În legătură cu “minunea” satanică „untold” le-a papat rock-ul limba la pastorii din România?

În legătură cu “minunea” satanică „untold”, le-a păpat rock-ul limba la pastorii din România?

Poate mulți își pun întrebarea în aceste vremuri, oare de ce pastorii neoprotestanți din România, cu foarte puține excepții, nu spun nimic legat de evenimentul mediatizat și trâmbițat de presa română și tinerii din România?
Oare de ce nu spun că piesele de acolo sunt de-a dreptul demonice și n-au nimic de-a face cu standardul lui Dumnezeu și valorile Lui?
Oare de ce nu spun că aceste concerte otrăvesc sufletul tinerilor și-i influențează la răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu și a moralității unei societăți sănătoase?

Am găsit câteva motive pentru care pastorii neoprotestanți tac:

1. Deja curentul carismatic a pătruns adânc și a îmbibat mediul neoprotestant cu muzica rock.

”Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. (Rom.12:2)”

De mult timp deja într-o majoritate de adunări neoprotestante, de dragul de-a ține pe tineri în Biserică, majoritatea pastorilor au acceptat muzica deșănțată rock în adunările bisericilor neoprotestante. Deși inspirată din răzvrătirea satanei, melodii care însoțesc cuvinte de razvrătire și blasfemii la adresa lui Dumnezeu, acestea au fost împrumutate în adunările neoprotestante creștine, au fost schimbate cuvintele cu anumite mesaje creștine, repetate încontinuu și cântate în ritmuri de dans.

Sigur că astăzi nimeni nu-și mai pune întrebarea dacă aceste cântări pe ritmuri drăcești își au locul sau nu în biserică, nici nu-și mai pune problema că odată cu muzica rock deja îmbrăcămintea chipului veacului acestuia, rochii mulate, minifuste și lipsa acoperitorii la femeile căsătorite, deja nu mai este o noutate în adunările noastre.

În acest caz nu ar fi mirare ca și tineri din adunările neoprotestante să fi mers la acest concert anticreștin și posedat de duhuri demonice.

2. De dragul salariilor cu care au fost obișnuiți pastorii neoprotestanți, „tăcerea e ca mierea”.

„…păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. (1Pet.5:2)”

Retribuția pastorilor, care le asigură un trai bun într-o societate în lipsuri, pe baza faptului că pregătesc două, trei predici, pe săptămână și au o viață lejeră, deja din această slujire de pastori s-a ajuns la o meserie, la fel ca în bisericile istorice (ortodoxă, catolică etc). Așa stând lucrurile, pastorii sunt tentați la compromisuri, așa că nu-și mai deschid gura la mai nimic ce pătrunde în adunare. Așa că totul a ajuns permisibil, inclusiv muzica rock, ținuta care n-are nimic de-a face cu viața unui creștin și caractere îndoielnice în biserică, care numai a creștini nu arată. Totul de dragul unui loc căldicel, în vremuri tulburi, totul de dragul salarului lunar și a păstrării membrilor în biserică cu orice chip.

Tot mai mult s-a creat un vid între pastori și clasa credinciosului de rând, un fel de ierarhie. Asta place atât pastorilor, cât și enoriașilor, fiecare în asemenea circumstanță face ce vrea. Omul vine spectator la biserică, știind ca pastorul este șeful (lideri) și el se îngrijește de toate, așa că fiecare „trăiește bine”. Astfel calea s-a lărgit, păstorii au impresia că deja sunt în rai de aici de pe pământ și biserica a ajuns să semene cu necreștinii din lume, în viață și caracter.

3. Curentele teologice eretice, ca teologia prosperității, carismatismul, crislamismul, misticismul etc., au pătruns adânc în viața bisericilor neoprotestante.

Datorită faptului că omul de rând din biserici, nu mai citește Biblia, pastorii lucrează doar pentru salarii așa că se pot folosi fără probleme de învățături rătăcitoare ca să-și împlinească scopurile, de asemenea tot felul de organizații și profitori au ajuns să influențeze bisericile noastre, totul sub deplina supraveghere și acceptare a multor pastori, care bineînțeles că beneficiază de pe urma unor asemenea învățături.

Așa că adunările au devenit o ”mană cerească”, le dai „hormoni, nitrați, mâncare modificată” și profiți la maxim de producție, finanțări, și-i ”raiul pe pământ” pentru tine ca pastor.

Așa este conceptul de slujire astăzi fraților și atunci ne mirăm că nici un glas de pastor în România (cu foarte puține excepții) nu strigă puternic din scaunele lor confortabile, împotriva lupilor și a otrăvii semănată și infuzată în societatea din România și inclusiv inimile tinerilor din bisericile noastre și în viața bisericilor.

Oare mai poate să vină vremuri de înviorare și pocăință în astfel de circumstanțe, oare mai poate să se trezească biserica neoprotestantă de astăzi în vremuri ca acestea? Nu știu! Doar Dumnezeu știe și poate face o astfel de trezire!

Eu știu că suntem vinovați cu toți, am învățat să tăcem ca să ne simțim confortabil, am învățat să cocoloșim păcatul, să-l ascundem sub preș, totul de dragul păcii și dragostei creștine. Trăim într-un fel de „hipism neoprotestant”, în care fiecare „se droghează” cu fericire, bazată pe „dragoste și tăcere”, nu mai percepem realitatea și nu mai discernem adevărul, am fost orbiți de diavolul și am început să bâjbâim.

Doamne ai milă de noi și ajută-ne să ne trezim!

Simion Ioanăș