Sărbătoarea satanică Halloween

Îți mai arde de Halloween?
Cea mai infectă, necurată și demonică sărbătoare a occidentului. Cei care vor să intre sub autoritatea satanei vor plăti prețul în viață, atât ei cât și copiii lor, când omul se joacă cu satana, se arde.
De fapt prin ce prismă discern sau definesc răul? Ca și creștin, care-mi bazez viața pe Scriptură, discern răul prin prisma Scripturii. Așa îmi dau seama că Halloween-ul, n-are nimic de-a face cu Dumnezeul revelat în Scriptură. Mai mult, intensitatea răului privind Halloween-ul este un joc cu lumea spiritelor, direct cu sufletul omului.
Părerea mea ca și creștin, este că un om care sărbătorește Halloween-ul ori este necredincios, nu crede nici în Dumnezeu, nici în satana, ori este inconștient și-și expune sufletul lui și a altora la lumea spirituală a întunericului ridiculizând lumea demonilor.
Demonii nu sunt cu coarne, negrii și cu colți albi, însă ce știm biblic este că au putere de îngeri, posedă și distrug pe oameni.
Gândindu-ne doar la un simplu eveniment din România, noi ne dăm seama ce înseamnă lumea spiritelor și a întunericului. Un Dincă posedat de satana ia o fată la ocazie, o leagă, o violează și-o arde. Deci ce este de dorit să faci mișto de demonii care au dus la toate astea din întâmplarea asta? Nimic!
Să trecem la o altă fază, cică un posedat a tăiat gâtul unei femei în nu știu ce parc din România, asta înseamnă durere, nici unul n-ar dori să ajungă în situația asta și ce ai putea ridiculiza dintr-o asemenea întâmplare.
Deci nici măcar logic, fără să ai ca Normă Biblia, nu-ți prea arde de ridiculizarea unor asemenea caractere, dar când știi că lumea spiritelor e una reală? Când știi să satana este un înger, mai puternic decât omul, cu mai multe abilități și cu scopul clar de-a distruge făptura umană creată de Dumnezeu, atunci te ferești ca de foc de o asemenea expunere la demoni, de o asemenea aberație de-a te pune voit sub autoritatea lumii întunericului.
Cine face așa ceva cu siguranță nu crede în Dumnezeu, este inconștient, mințit de satana sau este satanist, altă explicație normală eu nu pot avea.

Mai jos am compilat mai multe texte de pe internet care ne artă originile păgâne și întunecate ale aceste sărbători, informativ pot să fie citite pentru a vedea câtă influență demonică este în această sărbătoare:

Sărbătoarea de Halloween își are originile în vremea celților, civilizație ce și-a făcut apariția în jurul anului 800 i.Hr. Celții ocupau vestul Europei, Marea Britanie și o enclavă din actualul teritoriu al Turciei. Pentru ei, anul nu avea decât două anotimpuri, vara si iarna. Anul Nou începea cu prima zi de iarna, la o dată care, după calendarul modern, cade la 1 noiembrie. Mai important era însă ajunul noului an, când avea loc festivalul sfârșitului verii, Samhain, după numele celei mai temute zeități a religiei druidice practicate de celți. Samhain înseamnă, în traducere literală, chiar sfârșitul verii, dar zeul respectiv era cunoscut și ca “stăpân al întunericului”. Puterea lui Samhain creste pe măsură ce ziua se scurtează și noaptea e mai lungă, fiindcă el nu poate umbla pe Pământ decât după lăsarea întunericului. Druizii credeau că în ajunul anului nou, pe 31 octombrie, granița ce desparte lumea morților de cea a viilor este extrem de subțire. Din această cauză momentul era foarte prielnic pentru ca spiritele celor morți în cursul anului sa treacă în lumea vie, bântuind în căutarea unor trupuri pe care sa pună stăpânire pentru a scăpa din tărâmul morților. Pragul dintre cele două lumi, care nu se află, practic, în nici una dintre ele, este păzit de creaturi fioroase, reprezentate ca demoni ori vrăjitoare, ceea ce explică popularitatea unor costume de asemenea natură de-a lungul veacurilor. Dacă nu reușeau să captureze un om, spiritele se mulțumeau adesea și cu un animal, în special o pisică neagră, aceasta din urmă fiind și astăzi un simbol al Halloweenului. Fiind vorba de sfârșitul verii, de Samhain se organiza și un fel de sărbătoare a recoltei, celții aducând ofrande zeilor. Anumiți membri ai comunității aveau sarcina de a merge din poartă-n poartă, strângând donații sub formă de mâncare pentru a-i mulțumi pe zei, o variantă antică a cunoscutului obicei de a merge, de Halloween, pe la casele oamenilor cu “ne dați ori nu ne dați”. De remarcat că, așa cum pragul dintre cele două lumi nu ținea de nici una dintre ele, nici ziua de Samhain nu aparținea anului propriu-zis. În acea vreme se considera că un ciclu solar durează 364 de zile, astfel ca a 365-a nu făcea parte din an.

Amenințarea spiritelor rele
Exista, de asemenea, obiceiul de a aduna de la oameni lemne pentru aprinderea unor ruguri sacre, de obicei pe vârfurile dealurilor, tot în onoarea zeilor.
În acea seara, celții se adunau cu mic, cu mare în jurul rugurilor, având grijă să stingă focurile din vetre astfel incât casele lor să fie reci și neprimitoare, ca să nu cumva să tenteze duhurile să se ascundă înauntru. După terminarea ceremoniei religioase, oamenii luau cărbuni din rugul sacru pentru a-și lumina drumul spre casă, dar și pentru a aprinde un nou foc sfânt în vatră. Acest cărbune era, de regulă, cărat într-un nap scobit pe dinăuntru, înlocuit mult mai târziu de dovleac. De teama să nu îi captureze spiritele rătăcitoare, celții se îmbrăcau în costume înfricoșătoare și ciopleau mutre rânjite pe “suportul” pentru cărbune. Ei se deplasau în procesiuni foarte gălăgioase, rupând și trântind de pământ tot ce întâlneau în cale, tot ca metodă de a pune pe fugă spiritele. Această spaimă ancestrală de spiritele rele este foarte prezentă în folclorul medieval, existând felurite legende despre duhurile care bântuiau fără scăpare printre cei vii, nefiind admiși pe tărâmul umbrelor din pricina vreunei fapte rele. Nălucile puteau ademeni oameni, atrăgându-i spre ținuturi mlăștinoase, unde se pierdeau și, în cele din urmă, mureau. Nefericita victimă își căuta zadarnic drumul spre salvare, spun legendele, în timp ce în urechi îi răsuna obsesiv râsul plin de răutate al spiritelor.
Există o serie de relatări care spun că, uneori, pe rugurile sacre erau arși de vii indivizi bănuiți a fi deja posedați de duhuri rele, dar multe cărți de istorie a celților neagă aceste afirmații, precum și pe cele conform cărora Samhain era zeul morții. Romanii și-au însușit această veche sărbătoare druidică, din vremea lor datând obiceiul arderii pe foc a unor efigii care ar fi substituit, se spune, sacrificiile umane.

Creștinism versus păgânism
Aceasta tradiție de origine druidică a rezistat și după apariția creștinismului, spre nemulțumirea mai-marilor bisericii. Pentru a pune capăt acestor ritualuri pagâne, în anul 835, Papa Grigore al II-lea a decis să mute pe 1 noiembrie Ziua tuturor sfinților, creată în secolul al VII-lea de Papa Bonifaciu al IV-lea pentru celebrarea sfinților care nu aveau o zi anume peste an. Până la 835, Ziua tuturor sfinților era pe 13 mai. Aceasta decizie are o mare importanță în istoria sărbătorii de Halloween, întrucât denumirea ei actuală provine de la All Hallows’ Eve, care însemna, în engleza veche, “ajunul zilei tuturor sfintilor”. Ulterior, s-a stabilit ca data de 2 noiembrie să fie Ziua morților. Tradiția pagină a rezistat în fața celei creștine, iar ritualurile au sfârșit prin a se amesteca. Astfel, potrivit unor istorici, obiceiul de a oferi bucate celor care bat la ușă nu ar fi o reminiscență a ritualului celtic, ci este legat mai degrabă de pomana creștinească pentru sufletele morților. Astfel, este atestat încă din secolul al IX-lea obiceiul ca, în această perioadă a anului, sărmanii și cerșetorii să bată la ușile creștinilor pentru a cere pomană, care constă în special dintr-un fel de “prăjiturele de suflet”, bucăți de pâine cu afine. Cu cit mai multe prăjiturele primea cerșetorul, cu atât mai multe rugăciuni se angaja să rostească pentru sufletele rudelor decedate ale stăpânului casei. Chiar rostite de un intermediar, rugăciunile aveau menirea de a ajuta sufletele să găsească mai repede drumul spre rai. A refuza să dai de pomană pentru morți era considerat un adevărat sacrilegiu, iar cel care îl comitea se expunea “răzbunării” cerșetorului nemulțumit. Expresia “trick or treat” derivă din aceasta tradiție, cel care nu oferă de mâncare (treat) va fi pedepsit cu un renghi (trick). Una dintre cele mai vechi pedepse utilizate de colindători este aceea de a bate la ușă și a fugi. Astăzi, reacția firească în fața unui asemenea gest este una de enervare, fiind știut că e o biată glumă proasta, însă in Evul Mediu semnificația era sinistră, anume că a bătut moartea la ușă, iar moartea era invizibilă, de aceea nu vedeai pe nimeni atunci când deschideai.

Dracul si dovleacul
Sărbătoarea de Halloween a ajuns în America abia în jurul anului 1840, adusă de valul masiv de imigranți irlandezi goniți de acasă de marea foamete din epocă. Aceștia au adus cu ei și legenda felinarului-dovleac. Povestea spune că un anume Jack, individ cunoscut drept bețiv și pus pe șotii, a avut într-o zi proasta inspirație de a-i juca un renghi Satanei. Jack l-a convins pe diavol să se urce într-un copac, apoi a scrijelit pe trunchiul acestuia o cruce, simbol ce-l împiedica pe drac să coboare. Satana a fost lăsat să se dea jos numai după ce i-a promis omului ca îl va lăsa în pace toată viata lui. După ce a murit, Jack nu a fost primit în Rai din pricina numeroaselor sale păcate, văzându-se obligat să meargă în Iad, dar nici aici nu a fost admis, diavolul fiind încă supărat de renghiul cu copacul. Pentru a nu-l lasă totuși să orbecăiască veșnic prin bezna, dracul i-a dat lui Jack un tăciune aprins care să-i lumineze calea, iar omul l-a așezat într-un nap scobit. Ajunși în America, imigranții au descoperit că dovleacul este un suport mult mai încăpător, folosindu-l de atunci în locul napului. Chiar și în zilele noastre, dovleacul rânjit este numit “Jack-o-lantern”, felinarul lui Jack.

Zilele morților
O interesantă îngemănare a tradițiilor legate de morți și spirite poate fi întâlnită în Mexic, unde Halloween face parte integrantă din “Los dias de los muertos”, zilele morților, alături de cele două sărbători catolice din 1 si 2 noiembrie. Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, în sărbătoarea mexicană apar și vechi tradiții aztece. În această perioadă a anului, în Mexic are loc un eveniment spectaculos, reîntoarcerea fluturilor monarhi din SUA, pentru a ierna în pădurile de brazi. În credința azteca, păstrată de mexicani, fluturii respectivi poarta spiritele morților, de unde dorința de a celebra acest moment.
Cele trei zile ale morților sunt o sărbătoare veselă, de amintire a persoanelor dragi. În fiecare casă se încropesc mici altare decorate cu pâine, dulciuri, fructe și flori. Oamenii se îmbracă în vampiri, vârcolaci, stafii, mumii sau schelete. Pestrița paradă poartă pe străzi un sicriu în care este așezat un om viu, iar vânzătorii aruncă peste acesta fructe, flori si bomboane. De asemenea, familiile merg la cimitir, îngrijesc mormintele și nu de puține ori organizează mici petreceri printre cruci, rămânând și peste noapte alături de cei duși dintre vii.

Veghea de Halloween
Tradiția rugului de Samhain s-a păstrat în Irlanda, Scoția și Țara Galilor. Lemnul pentru focul din noaptea de Halloween se adună din timp, și în unele regiuni există obiceiul de a arde și un anume tip de mușchi de pădure. Spre deosebire de ce se întâmplă în America, în Europa spiritele morților continuă să reprezinte o parte însemnată a tradiției de Halloween. Dacă, pe vremuri, oamenii vegheau toată noaptea cu o torță aprinsă pe prispa casei, acum ei se mulțumesc să aprindă lumânări pentru sufletele celor decedați. În această noapte, oamenii poartă felurite talismane pentru a se proteja de duhuri. Tot pentru alungarea duhurilor se trag clopotele și se bate în lemn. În același scop, înainte de apusul soarelui, se obișnuiește să se înconjoare casa de trei ori, mergând cu spatele. În aceste zone se spune că o persoană născută de Halloween poate vorbi cu spiritele.

Pentagrama mărului
În zilele noastre, Halloween înseamnă, în primul rând, costume cât mai sofisticate și dovleci. Se știe însă prea puțin, chiar și în Statele Unite, despre numeroasele tradiții populare care au însoțit timp de veacuri aceasta sărbătoare. De Halloween, în familii se organizau fel de fel de jocuri de divinație, dintre care multe aveau în centrul lor mărul. Fructul biblic era asociat cu zeități feminine, dar și cu nemurirea, renașterea și cunoașterea. Unul dintre motivele pentru care mărului i se acordă asemenea importanță este acela că, secționând fructul pe orizontală, pe fiecare dintre cele două jumătăți, cotorul și sâmburii alcătuiesc o stea cu cinci colțuri. Această pentagramă este un simbol al divinității în multe culturi, de la celți, la egipteni și chiar la rromi. Printre jocurile cu mere practicate de Halloween foarte popular este încă acela al așezării unor fructe într-o găleată de apă. Tinerii necăsătoriți se vor întrece în a mușca din merele plutitoare, cel care reușește primul urmând a se așeza curând la casa lui. De asemenea, cojind un măr în fața unei oglinzi, în miez de noapte, se putea vedea imaginea celui hărăzit de soartă. O altă probă consta în curățarea unui măr astfel încât coaja să fie cât mai lungă, asta însemnând că și viața avea să fie cât mai lungă. Alte jocuri de ghicire a viitorului sunt legate de nuci. Oamenii așază nuci pe un grătar, apoi dau drumul unor chibrituri aprinse. Cel a cărui nucă se mișcă se va căsători curând. Dacă e vorba de un cuplu și o nucă plesnește, viitorul acelei familii nu va fi prea fericit.

Sarbatoarea satanică
Deși Biserica Catolică a renunțat să se mai lupte cu Halloween, acceptând-o ca pe o sărbătoare nevinovată, adresată în special copiilor, conservatorii creștini luptă vehement contra acestei tradiții pe care o numesc pagână și satanică. Samhainul este și astăzi sărbătorit ca atare de numeroasele culturi neo-pagâne din Occident, dar ceea ce deranjează și mai tare este faptul ca și sataniștii fac același lucru. Însuși părintele satanismului, Anton Szandor LaVey, obișnuia să spună că Halloween este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic, alături de Noaptea walpurgica, de pe 1 mai. Cu toate acestea, experții spun că asocierea Halloweenului cu satanismul este o gravă eroare, izvorâtă din necunoașterea originilor acestei sărbători.