-i și la nașterea din nou, la omul nou născut din Dumnezeu, trebuie să trăiască în viața nouă, hrănindu-se și trăind în Hristos, în Cuvânt, iar creșterea și maturizarea este Harul lui Dumnezeu, cresterea făcută de Duhul Sfânt, dupa Chipul Domnului.
Ne hrănim în fiecare zi din Cuvânt, ne rugăm Domnului, mărturisim Cuvântul Său, datorită faptului că suntem în Hristos, Duhul Sfânt e în noi, astfel că în mod “natural” creștem , asta-i făptura nouă care suntem și astfel trăim pentru Cer.
Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. (2Cor.5:17)

3. Promisiunea pazei și prezenței Lui în viața noastră în fiecare zi
Dumnezeu ne asigură, în Noul Legământ, că nu ne va părăsi cu nici un chip
în toată umblarea noastră pe pământ
Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evr.13:5)
Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin. (Mat.28:20)
Rămânând în Hristos, indiferent de circumstanțele vieții noastre, Domnul nu ne va părăsi cu nici un chip.
Astfel Ștefan chiar ucis pentru Numele Domnului poate să-L vadă pe Domnul care-L aștepta în Împărăția Lui, este o mângâiere pentru fiecare din noi că Dumnezeu e cu noi în fiecare clipă a vieții noastre.
” Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;  şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”  (Fapte 7:55-56)

4. Promisiunea de-a ne da puterea de care avem nevoie, ca să fim martori ai Lui
Dumnezeu ne dă puterea de care avem nevoie, în Noul Legământ, ca să putem să fim martori ai Lui

Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului. (Fapt.1:8)
Ne gândim de multe ori că în lucrarea de mărturie ne simțim slabi, prigoniți, marginalizați, însă noi ar trebui să avem în vedere faptul că Dumnezeu ne-a promis și ne dă puterea prin Duhul Sfânt să-i facem lucrarea. Așa cum Duhul Sfânt aduce roada în noi, așa Duhul Sfânt ne dă puterea necesară pentru a fi martori ai Lui pe întreg pământul.

5. Promisiunea de-a ne asigura viitorul în prezența Lui și Împărăția Lui veșnică
Dumnezeu ne asigura viitorul, în Noul Legământ, în Împărăția Lui veșnică, o nădejde de care să ne ancorăm viitorul nostru.

Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.. (Ioan.14:3)
Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. (Ioan.17:24)

Este cea mai minunată asigurare prin care ne este asigurată biruința asupra morții și viitorul nostru veșnic.
Odata intrați în Legământul Cel Nou, fiecare dintre noi ca și creștini născuți din Dumnezeu și cu o viață nouă, trebuie ca în continuare să ne bazăm pe Mântuirea Lui.
La Mântuirea Domnului noi nu mai putem adăuga nimic, decât să avem parte din belșug de Ea, să avem parte de-o viață din belșug, umblând pe Calea Domnului descoperita in Învatatura apostolilor, in Cuvantul Scripturii.
Noi avem totul pe deplin în Hristos Domnul, doar să rămânem în El și în Noul Legământ, Dumnezeu semnează aceste promisiuni. Legământul Cel Nou ne face parte de apogeul promisiunilor lui Dumnezeu, date datorită Neprihanirii Lui, El care a luat păcatele noastre asupra Lui, plătind cu viața și ne-a dat nouă Neprihănirea Lui, ca să avem intrare în Împărăția lui Dumnezeu.
Simion Ioanăș

 

Să asculți 2880 de predici și să se prindă ca nuca de perete! Imaturitatea noastră și goana după vânt!

Să asculți 2880 de predici și să se prindă ca nuca de perete! Imaturitatea noastră și goana după vânt!

Calculul este unul simplu făcut la ascultarea a câte doua predici pe Duminică si încă una în cursul săptămânii, pe o perioadă de 20 de ani, din viața unui om.
Ne gândim că mulți dintre noi avem deja 20 de ani sau mai mulți de când ascultăm predici în Biserică și “maturitatea” noastră întârzie să se vadă sau “se vede” doar în niște lupte interne fraticide, lupte pentru a pune mâna pe “leadership”, fiindcă la slujirea cerută de Biblie, prea puțini se mai înghesuie astăzi.
M-am uitat la câteva motive care au dus la starea noastră actuală și la starea de căldicei, care ne caracterizeaza în mare parte, că vrem sau că nu vrem să recunoastem. O să amintesc câteva în materialul de față:

1. Ne-am întors la vechile păcate, la “valorile” acestei lumi
Deși Scriptura ne-a tras multe semnale de alarmă referitor la veghere și la sfințire, noi am lăsat ca vechile păcate să ne robească din nou, așa că privind astăzi în biserici la divorțuri, lăcomia de bani și avere, scopul vieții celor mai mulți dintre noi, la înfățișarea noastră, ne potrivim perfect chipului veacului acestuia, în loc ca în noi să se vadă Chipul lui Hristos.

” În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”.” (2Petru 2:20-22)
” Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2Timotei 3:1-5)

Oare n-ați auzit vorba: “păi pocaiții sunt mai răi ca noi, de ce să venim la biserica voastră”?
Întradevăr este adevărat că din bisericile noastre mulți au ajuns mai răi și mai “abili” decât cei din lume când e vorba de păcat. Însă cei din lume nu știu, deoarece nu cunosc Scripturile, că de fapt Dumnezeu ne atenționa în Cuvântul Său de acest pericol iminent. Un om când nu rămâne pe calea neprihănirii și nu rămâne în Hristos, devine mai rău decât înainte de-a veni la Hristos. De ce? Fiindcă Duhul Sfânt părăsește un astfel de om și în loc vine pofta și întunericul, păcatul, care fac ca omul să fie și mai încătușat decât era înainte de-a veni la Hristos.
Una din marile plăgi ale omenirii astăzi este materialismul, iubirea de bani și aceasta a cuprins și pe cei din Biserici, ceea ce a dus la o despărțire a multora de Hristos, pentru “un blid de linte”.
Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. (1Tim.6:10)

2. Am început să facem “leadership”, uitând să facem ucenici ai Domnului, așa cum am primit porunca divină.
A face ucenici este o mare responsabilitate încredințată bisericii, însă cu părere de rău, astăzi am uitat complet de ea.
Le predicăm Evanghelia oamenilor, le facem caticheza, îi botezăm și după aceea Dumnezeu cu mila, rămân la îndemâna predicilor de Duminica.
Dacă ne uităm la anumite meserii, așa cum se făceau odinioară meseriași, ucenicii erau preluați de un maistru și erau școlați, ajutați, supravegheați și educați, pentru ca să iasă din ei maiștri, capabili să muncească și să facă și ei la rândul lor meseriași.
Cam așa era și-n Biserică la început, Pavel lucra la plantarea de Biserici, însa nu-i lăsa de capul lor pe cei mântuiți și adăugați la Biserică, ci se interesa, a lăsat slujitori să se ocupe de ei și-i îndemna la pocaință, veghea asupra creșterii lor spirituale.
Ca să nu mai vorbim de faptul că îndemnul este să ne ocupăm fiecare din noi de cei din jur. Am ajuns că acel paște oile, oițele și mielușeii, spus lui Petru, să pară valabil doar pentru Petru, însă nu pentru noi. Așa că, ne-am obișnuit ca în biserici, ca și părinți, să sperăm ca un pastor de tineret sau o școală duminicală va uceniciza pe copiii noștri în vreun fel.
Greșit dragă părinte! Copilul este datoria ta și a mea, ca părinte, să-i ucenizizăm, nu este o responsabilitate care să o pasăm unui om pentru doua ore pe săptămână.
Trebuie să înțelegem dragii mei, că ucenicul lui Hristos trebuie motivat să calce pe urmele Domnului, încurajat, ajutat, pus bază pe relația cu Hristos Domnul.
Astăzi însă, observ că oamenii devin ucenicii unor anumiți predicatori și “vedete”, care de cele mai multe ori nu caută slava Domnului, ci propria slavă, interese. La asemenea mesaje oamenii sunt ca într-un fel de transă, în care li se spune glume, ce le gâdilă urechile, plecând de acolo cu sentimentul că au fost la un spectacol bun.
Cuvântul Evangheliei însă nu are rolul de-a face spectacol, nici de-a gâdila urechile, are rolul de-a mântui, este puterea de mântuire a lui Dumnezeu, de salvare a omului. Când însă dintr-o predica mai mult de 70% sunt povești, oratorie, celălalt procent de 30 % este un text rupt din context sau interpretat greșit, atunci poți auzi mii de predici spuse-n vânt. Domnul de fapt nu e cu astfel de predicatori și fără Duhul Sfânt nu au nici un efect, poate unul de ai face să moțăie pe cei care ascultă.
Pe de altă parte oricât ar fi de bun un predicator, dacă eu și tu nu luăm acasă Scriptura s-o studiem, asta înseamnă prea puțin pentru a putea crește spiritual și a ne maturiza. A ne baza pe predicile de duminică înseamnă imaturitate și lipsa unei relații strânse cu Mântuitorul nostru.

3. Am ajuns fără discernământ, mulți învațători și profeți mincinoși având acces la amvon cu “otrăvurile” lor.
Nici asta nu-i o noutate, Biblia ne-a avertizat privitor la vremurile din urmă, la înmulțirea învațătorilor mincinoși și a profeților mincinoși. Noi însă am ajuns să credem că suntem “năpăditi de prezența Domnului” mai mult ca niciodată.
” Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.” (Marc.13:22)
” În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică..” (2Pet.2:1)
Lipsa de discernământ apare tot pe baza imaturității spirituale și a lipsei plinătații Duhului Sfânt, chiar a lipsei Duhului Sfânt având în vedere că mulți nu mai sunt născuți din nou cu adevărat.
Ar trebui ca cei care vin la amvoane să fie bine cercetați, învățătura care-o dau, de către Biserică. Omul să ia Cuvântul, să testeze să vadă dacă ce le spune predicatorul este sau nu corect interpretat și conform revelației lui Dumnezeu. Astăzi însă, mulțumirea este că predică cineva, că spune ceva, că se simt bine la ceea ce spune respectivul, indiferent ce spune cel care predică. Așa în adunări azi, evanghelia prosperitătii, misticismul, ecumenismul, învățătura emergentă și alte aberații de acest fel, au devenit otrava împrăștiată și acceptată în multe biserici.
La fel, cel ce predică, este tentat s-o facă să mulțumească pe cei care-l plătesc, să adune cât mai multi enoriași care plătesc bine și care-i asigură un leadership, dacă este posibil pe viață. Chiar din cei bine intenționați, care doresc să slujească Domnului, când începi să superi prin Cuvânt pe mulți în Biserică și ți se atrage atenția s-o lași mai încet, ești tentat s-o faci, de dragul menținerii “meseriei”. Asa că în sute de ani s-au format abilități, o clasă ierarhică, care de multe ori nu mai are de-a face cu Evanghelia, ci cu meseria, cu plata. Bine a zis Domnul:
” Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de o.” (Ioan.10:12-13)

4. Am ajuns ca închinarea noastră să fie o urâciune înaintea Domnului
Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh si în adevăr.” (Ioan.4:24)
Încet, încet, omenirea s-a dezvoltat economic și strategia de a face o afacere prosperă s-a diversificat. Și cei din biserică au cam văzut ce atrage pe piață, strategiile care atrag oamenii cel mai mult și care atrag beneficii.
Așa că unii și-au zis că-i o idee bună să fie împrumutate astfel de strategii în biserică. Așa că o închinare în stil rock “creștin” astăzi este o obișnuință, fară a ține cont că muzica aceasta a fost închinată altuia și nu lui Dumnezeu. “Frate, așa putem ține tinerii în biserică”, spun unii. Însă nimeni nu-și mai pune întrebarea cât s-a plătit pentru astfel de compromisuri. Asta, deoarece scopul bineînțeles că nu mai este o închinare plăcută lui Dumnezeu, ci una plăcută oamenilor. Imaginați-vă că și apostolul Pavel putea aduce muzica din locurile destrăbălate ale Atenei, doar ca să atragă oamenii vremii la Evanghelie, ar fi considerat o blasfemie s-o facă, bineînteles.
De asemenea în închinare, revelațiile și misticismul a ajuns ca o baza a închinării. Întâlniri miraculoase, îngeri, extaz, dansuri, răsuri “sfinte”, “bucurii extraordinare”, zici că te-ai întors în zonele păgâne ale Africii, atât la propriu cât și la figurat. În închinare, ori că-i în unele adunări ca la discotecă, ori că în altele e ordine desăvârșită, se are în vedere în inchinare omul și ce poate el, nu Dumnezeu și slava Lui.
Am ajuns să condamnăm la începutul bisericilor noastre misticismul și idolatria din bisericile istorice (catolică, ortodoxă) ca în zilele de astăzi să cădem și noi la aceleași examene.
Centrul închinării, scopul închinarii și motivația închinării bisericii, trebuie să fie Domnul și numai El. Diavolul, întotdeauna a vrut să câștige războiul în a schimba închinarea adevarată cu una falsă, adusă în final lui. Dacă a încercat satana cu Domnul Hristos, oare ce ne-ar face să credem că noi astăzi am putea fi scutiți?
„Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești.” (Mat.4:10)
5. Am ajuns să ne “măcinăm” înâuntru, în loc să “măcinăm” în afară
Am auzit această expresie nu am inventat-o, însă e foarte adevărată. Astăzi luptele pentru a domina un grup sau altul într-o biserică sunt mari. În cazul în care nu se reușește se ajunge la rupturi, răni adânci și chiar moartea spirituală a multora.
Bineînțeles că luptele acestea au ca scop leadership-ul, conducerea, fondurile ectc. Am pierdut din vedere faptul că lupta noastră trebuie nu să fie unii cu alții, ci una cu întunericul, dusă prin post și rugăciune.
Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. (Efes.6:12)
Slujirea adevarată în Biserică înseamnă ceea ce și este, anume slujire, nicidecum conducerea sau șefia peste oameni. Asa ne învață și Scriptura:
” Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită: păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţire, ci făcându-vă pilde turmei..” (1 Petru 5:1-3)

Dacă noi am accepta slujirea, fiecare mădular din Trupul lui Hristos (Biserica), atunci n-ar mai fi lupte pentru conducere, ci ar fi dorința de slujire, armonie și unitate. Dupa o astfel de slujire credincioșii dintr-o asemenea Biserică ar urmări în fiecare zi să ducă Evanghelia celor nemântuiți. O asemenea biserică ar avea în vedere trimiterea de misionari și lucrraea de-a duce Evanghelia până la marginile pământului.
Cumva astăzi bisericile noastre încearcă să fie mulțumite cu ideea că-i bine în comunitatea lor izolată, merg Duminica fac un program acolo, se macină ani de zile care să ajungă în față și cât putem nu ne complicăm cu “a măcina în afară”, asta ar însemna consum, iți pui viața în pericol, iți pui slujba în pericol și confortul familiei.
Așa că evanghelizarea, misiunea, apologetica cam toate le aducem la pragul de zero, asta pentru comfortul și linistea noastră. Așa că vedem tot mai anemică rugăciunea personală și rugăciunea în Biserică, în schimb luptele care ne macină înăuntru se întețesc precum focul.

Ne întrebăm dacă este vreo soluție la o asemenea stare a Bisericii, la o asemenea stare personală? Soluția este una singură, cea care-a fost ceruta și anumitor Biserici pe care Domnul le-a mustrat, în cartea Apocalipsa, anume pocăința și întoarcerea la Adevăr.
Tragedia este că Duhul Sfânt s-a îndepărtat de la noi, fără El nu avem putere să ne pocăim, fără El nu avem putere să mărturisim starea noastra și nici Adevărul.
Mă rog ca Dumnezeu să aibe milă de mine, de noi toți, să ne “sfâșiem hainele, să ne presărăm cenușă” și să așteptăm Îndurarea Lui peste noi și Adunările noastre.
Ne lipsesc lacrimile pocăinței, nu le mai avem, asta deoarece inimile noastre sunt pline de îmbuibare și îngâmfare, mă rog ca Dumnezeu să ne străpungă din nou inimile, să ne vedem ticăloșia și din ochii noștri să curgă din nou lacrimile pocăinței.

Simion Ioanăș

 

Statele Unite, crima unui nebun si viitorul societatilor democrate

Statele Unite, crima unui nebun si viitorul societatilor democrate

Nebunul, a carui nume nici nu merita pomenit, cel care a ucis 59 de persoane si a ranit peste 500, este fara cazier, divortat de doua ori si ii placea sa joace jocuri de noroc.
Multi americani au mers cu gandul la problema armelor, a permisibilitatii legii cu privire la achizitionarea si folosirea armelor, in urma acestei crime oribile.
Sunt de acord cu o reglementare mai viguroasa a regimului armelor, insa ele au si rol de aparare. Intr-un fel abia asteapta unii sa fim lipsiti de aparare.
Cred ca totul pleaca din inima si minte! Arma in sine e buna la aparare, insa cand cade pe mana unor nebuni e dezastru. Deci ar cam trebui controlati unii la cap inainte de-a le da arme si ar trebui lucrat la educatia inimii, care tine de spiritualitate si de valorile care le dai copiilor si tinerilor, incepand din familie si pana la scolile publice.
Cred insa ca problema in societatea noastra, in acelasi timp in toate societatile occidentale este mai adanca decat se vede la suprafata.
Realitatea se pare ca pleaca din inima si mintea unora, cand aceasta realitate este distorsionata e dezastru. Si problema este in mare parte deformarea inimilor si mintilor copiilor nostri crescuti in scoli in care moralitatea lipseste si imoralitatea este promovata la rang de valori. Menirea scolii printre altele este si de-a forma caractere, caractere formate printr-o moralitate sanatoasa. Moralitatea sanatoasa o da Scriptura, este revelata de la Cel care ne-a creat, Creatorul nostru. Oare cine ar putea sa stie mai bine cum functionam daca nu Cel care ne-a creat?
Moralitatea astazi in scolile americane este deplorabila, copiii nostri sunt „formati” de o invatatura anticrestina si imorala, antibiblica.
Exact in perioada adolescentei acestui om, criminalul de la Las Vegas, a avut loc scoaterea Bibliei din scoli si curentul hippy a luat amploare, deci exact ce spuneam eu mai sus. Curentul hippy a fost o razvratire a tineretului americam impotriva lui Dumnezeu in primul rand.
Si acum vedem pe tot pamantul tot un fel de „hipism” la nivel mondial, consecintele sunt devastatoare si peste cativa ani probabil vom vedea amploarea dezastrului.
Razvratirea impotriva normei moralitatii crestine, duce la disperare si nebunie, vedem in arta lucrul acesta, in muzica, in multe alte domenii si la urma in societatile noastre.
Oamenii exclud din start ca ar exista un Hristos inviat, cred doar in crestinism ca un fel de gluma.
Daca oamenii ar pune mana pe Biblie si ar adopta de acolo caracterului lui Hristos si L-ar gasi pe Cel Inviat, cu siguranta ca lumea aceasta ar fi schimbata si transformata. Cand insa pentru multi Hristos devine doar o gluma, asta duce la intoarcerea omenirii la paganism, de fapt la radacinile ei rele si amare, la razvratirea ei fata de Dumnezeu si tot ce a creat El.
Statele Unite sunt cladite pe „piloni” crestini si cei care-au venit aici trebuie sa inteleaga asta! Evreii, musulmanii, budistii ectc pot sa-si invete acasa copiii cum doresc ei, insa ca si popor american dorim ca moralitatea biblica, crestina, sa ne formeze copiii.
Deocamdata insa au ajuns sa ne formeze copiii in scoli ateii si anticrictii, asa ca suportam consecintele si durerea cu totii!
Societatile noastre sunt indragostite de socialism, de acest sistem diabolic si anticristic, sistem care lupta impotriva lui Dumnezeu si a Scripturii, la fel ca si curentul hippy de acum circa 50 de ani in America.
Cred ca ati vazut comedia cu Stan si Bran pe nume „Utopia”. Asa gandesc unii si astazi in Statele Unite, ca ar putea exista o utopie din asta bazata pe iubirea socialista multilateral dezvoltata. Fals, noi romanii stim mai bine ce inseamna socialismul, „utopia” trambitata de ei este spoiala si prostie.
Unii vor ca Europa, America, Australia ectc, sa se intoarca la paganism. Oamenii au uitat ca de fapt moralitatea care-a dus la dezvoltarea omenirii si la disparitia paganismului, a fost cea crestina.
Crestinii care se bazeaza astazi pe Sfanta Scriptura si pe Hristos inviat sunt blamati si invitati la exersarea mintii. Exersarea mintii insa, se face in baza unui Sistem de valori. Pana si nebunii din Statul islamic isi exerseaza mintea, in baza unui „sistem de valori” diabolic bineinteles. Iti trebuie doar discernamat ca sa poti compara Sistemul Adevarat, de falsuri promovate de mincinosi, de unul care la 51 de ani a ajuns sa se culce cu o fetita de noua ani, fata de Sistemul Adevarat promovat de Hristos Domnul, Cel care este Dumnezeu si Creator.
Caracterul lui Hristos e Unic, il poti gasi in Scriptura si nu interpretat de altii in mii de feluri. Logica de interpretare promovata de unii arata cam asa: „Daca sute de oameni il interpreteaza pe Hristos in multe feluri atunci eu il resping categoric ca si Sistem de valori pentru mine personal”!
Gresit!
Hristos Domnul este viu, descoperirea Lui in Scriptura e palpabila! Deci e la indemana fiecaruia din noi, ia si citeste-o si vezi daca merita sa te raportezi la un astfel de Sistem. Aceasta este credinta:
Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. (Evr.11:1)
Problema noastra actuala este ca ne-am pierdut Tinta, ne-am pierdut scopul, am ajuns niste societati de disperati, toate deoarece respingem credinta in Hristos Domnul, respingem Sfanta Scriptura, respingem Norma care ne poate aduce fericire, pace si intelegere. Noi, L-am invitat afara pe Domnul din vietile, familiile, bisericile si societatile noastre, crezand ca ne descurcam singuri. Acum am ajuns ca Dumnezeu sa ne lase dupa mintea noastra, ca astfel semeni de-ai nostri sa ajunga sa comita astfel de atrocitati.
Biserica crestina a decazut, insa Dumnezeu si Scriptura au ramas la fel. Dupa cum dorim sa ne ghidam viata, asa va fi mersul pe pamant. Daca biserica s-a indepartat, asta nu inseamna ca noi ca indivizi nu avem libertatea ca din punct de vedere personal sa-i ramanem credinciosi lui Dumnezeu. Si Biserica de pretudinteni ar trebui sa se pocaiasca, sa se intoarca la Hristos Cel Inviat, la Sfanta Scriptura, Cuvantul Lui si astfel sa fie in lumea aceasta lumina si sare.
Dumnezeu sa mangaie familiile indoliate, sa mangaie durerea Americii, durerea Europei si durerea omenirii si sa ne trezeasca la Viata, la Hristos, la Mantuirea care-o poate da doar El, doar Cel Inviat!
Tot mai multi oameni si-au intors fata de la Dumnezeu si se incred in sistemul occidental, in tehnologia de azi, ca si aparatorul si dumnezeul lor! Fals, acesti oameni nu au putere, sunt legati in fata raului si-a diavolului cu propriile „sfori”!
In cine sa ne incredem daca nu in Dumnezeu, la cine sa alergam, daca nu la Cel care este vesnic, Viu si Atotputernic?
Cei ce cunosc Numele Tau se incred in Tine, caci Tu nu parasesti pe cei ce Te cauta, Doamne! (Ps.9:10)
Pazeste-ma, Dumnezeule, caci in Tine ma incred. (Ps.16:1)
Eu ma voi lauda cu Dumnezeu, cu cuvantul Lui. Ma incred in Dumnezeu si nu ma tem de nimic: ce pot sa-mi faca niste oameni? (Ps.56:4)
Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena. (Mat.10:28)

Simion Ioanas

Se intampla “de dragul pacii” in adunarile neoprotestante

Se intampla “de dragul pacii” in adunari neoprotestante

Mesajul acesta este inspirat din discutia avuta cu un frate, cred ca lucrator intr-o Biserica neoprotestanta, la intrigarea mea ca o ditamai crucea a fost pusa intr-o Biserica. El imi spunea ca de dragul pacii ar trebui sa tac, deoarece protestul meu ar putea aduce o consumare a bisericii inutila si in detrimentul unitatii unei biserici.
L-am asigurat pe acest frate sa fie pe pace, ca nu ma duc sa dau crucile jos de niciunde. Ma-ntreb insa de ce oare de dragul pacii n-ar fi capabili unii sa renunte la crucea aia? Sa zica: „mai oamnei buni, sunt fratii nostri veniti de la ortodocsi, daca se simt jigniti hai s-o dam jos”. Ori pacea in „directia asta” nu-i buna, mai repede lucreaza sa le „scoatem bateriile”, la cei care indraznesc sa comenteze, ca sa nu se mai consume nici pe ei si nici pe altii. Probabil ca “scoaterea bateriilor” ar insemna la unii: excluderea sau disciplina! 
La capitolul acesta au gresit si cei din Israel, au ajuns la un moment dat sa se inchine la o prajina (simbolul Jertfei lui Hristos), tocmai pentru ca nu L-au recunoscut pe Domnul in inaltarea acelui sarpe in pustie. De asemenea daca venea vreun profet al Domnului sa-i atentioneze, ii ucideau fara nici un pic de mila.
La fel istoria ne spune despre niste lupte ale iconoclastilor, dupa sute de ani de la inaltarea Domnului, unde au fost ucisi oameni, tot pentru idolatriile astea de cruci si tablouri, asta fiindca unii n-au inteles ca Hristos este viu si ca El si Cuvantul Sau trebuie sa ramana in centrul existentei noastre.
Asta a costat crestinismul ani de intuneric si teroare, ani in care Biblia a fost pusa deoparte si a primat teroarea, inchizitia, intunericul, materialismul si imbogatirea unor ierarhi, care se credeau alesi si imputerniciti de Dumnezeu, de fapt cei mai mari criminali din istoria crestinismului.

De aceea am gasit cu cale sa spun cateva lucruri legate “de dragul pacii”, lucruri care ajung sa ne distruga marturia si starea care-ar vrea Domnul s-o avem in biserici, pana la urma sa distruga bisericile.

1. In unele adunari neoprotestante, „de dragul pacii” s-a renuntat la acoperitoarea femeii casatorite in adunare, chiar daca aceasta practica este un respect fata de autoritatea lasata de Dumnezeu in Biserica Lui.

2. In unele adunari neoprotestante, „de dragul pacii” s-a ajuns la o muzica lumeasca, „rock crestin” si alte genuri de muzica lumeasca. Asta cu toate ca Dumnezeu n-are nevoie de chipul veacului ca sa fie slavit in adunarile bisericii si nici ca sa fie propovaduit.

3. In unele adunari neoprotestante, „de dragul pacii” s-a ajuns la o tinuta care seamana cu chipul si moda acestui veac, ne asemanam cu lumea si nu cu viziunea biblica a crestinului care trebuie sa se sfinteasca: trup, suflet si duh.

4. In unele adunari neoprotestante, „de dragul pacii” s-a ajuns la propovaduirea altor evanghelii, a prosperitatii, a ecumenismului, a misticimului carismatic,emergente, neocalvinista si alte inventii scornite de te miri ce „vedete evanghelice”, asta stiind ca Norma noastra ramane Hristos Domnul si Cuvantul Sau.

5. In unele adunari s-a ajuns la abuzuri si excluderi, „de dragul pacii”, unora li „s-a scos bateriile” ca sa nu se consume pe degeaba si sa nu-i mai deranjeze pe unii care vor sa impuna lucruri bisericii, de care de altfel poate sa fie scutita si protejata.

6. In unele adunari s-a ajuns la o traire ca in lume, „de dragul pacii”, asa ca nu mai faci diferenta azi intre pocait si nepocait, vorbesc la fel, traiesc la fel, nu le pasa la fel ca lumii, au ca scop materialismul, bogatia, placerile acestei lumi ectc. Ca pe vremea lui Noe, cam asa sunt vremurile din urma, asa ne invata si Scriptura.

Deci, dragul meu, neoprotestant frustrat “de dragul pacii”, sa stii ca acest verset este valabil in legatura cu subiectul dezvoltat aici:
Prindeti-ne vulpile, vulpile cele mici care strica viile; caci viile noastre sunt in floare. (Cint.2:15)
Traim vremuri in care daca nu veghem, in foarte scurt timp, cateva generatii, o sa aratam ca lumea si nu o sa mai fie nici o diferenta intre noi si ei.
Traim vremuri in care minoritatea care mai doreste inca sa ramana langa Scriptura este ironizata si anihilata, daca se poate.
Traim vremuri din urma, in care unii invoca „de dragul pacii” ca sa auda mesaje care sa le gadile urechile:
Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatori dupa poftele lor. (2Tim.4:3)

Simion Ioanas