Sarbatoarea satanica Halloween

Sarbatoarea satanica Halloween

Sarbatoarea de Halloween isi are originile in vremea celtilor, civilizatie ce si-a facut aparitia in jurul anului 800 i.Hr. Celtii ocupau vestul Europei, Marea Britanie si o enclava din actualul teritoriu al Turciei. Pentru ei, anul nu avea decit doua anotimpuri, vara si iarna. Anul Nou incepea cu prima zi de iarna, la o data care, dupa calendarul modern, cade la 1 noiembrie. Mai important era insa ajunul noului an, cind avea loc festivalul sfirsitului verii, Samhain, dupa numele celei mai temute zeitati a religiei druidice practicate de celti. Samhain inseamna, in traducere literala, chiar sfirsitul verii, dar zeul respectiv era cunoscut si ca “stapin al intunericului”. Puterea lui Samhain creste pe masura ce ziua se scurteaza si noaptea e mai lunga, fiindca el nu poate umbla pe Pamint decit dupa lasarea intunericului. Druizii credeau ca in ajunul anului nou, pe 31 octombrie, granita ce desparte lumea mortilor de cea a viilor este extrem de subtire. Din aceasta cauza momentul era foarte prielnic pentru ca spiritele celor morti in cursul anului sa treaca in lumea vie, bintuind in cautarea unor trupuri pe care sa puna stapinire pentru a scapa din tarimul mortilor. Pragul dintre cele doua lumi, care nu se afla, practic, in nici una dintre ele, este pazit de creaturi fioroase, reprezentate ca demoni ori vrajitoare, ceea ce explica popularitatea unor costume de asemenea natura de-a lungul veacurilor. Daca nu reuseau sa captureze un om, spiritele se multumeau adesea si cu un animal, in special o pisica neagra, aceasta din urma fiind si astazi un simbol al Halloweenului. Fiind vorba de sfirsitul verii, de Samhain se organiza si un fel de sarbatoare a recoltei, celtii aducind ofrande zeilor. Anumiti membri ai comunitatii aveau sarcina de a merge din poarta-n poarta, stringind donatii sub forma de mincare pentru a-i multumi pe zei, o varianta antica a cunoscutului obicei de a merge, de Halloween, pe la casele oamenilor cu “ne dati ori nu ne dati”. De remarcat ca, asa cum pragul dintre cele doua lumi nu tinea de nici una dintre ele, nici ziua de Samhain nu apartinea anului propriu-zis. In acea vreme se considera ca un ciclu solar dureaza 364 de zile, astfel ca a 365-a nu facea parte din an.

Amenintarea spiritelor rele

Exista, de asemenea, obiceiul de a aduna de la oameni lemne pentru aprinderea unor ruguri sacre, de obicei pe virfurile dealurilor, tot in onoarea zeilor.
In acea seara, celtii se adunau cu mic, cu mare in jurul rugurilor, avind grija sa stinga focurile din vetre astfel incit casele lor sa fie reci si neprimitoare, ca sa nu cumva sa tenteze duhurile sa se ascunda inautru. Dupa terminarea ceremoniei religioase, oamenii luau carbuni din rugul sacru pentru a-si lumina drumul spre casa, dar si pentru a aprinde un nou foc sfint in vatra. Acest carbune era, de regula, carat intr-un nap scobit pe dinauntru, inlocuit mult mai tirziu de dovleac. De teama sa nu ii captureze spiritele ratacitoare, celtii se imbracau in costume infricosatoare si ciopleau mutre rinjite pe “suportul” pentru carbune. Ei se deplasau in procesiuni foarte galagioase, rupind si trintind de pamint tot ce intilneau in cale, tot ca metoda de a pune pe fuga spiritele. Aceasta spaima ancestrala de spiritele rele este foarte prezenta in folclorul medieval, existind felurite legende despre duhurile care bintuiau fara scapare printre cei vii, nefiind admisi pe tarimul umbrelor din pricina vreunei fapte rele. Nalucile puteau ademeni oameni, atragindu-i spre tinuturi mlastinoase, unde se pierdeau si, in cele din urma, mureau. Nefericita victima isi cauta zadarnic drumul spre salvare, spun legendele, in timp ce in urechi ii rasuna obsesiv risul plin de rautate al spiritelor.
Exista o serie de relatari care spun ca, uneori, pe rugurile sacre erau arsi de vii indivizi banuiti a fi deja posedati de duhuri rele, dar multe carti de istorie a celtilor neaga aceste afirmatii, precum si pe cele conform carora Samhain era zeul mortii. Romanii si-au insusit aceasta veche sarbatoare druidica, din vremea lor datind obiceiul arderii pe foc a unor efigii care ar fi substituit, se spune, sacrificiile umane.

Crestinism versus paginism
Aceasta traditie de origine druidica a rezistat si dupa aparitia crestinismului, spre nemultumirea mai-marilor bisericii. Pentru a pune capat acestor ritualuri pagine, in anul 835, Papa Grigore al II-lea a decis sa mute pe 1 noiembrie Ziua tuturor sfintilor, creata in secolul al VII-lea de Papa Bonifaciu al IV-lea pentru celebrarea sfintilor care nu aveau o zi anume peste an. Pina la 835, Ziua tuturor sfintilor era pe 13 mai. Aceasta decizie are o mare importanta in istoria sarbatorii de Halloween, intrucit denumirea ei actuala provine de la All Hallows’ Eve, care insemna, in engleza veche, “ajunul zilei tuturor sfintilor”. Ulterior, s-a stabilit ca data de 2 noiembrie sa fie Ziua mortilor. Traditia pagina a rezistat in fata celei crestine, iar ritualurile au sfirsit prin a se amesteca. Astfel, potrivit unor istorici, obiceiul de a oferi bucate celor care bat la usa nu ar fi o reminiscenta a ritualului celtic, ci este legat mai degraba de pomana crestineasca pentru sufletele mortilor. Astfel, este atestat inca din secolul al IX-lea obiceiul ca, in aceasta perioada a anului, sarmanii si cersetorii sa bata la usile crestinilor pentru a cere pomana, care consta in special dintr-un fel de “prajiturele de suflet”, bucati de piine cu afine. Cu cit mai multe prajiturele primea cersetorul, cu atit mai multe rugaciuni se angaja sa rosteasca pentru sufletele rudelor decedate ale stapinului casei. Chiar rostite de un intermediar, rugaciunile aveau menirea de a ajuta sufletele sa gaseasca mai repede drumul spre rai. A refuza sa dai de pomana pentru morti era considerat un adevarat sacrilegiu, iar cel care il comitea se expunea “razbunarii” cersetorului nemultumit. Expresia “trick or treat” deriva din aceasta traditie, cel care nu ofera de mincare (treat) va fi pedepsit cu un renghi (trick). Una dintre cele mai vechi pedepse utilizate de colindatori este aceea de a bate la usa si a fugi. Astazi, reactia fireasca in fata unui asemenea gest este una de enervare, fiind stiut ca e o biata gluma proasta, insa in Evul Mediu semnificatia era sinistra, anume ca a batut moartea la usa, iar moartea era invizibila, de aceea nu vedeai pe nimeni atunci cind deschideai.

Dracul si dovleacul
Sarbatoarea de Halloween a ajuns in America abia in jurul anului 1840, adusa de valul masiv de imigranti irlandezi goniti de acasa de marea foamete din epoca. Acestia au adus cu ei si legenda felinarului-dovleac. Povestea spune ca un anume Jack, individ cunoscut drept betiv si pus pe sotii, a avut intr-o zi proasta inspiratie de a-i juca un renghi Satanei. Jack l-a convins pe diavol sa se urce intr-un copac, apoi a scrijelit pe trunchiul acestuia o cruce, simbol ce-l impiedica pe drac sa coboare. Satana a fost lasat sa se dea jos numai dupa ce i-a promis omului ca il va lasa in pace toata viata lui. Dupa ce a murit, Jack nu a fost primit in Rai din pricina numeroaselor sale pacate, vazindu-se obligat sa mearga in Iad, dar nici aici nu a fost admis, diavolul fiind inca suparat de renghiul cu copacul. Pentru a nu-l lasa totusi sa orbecaiasca vesnic prin bezna, dracul i-a dat lui Jack un taciune aprins care sa-i lumineze calea, iar omul l-a asezat intr-un nap scobit. Ajunsi in America, imigrantii au descoperit ca dovleacul este un suport mult mai incapator, folosindu-l de atunci in locul napului. Chiar si in zilele noastre, dovleacul rinjit este numit “Jack-o-lantern”, felinarul lui Jack.

Zilele mortilor
O interesanta ingemanare a traditiilor legate de morti si spirite poate fi intilnita in Mexic, unde Halloween face parte integranta din “Los dias de los muertos”, zilele mortilor, alaturi de cele doua sarbatori catolice din 1 si 2 noiembrie. Pentru ca lucrurile sa fie si mai complicate, in sarbatoarea mexicana apar si vechi traditii aztece. In aceasta perioada a anului, in Mexic are loc un eveniment spectaculos, reintoarcerea fluturilor monarhi din SUA, pentru a ierna in padurile de brazi. In credinta azteca, pastrata de mexicani, fluturii respectivi poarta spiritele mortilor, de unde dorinta de a celebra acest moment.
Cele trei zile ale mortilor sint o sarbatoare vesela, de amintire a persoanelor dragi. In fiecare casa se incropesc mici altare decorate cu piine, dulciuri, fructe si flori. Oamenii se imbraca in vampiri, vircolaci, stafii, mumii sau schelete. Pestrita parada poarta pe strazi un sicriu in care este asezat un om viu, iar vinzatorii arunca peste acesta fructe, flori si bomboane. De asemenea, familiile merg la cimitir, ingrijesc mormintele si nu de putine ori organizeaza mici petreceri printre cruci, raminind si peste noapte alaturi de cei dusi dintre vii.

Veghea de Halloween

Traditia rugului de Samhain s-a pastrat in Irlanda, Scotia si Tara Galilor. Lemnul pentru focul din noaptea de Halloween se aduna din timp, si in unele regiuni exista obiceiul de a arde si un anume tip de muschi de padure. Spre deosebire de ce se intimpla in America, in Europa spiritele mortilor continua sa reprezinte o parte insemnata a traditiei de Halloween. Daca, pe vremuri, oamenii vegheau toata noaptea cu o torta aprinsa pe prispa casei, acum ei se multumesc sa aprinda luminari pentru sufletele celor decedati. In aceasta noapte, oamenii poarta felurite talismane pentru a se proteja de duhuri. Tot pentru alungarea duhurilor se trag clopotele si se bate in lemn. In acelasi scop, inainte de apusul soarelui, se obisnuieste sa se inconjoare casa de trei ori, mergind cu spatele. In aceste zone se spune ca o persoana nascuta de Halloween poate vorbi cu spiritele.
Pentagrama marului

In zilele noastre, Halloween inseamna, in primul rind, costume cit mai sofisticate si dovleci. Se stie insa prea putin, chiar si in Statele Unite, despre numeroasele traditii populare care au insotit timp de veacuri aceasta sarbatoare. De Halloween, in familii se organizau fel de fel de jocuri de divinatie, dintre care multe aveau in centrul lor marul. Fructul biblic era asociat cu zeitati feminine, dar si cu nemurirea, renasterea si cunoasterea. Unul dintre motivele pentru care marului i se acorda asemenea importanta este acela ca, sectionind fructul pe orizontala, pe fiecare dintre cele doua jumatati, cotorul si simburii alcatuiesc o stea cu cinci colturi. Aceasta pentagrama este un simbol al divinitatii in multe culturi, de la celti, la egipteni si chiar la rromi. Printre jocurile cu mere practicate de Halloween foarte popular este inca acela al asezarii unor fructe intr-o galeata de apa. Tinerii necasatoriti se vor intrece in a musca din merele plutitoare, cel care reuseste primul urmind a se aseza curind la casa lui. De asemenea, cojind un mar in fata unei oglinzi, in miez de noapte, se putea vedea imaginea celui harazit de soarta. O alta proba consta in cura-tarea unui mar astfel incit coaja sa fie cit mai lunga, asta insemnind ca si viata avea fie cit mai lunga. Alte jocuri de ghicire a viitorului sint legate de nuci. Oamenii asaza nuci pe un gratar, apoi dau drumul unor chibrituri aprinse. Cel a carui nuca se misca se va casatori curind. Daca e vorba de un cuplu si o nuca plesneste, viitorul acelei familii nu va fi prea fericit.
Sarbatoarea satanica

Desi Biserica Catolica a renuntat sa se mai lupte cu Halloween, acceptind-o ca pe o sarbatoare nevinovata, adresata in special copiilor, fundamentalistii crestini lupta vehement contra acestei traditii pe care o numesc pagina si satanica. Samhainul este si astazi sarbatorit ca atare de numeroasele culturi neo-pagine din Occident, dar ceea ce deranjeaza si mai tare este faptul ca si satanistii fac acelasi lucru. Insusi parintele satanismului, Anton Szandor LaVey, obisnuia sa spuna ca Halloween este una dintre cele mai mari sarbatori in calendarul satanic, alaturi de Noaptea walpurgica, de pe 1 mai. Cu toate acestea, expertii spun ca asocierea Halloweenului cu satanismul este o grava eroare, izvorita din necunoasterea originilor acestei sarbatori.

Anunțuri